DISTRIBUIȚI
de Ziarul Vaii Jiului

Din anii ’90, Valea Jiului se află într-o perioadă de purgatoriu economic şi industrial. Statul ne sancţionează în permanenţă. Când prin reducerea locurilor de muncă în minerit. Când prin oprirea investiţiilor care ar putea însemna o alternativă la minerit. Când prin suprataxarea brumei de industrie pe care o mai aveam în Valea Jiului. Cum se dă peste cap traiul de zi cu zi al Văii când guvernanţii nu au planuri de revigorare a unei zone industriale strategice? Cât mai avem până la sărăcirea ireversibilă a Văii Jiului?

În industria energetică se 
investeşte, dar se şi  taxează Zilele acestea la Paroşeni se duce la îndeplinire un proiect de investiţii, realizarea unei instalaţiei de desulfurare a gazelor arse, un proiect despre care se vorbeşte încă din 2010. Investiţia de 65 de milioane de euro a fost aprobată în 2012, când s-a semnat şi contractul de finanţare cu Banca Europeană de Investiţii, în valoare de 32,65 milioane de euro, restul banilor venind de la guvern. Investiţia va crea posibilitatea ca această centrală să funcţioneze după criterii europene, din punctul de vedere al mediului. Va crea şi un număr de locuri de muncă pe o perioadă limitată. De altfel, este prima investiţie de proporţii de după revoluţie.

Investiţia vine după ani de restructurări, închideri de mine, disponibilizări. Reforma în industria energetică termo a început abia în urmă cu doi-trei ani prin ideea creării complexului energetic. Însă nici acum complexul nu are un buget propriu, iar minerii nu au un contract de muncă renegociat.
Una rece şi una caldă. Dacă pentru acest tip de investiţie impus de Uniunea Europeană s-a dat undă verde după doi-trei ani, la taxare guvernul nu a cugetat decât câteva luni. OUG nr. 102/ 2013 subliniază că persoanele juridice vor trebui să achite noul impozit pentru construcţiile industriale, inclusiv cele din industria energetică, una dintre cele mai încercate sectoare din România, grav sărăcite. În această categorie intră centrale hidroelectrice, centrale termoelectrice şi nuclearo–electrice, staţii şi posturi de transformare, staţii de conexiuni; piste şi platforme; rampe de încărcare–descărcare; coşuri de fum şi turnuri de răcire; iazuri pentru decantarea sterilului, heleştee, iazuri, bazine; ecluze şi ascensoare;  infrastructura transport feroviar, infrastructura drumuri: alei, străzi, autostrăzi, cu toate accesoriile necesare (trotuare, borne, semne de circulaţie, marcaje, etc.), construcţii pentru transportul energiei electrice şi altele de acest fel. Iată pentru câte tipuri de construcţii este taxat Complexul Energetic Hunedoara.  Guvernul dă cu o mână şi ia cu două. Investiţiile se fac doar la presiunea UE, nimic mai mult. Industria extractivă este în pericol să fie îngropată de vie (de fapt, în agonie). Unde sunt sindicatele acum, când industria este impozitată? În plus, toate aceste impozite ajung nu la administraţiile locale pentru a fi reinvestite, ci la bugetul de stat. Valea nu are decât de pierdut.
Nu avem nevoie de investiţii în infrastructura de turism, chiar dacă ele înseamnă locuri de muncă
Domeniul schiabil, ale cărui investiţii au fost pe bună dreptate atât de atent puricate de corpul de control al prim-ministrului, este uitat de guvern atunci când vine vorba de finanţare. Nu se justifică aceste investiţii, modernizarea domeniului schiabil şi nici teleschiurile şi telegondolele care duc în câmp, aşa motivează guvernul. Nu negăm că este şi aici un sâmbure de adevăr, dar unul forţat care reflectă doar realitatea de moment.
Investiţiile masive în modernizarea şi extinderea domeniului schiabil din Petroşani, Vulcan, Lupeni înseamnă investiţii în locuri de muncă şi în viitor. Dacă ne raportăm la numărul de turişti din ultimii 5 ani, investiţiile nu se justifică, mai ales în cazul Vulcanului. Dar lucrurile nu sunt atât de simple.
Orice investiţie în infrastructură înseamnă în primul rând locuri de muncă în prezent. Câteva sute efectiv pe şantierele din domeniul schiabil şi, adiacent, câteva zeci în sectoarele implicate implicit (furnizori de materiale, comerţ, alimentaţie, transport, etc.) Odată oprite aceste investiţii guvernamentale, s-au trimis acasă câteva sute de angajaţi, afectând astfel veniturile pe termen scurt a acestora. Iar pe termen lung au afectat veniturile în turism pentru zeci de afaceri în turism care, la rândul lor, absorbeau alţi şomeri.
Guvernul nu este responsabil să dea doar ajutoare sociale, este responsabil şi pentru investiţiile care generează locuri de muncă. Acestea ne vor salva pe noi de la sărăcie, iar turismul, chiar dacă nu era o variantă ideală pentru absorbţia şomerilor din minerit, este o variantă pentru absorbţia forţei de muncă tinere care acum se formează pe băncile şcolilor şi care nu ştie unde să o apuce. Prin urmare, Investiţiile în turism reprezintă o alternativă viabilă pe termen lung, o şansă de reabilitare a unei ramuri de venit pentru cetăţenii Văii Jiului.
Cu siguranţă, falsul, delapidarea de fonduri, neregulile în cadrul acestor investiţii trebuie depistate şi sancţionate, dar asta nu justifică renunţarea la finanţare şi periclitarea investiţiilor deja realizate, lăsate în paragină. Valea Jiului are nevoie de investiţii acum, în acest moment. Dacă se renunţă cu totul în investiţiile infrastructurale, se renunţă la locurile de muncă. Guvernul are şi alte datorii faţă de cetăţenii Văii decât acelea de protecţie socială. Dacă nu se investeşte în turism aşteptăm investiţiile în industrie. Care credeţi că sunt mai uşor şi la îndemână de a fi realizate?

 

Comenteaza

Comenteaza