Cărbunele scos de minerii din Valea Jiului este vândut pe piaţa neagră de cărbunarii lăsați liberi de poliţişti

437

 Unii sapă la sute de metri adâncime ca să-l scoată la suprafaţă, alţii fac bani la negru dezvoltând, de ani buni, o industrie minieră paralelă. Angajaţii de la societăţile cărbunelui din Valea Jiului nu fac faţă, în această perioadă, cu cererea de cărbune de pe piaţa de energie. Cu toate acestea, familii întregi de români din sudul ţării, din vest şi chiar din Sibiu îşi încălzesc locuinţele cu huila furată din Valea Jiului.

carbune9

Minerii în salopete ai Văii Jiului sunt trecuţi „în rezervă” de aşa-numiţii cărbunari care se bucură de protecţia instituţiilor statului (autorităţi publice şi organe de cercetare) sub pretextul că activitatea lor se desfăşoară în zona recunoscută tacit ca una de „protecţie socială”. Cu alte cuvinte, pe fondul unei lipse de alternativă pe piaţa muncii, furtul de cărbune din vagoane sau direct din perimetrul unde acesta este prelucrat poate fi o ocupaţie „generatoare de venituri”. Unele neimpozabile şi care în realitate nu reprezintă altceva decât un prejudiciu adus sectorului minier.

carbune 3

„Acţionează în grupuri. Şi la Vulcan şi la Iscroni, acolo unde urcă în garniturile de tren, şi la Livezeni (mina Livezeni din Petroşani – n.r.) vin mulţi. Chiar şi cu copii, pe care îi folosesc scut”, povesteşte un agent de pază care de 14 ani are aceeaşi îndeletnicire – asigură paza la unităţile miniere din Valea Jiului.

Agentul de pază recunoaşte că cei de la firma plătită să asigure perimetrele miniere sau transportul cărbunelui de la unităţile miniere la Preparaţia Coroieşti care prelucrează cărbunele sunt puţini şi vulnerabili.

„Există echipe pentru gardare (agenţii care stau pe vagoane în timpul transportului până când cei de la CFR preiau cărbunele şi-l duc la termocentrale – n.r.), echipe de pază înarmate, dar şi în posturi care nu prevăd pistoale. Cât suntem noi pe vagoane nu prea vin că le este frică, dar după ce iese cărbunele de la prelucrare atacă în haită. Când ne întâlnim cu ei sunt violenţi, dau cu pietre după noi şi se apără cu copiii. Sunt ca hunii. S-au obişnuit că nu le face nimeni nimic”, spune agentul de pază.

carbune 5

Practica aceasta de a fura cărbune din vagoane este una cunoscută în oraşele Văii Jiului.

Garniturile de tren sunt oprite în gările industriale din Vulcan sau din Iscroni, zone în care cărbunarii „dau atacul”. Ca o maşină care funcţionează perfect, aruncă pe caldarăm, cu lopeţile, tone de cărbune din vagoane. De aici, alte echipe le încarcă în saci. Apoi, vin transportatorii care încheie programul de lucru.

„Mi-e frică să mă apropii, dar îi urmăresc de fiecare dată. Fură tone de cărbune, sute de saci. Vin maşini, dubiţe, carosate şi încarcă sacii. Lucrează în reţea. Sunt miner şi mă doare sufletul ştiind cum muncim noi şi când văd cum fură ei. Nu intervine nimeni, înţelegeţi? E strigător la cer”, spune un miner devenit spectator al piesei care rulează zilnic pe piaţa publică din Valea Jiului.

carbune 1

Reţeaua este cunoscută. Sunt cunoscuţi şi capii reţelei, împărţiţi pe zone, dar şi procedeul de lucru.

