DISTRIBUIȚI
de Mihai BARBU
Pe strada Tineretului nr.3/2 din Lonea se găseşte casa în care a avut loc, cu mulţi ani în urmă, nunta d-lui ing. Bubu Sotir cu o domnişoară din localitate. Cine a fost Bubu Sotir?
Ei, bine, d. Sotir a fost primul preşedin­te al Asociaţiei Fotbaliştilor Profe-sionişti din România. El însuşi fotbalist în Valea Jiului, vârful înaintaş al echipei Jiul Petrila a absolvit Institutul de Mine Petroşani. Omul era dotat cu un umor subţire care se manifesta atât pe teren, cât şi în afara lui. Spectatorii îl ţin minte cum stătea, „la pomană”, în careul advers, şi aştepta mingi utile pentru a le finaliza instantaneu. Nu era meci în care Bubu să nu marcheze în acest mod extrem de abil. „Vârful” petrilean nu participa la faza de apărare, dar toată echipa era mulţumită de randamentul lui. O legendă urbană care circula prin Petroşani spune că fotbalistul intrase printre ultimii la facultate. Dar, când s-au afişat rezultatele de la admitere, el pusese mâna pe un nume aflat în fruntea listei şi a zis asistenţei: „Uite, mă, mai îmi trebuiau câteva sutimi şi intram cu 10!”.
La nunta inginerului Bubu Sotir cu d-ra Tereza Jedenak, fiica unui miner din Lonea, i-au fost naşi, la căsătorie, Traian Ivănescu (un fost antrenor al echipei Jiul) şi Karoly Tică.
Părinţii lui Sotir erau machidoni înstăriţi, iar sora sa, o femeie foarte frumoasă, a fost soţia marelui fotbalist Apolzan, un fundaş care a jucat la Steaua şi în Naţionala României. Ambii copii ai familiei machidonilor Sotir n-au avut noroc cu prima lor dragoste.
Bubu Sotir a divorţat de prima soţie şi s-a căsătorit cu educatoarea fiului său. Sora sa a divorţat şi ea de marele Apolzan şi s-a măritat foarte bine în Germania. De acolo îl alimenta, periodic, pe Bubu cu sume cuprinse între 1.500 până la 5.000 de mărci nemţeşti.
Omul nostru a fost un personaj fabulos, pe seama lui circulă, azi, o mulţime de legende, tendenţioase sau nu, spuse de unii şi de alţii.
Azi, noi vă vom spune despre Bubu Sotir doar un fapt bazat pe documente certe. Astfel, în data de 19 mai 1999, el a participat, ca invitat, în Camera Deputaţilor (la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport), pentru a dezbate Proiectul de Lege a educaţiei fizice şi sportului şi Proiectul de Lege pentru modificarea art.1 din Legea nr.199/1998 privind dreptul absolvenţilor învăţământului particular liceal, profesional, şi postliceal de a susţine examenul de finalizare a studiilor la unităţi similare din învăţământul de stat.
Bubu Sotir, în calitate de preşedinte a Ligii Profesioniste de Fotbal (aşa era trecut în documentul oficial), a participat alături de Crin Antonescu (pe atunci ministrul Tineretului şi Sportului) şi de 25 de preşedinţi de federaţii sportive la avizarea a două importante legi pentru sportul şi învăţământul românesc. Lucrările şedin­ţei au fost conduse de dl. Anghel Stanciu, preşedintele Comisiei, iar legile au fost avizate în unanimitate.
Ca să revenim la Lonea, vă informăm că, în casa nunţii lui Bubu Sotir, nu mai stă nimeni. Cei şapte fraţi care au moştenit-o după decesul tatălui lor (inginerul Bunea – ultimul proprietar al casei) nu şi-au dezbătut încă succesiunea. Vecina lor ar fi bucuroasă dacă şi casa respectivă ar fi locuită. „E greu fără un vecin alături…” ne-a declarat doamna. D. Ernest Ferdinand Stummer, care s-a născut într-o casă tot de pe această stradă (şi care a fost, între timp, demolată), i-a zis că nu e inte­resat de achiziţionarea ei. Banii câştigaţi în America i-a lăsat fetei sale, Erna, pentru a-şi cumpăra tot o casă. Dar, nu în Lonea, ci peste Ocean, acolo unde Erna locuieşte acum…

Comenteaza

Comenteaza