Politicieni din arcul de guvernare şi din toate partidele: Păstraţi minele de huilă rămase dacă ţineţi cu adevărat la strategia energetică naţională şi la siguranţa acestei ţări!
Revenind la conferinţa privind viitorul mineritului în Valea Jiului şi ţinând cont de importanţa înaltului demnitar român, sosit din Parlamentul European să susţină ,,necondiţionat acest mare proiect al Văii Jiului ce ar trebui să aducă dezvoltare acestei regiuni carbonifere”, după cum a declarat la Petroşani cu această ocazie doamna comisar european Corina Creţu, în Aula Universităţii Petroşani au fost prezenţi joia trecută şi reprezentanţi ai sindicatului ,,Muntele”, din rândurile cărora s-au evidenţiat şi unii ce afişau, pe nişte tricouri negre, cu scris alb, vizibil, sloganul: ,,Nu închideţi minele!”. Asta se întâmpla în timpul intonării ,,Imnului Minerilor”. Da, numai că acel slogan, dragi sindicalişti, trebuia scris, spus şi arătat la momentul potrivit, adică atunci când politicienii şi cei de la guvernare au venit cu ideea accesării ajutorului de stat prin fonduri de la CE, când, la Primăria Petroşani, în prezenţa a zeci de oficiali de la Bucureşti şi a tuturor primarilor localităţilor Văii Jiului, şase la număr, s-a spus ceva de genul: ,,Bun, vă închidem minele, dar nu vă speriaţi, punem imediat la loc altceva…” . E drept, ,,Muntele” avea pe atunci o altă conducere şi făcea politica celor aflaţi la putere şi în loc să ducă adevărata ,,luptă sindicală” în interesul angajaţilor de la CNH, cei din conducerea sindicatului respectiv şi chiar al altor sindicate miniere reprezentative ,,luptau” pentru interese de genul:,,Ce plăţi compensatorii să primim pe Ordonanţă, să mai câştigăm suplimentar, pe lângă pensia ce va veni oricum şi va fi destul de repede? Ca să scăpăm mai repede de mină şi să luăm o pensie frumoasă de subteran, plăţi compensatorii bunicele, plus alţi bani frumoşi ce-i vom primi ulterior dintr-un alt loc de muncă, undeva la suprafaţă de data asta, şi cu o funcţie de conducere dacă se poate, că sigur vom găsi deoarece la 45-46-47 de ani suntem încă tineri şi numai buni de muncă într-un loc călduţ, poate unul chiar mai bun decât cel pe care l-am avut până acum”. Acesta a fost adevărul de fapt, fiind spus de atâtea ori în mod public chiar de ortacii de bună credinţă, oameni cinstiţi şi cu frică de Dumnezeu, muncitori şi truditori pe la brigăzile unde se scoate cărbune, pentru o pâine mai albă, cum zic adesea ei. Păcat că vocile lor şi a inginerilor cinstiţi n-au fost auzite, ori nu s-a vrut în momentele potrivite, atunci când probabil se mai putea face ceva şi nu s-ar fi ajuns la închideri de mine prosteşti şi absurde, în condiţiile în care cărbunele încă mai asigură şi acum, cu toată ,,ciunteala” circa 27% din energia electrică a ţării, fapt confirmat joia trecută şi de secretarul de stat, Doru Vişan, după o întrebare pusă insistent din sală de actualul lider al minerilor, lupeneanul Darius Cîmpean, fiind vorba până la urmă de o chestiune de siguranţă naţională!