„Există un bulibaşă în colonie (cartier mărginaş din municipiul Vulcan – n.r.) care îi plăteşte cu câte 50 de lei pe zi şi el apoi vinde sacul cu 15-20 de lei pe timp de iarnă. Nu îl poate opri nimeni, fiindcă are pe cineva la poliţie care îl anunţă de câte ori sunt derulate controale”, explică un cetăţean din Vulcan care solicită insistent protecţie de teama „cărbunarilor”.

carbune 10

Dacă fenomenul din gările Vulcan şi Iscroni este unul care are publicul în tribună, la mina Livezeni publicul este direct pe scenă, lângă cărbunari. Şi asta fiindcă, hoţii de cărbune acţionează direct în perimetrul unde cărbunele este sortat de steril, clădirea cunoscută drept „Separaţia de la Livezeni”

„La mina Livezeni lucrează în două echipe. Una în interior, încarcă sacii direct de pe bandă şi care cu nişte scripeţi coboară sacii în afara clădirii. Până acum îi aruncau de la înălţime (coborârea sacilor se face pe un turn înalt de câţiva metri – n.r.), dar se spărgeau sacii şi pierdeau mult. Acum au scripeţi şi îi coboară. Alţii stau la primire, în afară. În funcţie de gaşca din care fac parte, unii îi transportă imediat, alţii îi depozitează într-o clădire din spatele minei de unde vine un TIR şi îi încarcă”, explică procedura „scripetele” agentul de pază.

Deşi nu lucrează sub sabia exploziilor de mină, cărbunarii de suprafaţă devin şi ei victime ale „accidentelor la locul de muncă”. În noaptea de luni spre marţi, unul dintre cei care a pătruns în incinta Separaţiei, a fost găsit mort de un agent de pază.

Dan Negru, din Petroşani, în vârstă de 49 de ani, zăcea fără suflare, iar lângă el se aflau 21 de saci încărcaţi cu cărbune.

Directorul minei Livezeni, Eusebiu Durbacă, apreciază că este posibil ca bărbatul să fi căzut de la înălţime.

„Nu cred că a fost singur. Vom verifica pe camerele de supraveghere. Sigur ceilalţi s-au speriat şi au fugit”, spune Durbacă.

În acelaşi timp, Durbacă, numit de curând director la mina Livezeni, admite că a auzit că aceşti cărbunari lucrează cot la cot cu muncitorii, existând un pact de neagresiune între cele două părţi: muncitorii (femei) nu au curaj să le opună rezistenţă şi atunci hoţii sunt „generoşi” şi le lasă şi lor nişte cărbune pe banda transportoare. Cu alte cuvinte, împart jumătate-jumătate.

carbune 6

Teama aceasta vine pe fondul unei lipse de autoritate a instituţiilor statului.

„Eram agent de pază şi de faţă cu mine primarul Gheorghe Ile (primarul din Vulcan – n.r.) le-a spus poliţiştilor „lăsaţi-i să fure cărbune că altfel urcă spre oraş şi sparg magazinele”, povesteşte un fost agent de pază.

carbune 8

În altă ordine de idei, intervenţia poliţilştilor este ori tardivă, ori zadarnică.

„Ne-au spus (poliţiştii – n.r.) să nu-i mai sunăm pe 112. O dată am sunat de patru ori ca să vină la faţa locului. Ultima dată mi-a spus poliţistul: dacă mai suni te amendez pe tine. Au fost şi cazuri când au ajusn după o oră şi jumătate (pe un traseu care poate fi parcurs în mai puţin de 7 minute). Alteori i-au urcat în maşină şi după câţiva metri i-au dat jos, spunându-le „bă, să nu vă mai prind pe aici”. Cam aşa stau lucrurile. Ce să facem noi atunci? Sunt violenţi, aţi văzut cum ameninţă cu moartea”, mai spune agentul de pază care s-a obişnuit cu ei ca şi cu uniforma de serviciu.

Aceste furturi nu sunt singulare, la unităţile miniere din Valea Jiului fiind semnalate, de-a lungul anilor, sute de furturi efectuate direct cu camioanele sau TIR-urile, printr-o cârdăşie între şefi, firma de pază şi hoţii de catifea. Cazurile au rămas în cel mai bun caz uitate într-un sertar al vreunei instituţii fără a exista vreo soluţie sau vinovaţi.

Ramona Roşulescu

Gazeta de dimineata

Comenteaza

Comenteaza