Cu ochii-n patru, către nudurile lui Vigeland

58

Marina Almășan

Undeva, în planul doi, profilat pe un superb asfințit, un  falus uriaș țâșnind din caldarâm atrage precum un magnet privirile vizitatorilor parcului în care ne aflăm. Da, da, ați auzit bine, am folosit cuvântul “falus”, pentru care preventiv îmi cer scuze! Însă vă voi spune ceva : pudicii nu au ce căuta la Vigeland . Norvegienii nu se jenează de trupul lor, este si motivul pentru care niciun norvegian nu se va simți jenat, în fața unei statui , fie ea și nud, ce poartă semnătura lui Gustav Vigeland.  

Gustav Vigeland a fost unul din cei mai de seamă sculptori norvegieni, rămas în istorie atât datorită imaginației sale, dar și a productivității greu de egalat. Mulți îl cunosc ca fiind cel care a semnat designul medaliei oferite câștigătorilor Premiului Nobel pentru Pace. Dar nouă, oamenilor de rând, Vigeland ne-a lăsat moștenire, printre altele, parcul inedit ce-i poartă numele și spre care se îndreaptă zilnic șuvoaie de curioși, din întreaga lume. 

 

Dar nu numai turiștii sunt “clienții” parcului, căci și localnicii profită din plin de superbele sale peisaje, de lacurile pline de romantism peste care se arcuiesc frumoase poduri, de rondurile de flori și, în fine, de pajiștile întinse, unde nu există restricții de genul “Nu călcați iarba” și unde, prin urmare, întâlnești norvegieni tolăniți pe iarbă , care admiră peisajul, clătindu-și privirile și creierul. 

 

Pe alei lumea se plimbă de colo-colo, pedalează de zor sau face chiar gimnastică în aer liber. Parcul ce ne are ca oaspeți este unul din cele atât de numeroase ale orașului. Îmi amintesc că am citit undeva faptul că, în anul 2007, revista “Reader’s Digest” a plasat orașul Oslo pe poziția secundă a orașelor cu cele mai multe parcuri din lume…Pacul Vigeland este însă unul cu totul și cu totul special,  și asta datorită… “locatarilor” săi de piatră și bronz. 

Pe cei “ai casei” nu-i mai șochează demult trupurile umane nud, scuptate de Vigeland și nici pozițiile uneori de-a dreptul scandaloase, în care i-a surprins artistul. Gurile căscate sunt eventual ale turiștilor străini, care se întrec în a fotografia personajele de pe lateralele aleii principale, sau pe cele aflate la înălțimea nivelului superior al parcului, urmând ca apoi să le împărtăsească celor de acasă uluitoarea lor “întâlnire” cu artistul norvegian.  

 

Vigeland însuși a realizat designul podului pe care , iată, pășesc chiar acum, iar sculpturile din bronz de pe marginile sale au fost modelate între anii 1925 şi 1933. Privesc statuile, în ansamblu : copii, femei şi bărbaţi, de diferite vârste, singuri sau în grupuri. Tema statuilor se învârte în jurul relaţiilor dintre femei şi bărbaţi, dintre adulţi şi copii. “Click! Click! “- este melodia care se aude în jur. Toți vizitatorii au aparatele de fotografiat sau telefoanele mobile îndreptate când spre o statuie, când spre alta, într-o neobosită pornire de a le duce cu sine acasă, măcar ca și fotografii…Instinctul de turmă mă amestecă și pe mine printre ei și …după cam o oră mă trezesc că memoria telefonului mă trage de mânecă, avertizându-mă că am abuzat prea tare de ea! Undeva, foarte aproape de mine, Geta face propriile fotografii, pentru carte. 

 

Vigeland și-a dedicat două decenii din viață pentru a realiza cele 192 de statui din granit, bronz și fier care populează parcul ce-i poartă numele. În punctul cel mai înalt al acestuia se află, cum spuneam, piesa intitulată oficial „Monolit”. Mă așez pe treptele ce duc spre ea si o rog pe Geta să mă fotografieze în racourci. Statuia din spatele meu, înconjurată de altele multe și felurite ce fac o horă în jurul său, are 14 metri înălțime și este executată dintr-un singur bloc de piatră. De unde și numele de “monolit”.  Este cea mai înaltă sculptură de granit din lume. Pe coloana uriașă ce leagă un cer senin de o mare de ochi căscați,  descoperim o învălmășeală de trupuri umane înlănțuite, menite de fapt să simbolizeze ciclurile vieții. Sunt 121 la număr și artistul a lucrat la ea nici mai mult nici mai puțin de 14 ani. 

 

Privesc parcul de undeva de sus, de pe treptele ce duc la “Monolit”. Este imens ; o nesfârșire de verde și statui se dezvăluie privirii mele. Îmi pun fireasca întrebare : oare cum a reuşit un singur om să creeze atâtea sculpturi? Se pare că artistul norvegian îşi modela sculpturile în materiale mai ușor de lucrat, după care apela la ajutoarele sale, lăsând în seama lor cioplirea pietrei şi turnarea în bronz. 

…Se lasă înserarea și refacem drumul, mergând de data aceasta spre iesire. Ne mai oprim o dată în dreptul celebrei Fântâni. Ea este “decanul de vârstă” al parcului și are povestea sa proprie, pitită prin cărți. Vigeland a fost obsedat de ideea de a crea o fântână monumentală din bronz. În anul 1906 a reușit să prezinte publicului un mulaj de ipsos care reproducea, identic, fântâna de astăzi. Reacția publicului a fost plină de entuziasm, drept care Vigeland și-a pus planul în aplicare. Mintea lui însă a continuat să lucreze, astfel că , în timpul primului război mondial, el a adăugat proiectului inițial câteva grupuri de statui din granit. Abia în 1924 însă fântâna a fost amplasată în locul în care o găsim si astăzi. 

Se pare că Gustav Vigeland a avut o imaginație mai mult decât sprințară și extrem de libertină, pentru că toate statuile răspândite pe aleile parcului său, culminând cu „Monolit”,  au conotații erotice. Am surprins câțiva pudici, plecându-și ochii în asfalt în fața statuilor mai …”obraznice”; marea majoritate a plimbăreților din jur sunt însă de-a dreptul încântați să se fotografieze în preajma lor, încercând chiar să intre în relație cu personajele împietrite. 

Astăzi am fost unul din cei peste un milion de turiști care au semnat condica de prezență la Vigeland.  Concluzia mea, după vizitarea celor 32 de hectare ale parcului?  Alta mai bună n-am găsit : sexul atrage al naibii de tare!

Fotografii: Georgeta Nistor

Serial realizat cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Ambasadei României la Oslo, Ambasadei Regatului Norvegiei la București și Camerei de Comerț si industrie România-Norvegia

 

Comenteaza

Comenteaza