,,Cel mai mare interes al liderilor sindicali de-atunci, ba chiar şi al multor lucrători din sistem, în mod special unii ingineri şi unii de prin conducerile unităţilor miniere a fost, gând la gând şi braţ la braţ, în a atinge acest scop, o cârdăşie ordinară, nimeni dintre aceştia negândindu-se nicio secundă să răspundă la întrebarea: Dar cu viitorul mineritului şi al Văii Jiului ce facem, fraţilor?”. Şi asta o spun, azi, minerii adevăraţi şi cei cărora le pasă cu adevărat şi le-a păsat permanent de Vale şi de viitorul copiilor de-aici (fireşte că nimeni dintre cei ce povestesc de ,,mizeriile petrecute în sistemul minier în ultimii douăzeci-douăzeci şi cinci de ani” nu-i bagă la mijloc pe sindicaliştii oneşti, pe minerii sau pe inginerii de bună credinţă, oameni care au fost daţi, încet dar sigur, la o parte şi cuvântul lor s-a auzit tot mai slab spre deloc în timp… ajungându-se încet-încet la situaţia actuală, cu mine închise de politicieni, unii cu anumite interese legate de fondurile alocate închiderilor miniere, cu tot mai puţini specialişti minieri, cu o retehnologizare a minelor spre zero în 30 de ani ş.a.). Şi au mai spus-o şi cei din presa locală a Văii Jiului, cu Marian Boboc în frunte, Cătălin Docea, Ionuţ Drăgotesc, Carmen Cosman sau cu subsemnatul (scuzaţi lipsa de modestie dar arhivele sunt grăitoare, ca şi arhivele emisiunii ,,Verde-n faţă” de la Kapital TV Petroşani – pe atunci doar o televiziune locală), jurnalişti care au măcar conştiinţa împăcată că au zis cu subiect şi predicat ce se urmăreşte şi unde se va ajunge, nu de puţine ori jurnaliştii primind ,,pumni în gură” din partea politicului pe motiv că ,,vorbesc sau scriu prea multe din ce nu trebuie”.
Să ne înţelegem deci clar: trădarea şi planul diabolic de închidere al unor unităţi miniere ce făceau parte din strategia energetică naţională (!) nu se putea face fără sprijin din interior, o implozie pe termen lung ce până la urmă se pare că şi-a atins scopul, sistemul de extracţie al huilei rămânând actualmente cu doar patru mine, la acest moment încercându-se de către unii mazilirea altor două, Mina Lupeni (cea mai mare mină din Europa şi cea mai de tradiţie din Vale, la fel ca şi fosta Mină Petrila) şi Mina Lonea! Degeaba se tot pune vina azi doar pe politic şi pe fostele guvernări, care au, fireşte, vina lor uriaşă, dar dacă din Vale nu s-ar fi primit sprijin din partea unor trădători de prin sindicate şi de prin conducerile miniere, azi cu toţii cu venituri substanţiale şi bine-merci, acest plan de distrugere al mineritului n-ar fi putut căpăta asemenea dimensiuni, încât să ducă la închiderea atâtor mine şi la disponibilizarea sau la ieşirea din sistem a zeci de mii de lucrători, începând cu anul 1997, practic imediat după ce preşedintele de-atunci, Emil Constantinescu, făcuse o vizită la Lupeni şi în Vale, asigurându-i pe toţi ce ,,bunăstare” va aduce guvernul din acele timpuri mineritului, cu retehnologizări şi alte basme de adormit copiii.
Închei doar prin a mai spune încă ceva. Domnilor, dacă mineritul mai contează mai bine de un sfert pe piaţa de energie românească, atunci, în frunte cu preşedintele ţării, cu primul-ministru şi CSAT, că în fond e o chestiune de siguranţă naţională, opriţi închiderea celor două mine prin orice căi, apucaţi-vă de retehnologizare şi de formarea de viitori specialişti sau chiar de mineri, că e nevoie la golul ce s-a format în ultimii ani, astfel încât să salvaţi măcar ceea ce a mai rămas! Nu uitaţi, mina nu e o farmacie, sau o alimentară, să pui lacăt pe ea şi să o deschizi când ai chef. Odată ce ai închis-o, e pa şi pusi… O mai deschizi, dar cu bani foarte mulţi, practic bani pe care România n-o să-i mai aibe niciodată. De ce? Că trebuie săpate şi realizate iar puţuri noi, săpaţi kilometri de galerii şi multe altele… Nu-i mai bine să păstrăm şi să întreţinem ceva ce deja avem? Că la perioadele de secete prelungite şi atunci când nu merge vreun reactor pe la Cernavodă, abia atunci vă gândiţi că e bună şi huila de Valea Jiului!
Corneliu BRAN
