Nicolae Bumbea

457

S-a născut în zodia  Scorpionului în anul 1941, într-un sătuc legendar cu numele de Cârna, în preznt Blandiana, aproape de Cetatea Bălgradu Alb, cetate milenară înconjurată de multe întâmplări şi legende.

A crescut într-o familie de oameni săraci  şi cu mulţi copii, fiind cel mai mişel – adică cel mai rău. De scoală n-a prea avut noroc, urmând doar cursurile clasei primare.
În nopţile lungi de iarnă, îi plăcea să meargă la şezători, unde se spuneau multe poveşti, întâmălări, legende, cu haiduci, cu boieri, cu tătari şi cu turci. Toate aceste poveşti le-a “scris” în minte şi în suflet. Timpul a trecut, copilul a crescut. A plecat militar în oraşul Braşov. După  cătănie, s-a întors în sat , dar totul era schimbat. Se făcuse colectiv, tinerii erau toţi plecaţi. A decis să plece în Valea Jiului, unde avea rude. A lucrat pentru o bună perioadă de timp la mină. Munca istovitoare a făcut să se îmbolnăvească, petrecând multă vreme în spital.
A început să scrie poezii. A fost la un cenaclu unde unul dintre “conducători” a început să-l critice pe marele nostru poet Mihai Eminescu.
Cu toate că nu avea multăşcoală, Niculiţă Bumbea ştia să aprecieze  şi să respecte oamenii de valoare.   Din acel moment nu a mai scris poezie aducându-şi aminte de cele auzite prin  şezători  şi apucându-se de proză. A scris Niculiţă Haiducu`” apoi „Săgeata Morţii”. A continuat cu scrierea a nouă legende. Apoi, alte două proiecte: „Cetatea  Ţiligrad”  şi „Cetatea Vârpărului”, lucrări în care a descoperit multe taine, multe comori care au stat ascunse sau îngropate pe meleagurile frumosului şi bogatului nostru Ardeal.
Între timp, a descoperit biserica, iar în biserică pe Dumnezeu. El i-a descoperit Cuvântul şi multe alte taine ale Cuvântului. Mai târziu a făcut o excursie în Ucraina unde a întâlnit lucruri cum rar îi sunt date omului să vadă şi să audă, mai ales într-o ţară comunistă şi ateistă. Dar, chiar şi în acele zone sunt regiuni unde există nenumărate documente vii, lucruri şi fapte, lăcaşuri de cult care păstrează un trecut istoric mai mult sau mai puţin dureros, toate însă  păstrează o sfântă taină dumnezeiască care – crede Nicolae Bumbea – arată adevărată faţă a bisericii ortodoxe şi a copiilor ei.

Cărţi pubicate: 

„Adevăruri şi taine” volumul 1, 2006
„Adevăruri şi taine” volumul 2, 2006
„Crăiasa Daciei şi creştinii”, partea I şi II, 2007
„Legende ardeleneşti” , 2008
„Niculiţă Haiducul”, 2008
În colaborare cu Saveta Ititesc:
„Datini, obiceiuri  şi superstiţi”, Colecţia Ethnos, Editura Confluenţe, Petrila, 2008
Citeşte mai mult în Literatură Hunedoreană.

 

Comenteaza

Comenteaza