Oameni în umbra performanţelor… Valerică Piscoi, fost polisportiv şi antrenor de per formanţă, profesor de sport, şi-a dedicate patru decenii sportului Văii Jiului

66

Carte de vizită.

  • Data şi locul naşterii: 3 februarie 1950, Buziaş, judeţul Timiş.
  • Starea civilă: căsătorit, soţia Iuliana doi copii Paul şi Ioana.
  • Studii: Şc. Generală Buziaş, L.P.S. Timişoara şi I.E.F.S. Bucureşti.
  • Activitate Sportivă: polisportiv şi antrenor de performanţă, professor de educaţie fizică şi sport, gr 1, antrenor federal şi de club de performanţă la popice.

Cu alură atletică, cu glas de tenor, fostul polisportiv şi antrenor de popice, professor de educaţie fizică şi sport gr I, liceeal, Valeriu Piscoi, de un an de zile a intrat în rândul pensionarilor. După părerea noastră a fost şi este un concetăţean de mare popularitate în sportul naţional şi în viaţa de toate zilele a Văii Jiului.

Popularitatea căpătată este efectul muncii lui în cariera de professor de sport în activitatea sportivă de masă a elevilor şi în sportul de performanţă prioritar popicele, ca sportive şi antrenor.

Ca tânăr pensionar glasul lui se remarcă la mani­festările sportive unde-şi îndeamnă sportivii la luptă, dar şi împotriva arbitrilor care încalcă regulamentul de joc, precum şi acelor ce tulbură liniştea spectacolelor sportive de performanţă.

Dar să vedem cine a fost bănăţeanul Valerică, ce hram a purtat şi cine l-a adus în Valea Jiului. Valerică, aşa cum îi spun prieteni sportului şi concetăţenu pensionari este fiul lui, Ioam Piscoi din Buziaş, de profesie conducător auto, fost popicar de performanţă, dintr-o generaţie de elită, când practicarea popicelor româneşti, strălucea prin medalii şi titluri în Europa.

Valerică, copil neastâmpărat mobilizat de părintele său ca ridicător de popice, se îndrăgosteste de acest sport când vede, frumoasa lansare a bilei, realizată de părintele său, de tehnica pe care o avea la loviturile singuratice, aşa uită de oboseală şid e extenuarea fizică şi se pregătea după antrenamentele lor, în scurt timp reuşind să fire legitimat ca un bun jucător de popice, în echipele de juniori apoi seniori.

În timpul studiilor gimnaziale, profesorul de sport văzănd în el un sportiv, la angrenat în activitatea sportivă, fiind portar la fotbal, ridicător la plasă lşa volei, aducând multe succese sportive şcolii. Părintele Ioan Piscoi, făcea eforturi financiare uriaşe, pentru ca cei trei copii ai săi, Valerică, Doina şi Viorel, să urmeze studii şi să facă carieră.

Pe Valerică, pentru care sportul era prioritar şi apoi învăţatul, îl dă la Liceul cu program sportiv, din Timişoara, pentru a face carieră, ţinând cont de calităţile şi talentul lui. Şi bine l-a îndrumat, L.P.S-ul, era un liceu cu caracte sportiv, dar unde Valerică a realizat că, numai cu pregătirea liceală nu poţi ajunge performer.

Aici practica, 3 discipline sportive Atletism, handbal şi gimnastică sportivă. La atletism este angrenat, în marşul sportiv, unde reuşeşte o medalie de bronz la Campioantul Republican. Cursurile L.P.S. mergeau bine şi Valerică practica, sportul preferat şi tradiţional al tatălui său, activa ca jucător legitimat la echipa divizionară Electrica Timişoara.

La proba atletică 10 km marş din Superliga Republicană îşi aduce aportul la echipa Timişoarei în Superligă Naţionale pe regiuni. După ce termină, L.P.S., dă examen şi intră la Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti în anul universitar !970. Aici se secializează în haltere şi culturism.

Continuă atletismul, cu proba de marş în divizia Republicană, în echipa capitalei. În popice, continuă, activând la C.S. Rapid, care avea echipă tradiţională în divizia A. Este junior apoi senior de bază al echipei.

Îşi aduce aportul la câştigarea medaliei de bronz la C.N. echipe, la medalia de argint câştigată la C.E., iar ca performanţă individuală, reuşeşte să devină, C.N. perechi cu colegul său Marin Grigore.

Devine component al lotului naţional de juniori. Este al 5-lea junior în ierarhia europeană. Se clasează pe locul 9 la C.E. pe echipe. În 1973 promovează în lotul naţional de seniori. Termină cu bine I.E.F.S. şi apoi îşi face stagiul militar obligatoriu de 6 luni.

Primeşte rapartiţie ca şi profesor de sport la Grupul Şcolar din galaţi. Încă din anul 4 o cunoaşte pe vulcăneanca, Iuliana cu care se căsătoreşte în 1973.

Familist convins, timp de 40 de ani, au doi copii cu care se mândresc. Băiatul este doctor domiciliat la Bruxelle, iar fata este studentă la cluj. Dar să continuăm biografia lui Valerică, după terminarea armatei şi repartizarea la catedră de sport a Grupului Şcolar Galaţi.

Din selecţia făcută dintre elevi pentru echipele şcolii, descoperă un talent pentru haltere, Ioan Balas, care pe timp d eun an de pregătire, devine medaliat la C.M., la categoria de 52 de kg, component al lotului naţional.

În 1976, alături de soţia sa, vine în Valea Jiului. El este repartizat la Liceul Industrial Petroşani, unde se acomodează repede cu sprijinul colegilor, profesorii Gheorghe Pop şi Xenia David. Pasiunea pentru popice, continuă, încadrându-se ca jucător şi apoi ca antrenor şa echipa divizionară A, seria a 2-a valorică.

În 1976, promovează echipa în prima serie a Diviziei A. În anul competiţional următor 1977, cu echipa de juniori, cucereşte medalia de bronz. Se transferă la C.S. Parângul Lonea, cu scopul de-a promova, în divizia A. Câştigă campionatul municipal dar ratează barajul. În 1986 este antrenor federal, cu pregătirea fizică a echipelor reprezentatice ale României.

În anul competiţional 1987, primeşte o provocare, la C.S.M Vulcan.În doi ani, prn muncă şi răbdare promovează cu echipa masculină de seniori în super liga naţională. Este sprijinit de directorii de la E.M Vulcan şi C.C.V.J. În perioada 1991-1996, cu echipele de seniori şi juniori, obţine rezultate de mare performanţă: 7 titluri de echipă campioană naţionala.

În anii 1994, 1995, 1996, la Competiţia „ Cupa Mondială, intre cluburi, echipa sa Minerul Vulcan, cucereşte 5 medalii, mondiale. Locuri 3 cu formaţia, locul 1, la proba perechi dublu, medalia de argint la proba individual şi alte opt medalii europene şi mondiale.

Din anul 1996, se retrage din sportul de popice competiţional de performanţă şi trece la meseria de bază, profesor de educaţie fizică şi sport la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Petroşani. Modul conştiincios de predare al educaţiei fizice şi sportului, este reflectat de gradul 1, obţinut.

Este „ pivotul „ mişcării sportive în Petroşani la fazele pe Valea Jiului a ONSS. Cu echipa de handbal fete, la ONSS a obţinut opt medalii de top naţional şi judeţean.

A activat timp de 2 decenii ca arbitru de handbal, popice, schi, sanie, aducându-şi aportul la miscarea sportică şi de performanţă din Valea Jiului.

Aurel Slăbâi

Comenteaza

Comenteaza