ASR Mihai în parcul Petrilei

262
În zilele de 15 şi 16 iunie 1935 ASR Mihai vizitează pentru a doua oară Valea Jiului. De data aceasta, nu singur, ci împreună cu colegii săi de la şcoala palatină.
Sâmbătă, 15 iunie, ASR Mihai şi suita ajung la Petrila. Aici vizitează Mina Deak, Spălătoria de cărbuni Petrila şi Fabrica de brichete. Profesorul Musceleanu le oferă elevilor palatini explicaţiile tehnice.
După ora 11, ajung în Parcul „N. Teodorescu” din Petrila. Întrucât despre vizita la Petrila s-a păstrat o relatare amănunţită în presa de limba română, îi încredinţăm firul poveştii anonimului cronicar: „Ziua de 15 iunie a fost o sărbătoare pe care populaţia şi copiii de şcoală din Petrila nu o vor uita. Măria Sa a binevoit să facă cinste Coloniei Ferdinand, alegându-şi ca popas de recreaţie şi loc de examen, după excursia făcută şi vizitarea Spălătoriei şi Minei Petrila, parcul N. Teodorescu, de care a rămas pe deplin mulţumit. Încă de la orele 9 dimineaţa, copiii de şcoală, îmbrăcaţi în costume naţionale, în frunte cu învăţătorii, au făcut front la intrarea în parc. Parcul, un loc de recreaţie minunat, frumos pavoazat cu drapele naţionale, chioşcurile îmbrăcate în scoarţe naţionale, dintre care unul special împodobit pentru Măria Sa, ca şi florile din ronduri şi fânul de curând cosit, erau de asemenea nerăbdătoare de a primi cât mai curând pe Împăratul Mic de a-l vedea, de a se simţi lângă el. La ora 11,30, Măria Sa, însoţit de suită şi d-nii Subsecretar de Stat E. Titeanu, prefect dr. R. Miocu, director general al Soc. Petroşani I.E. Bujoiu, director al Grupului Petroşani T. Timoc, precum şi de d-nii şefi ai exploatărilor locale, îşi face apariţia în aclamaţiunile frenetice ale şcolarilor şi populaţiei entuziasmate. În drum, eleva Tilici Rodica, premianta clasei a II-a din localitate, înmânează Marelui Voievod un buchet de trandafiri, făcându-i urarea Bine Aţi Venit, Măria Ta! În poarta parcului, Marele Voievod este primit de şeful Serviciului de întreţinere local al Soc. Petroşani, d. I. Tilici, care împreună cu d. prefect Romulus Miocu conduc mai departe pe Marele Voievod în localul unde a urmat apoi examenul. După prezentările făcute ad-hoc, Soc. Petroşani, prin îngrijirea lui C. Romalo, a servit diferite gustări excelente Augustului oaspete şi celor ce-l însoţeau. Plini de voioşie, Marele Voievod şi colegii de clasă intră apoi în examen, sub conducerea d-lui general adjutant Tr. Er. Grigorescu”. Şi un document oficial emis de pretura plăşii Petroşani confirmă examenul clasei regale susţinut în Parcul Teodorescu: „După terminarea programului şi cadrele de studii pe teren, s-a procedat la lecţii practice şi scriptice asupra celor văzute pe teren în localul Parcului din Petrila”. Tot din presă aflăm cum s-a desfăşurat acesta: „Toate măsurile fuseseră luate, astfel că o linişte perfectă a domnit tot timpul examenului, Marele Voievod este printre primii care termină teza şi apoi iese în Parc, unde îşi fotografiază o parte din colegi. Întrebat de un coleg: Ce ai scris, Măria Ta?, Marele Voievod răspunde cu cea mai naturală şi caldă colegialitate: Am scris despre ascensorul acela electric de la mină. Blând, modest, lipsit de orice vanitate sau orgoliu, Măria Sa a făcut o adâncă şi neştearsă impresie asupra celor ce pentru prima oară îl vedeau de aproape. După câtva timp, Măria Sa ia loc în chioşcul special amenajat, pentru care exprimă mulţumire, împreună cu alţi colegi şi discută o bucată de timp despre chestiuni în legătură cu excursia”.
Cum popicăria petrileană se afla la doi paşi de Parcul Teodorescu, elevii clasei regale nu au putut rezista tentaţiei jocului: „Apoi, intră în sala de popice, unde, pentru prima oară, încearcă acest joc, foarte mult practicat în Valea Jiului. Măria Sa este stângaci. Un amănunt pe care noi nu-l cunoşteam şi care ne-a dus imediat cu gândul la Mihai Viteazul. Măria Sa este bun şi îngăduitor; îşi lasă rândul altor colegi să dea cu bila, şi aceştia nu se sfiesc să-l dea la o parte, ca veritabili cercetaşi. Dar timpul trece. Cineva admiră o lovitură a Marelui Voievod, care, de fapt, era rea. Măria Sa îi răspunde prompt: Da de unde bună, nu vezi cât este de proastă?! Deci, Măria Sa este imparţial, începând cu sine”.
După atâta efort intelectual şi fizic, MS Marele Voievod şi suita sa trebuie să se despartă de Petrila, fiind aşteptaţi la masă. „La Surduc, unde era pregătită masa, oficialitatea îl aşteaptă. Se face ora (…), Măria Sa întârzie. Ca toţi copiii, preferă jocul, copilăria, înaintea punctualităţii hranei materiale. Tot timpul, câţiva fotografi amatori se întrec a-i prinde chipul drăgălaş şi iubit pe diferite clişee, spre a-i păstra imaginea scumpă. Cred că au reuşit (oare mai există acele clişee? – n.a.). În sfârşit, aghiotantul, argusul pazei Marelui Voievod, se adresează părinteşte Augustului elev: Să mergem, Măria TA, căci a venit prefectul să ne spună că eşti aşteptat la masă! Răspuns: Să mergem, atunci… Şi Marele Voievod Mihai, scump inimilor tuturor românilor, părăseşte Parcul, în aceleaşi aclamaţiuni sincere ale copiilor, lăsând în aer să plutească imagini din poveştile minunate unde, numai acolo, se mai spune tot aşa, că părinţii şi împăraţii trăiau în mijlocul Poporului în vremile acelea”.

de Marian BOBOC

Comenteaza

Comenteaza