DISTRIBUIȚI
Pişta Bolog şi Ileş au fost primele victime
         
În aceste zile ploioase ale începutului de mai am avut bucuria să pot răsfoi, pe îndelete, (o parte din) cărţile dlui Dumitru Gălăţan-Jieţ. Domnia sa mi le-a oferit cu generozitate, în ideea de a-mi putea completa, cu informaţii verificate, subiectele pe care le-am găsit, din goana bicicletei, într-o Petrilă rurală.
Astfel, am aflat că troiţa din curtea Şcolii generale din Cimpa a fost sculptată, după Revoluţie, de dl. Benke Rudi.
Iniţial, soclul şi crucea au fost ridicate în anul 1944, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Dar, în anul 1946, ateii regimului comunist au pus la cale înlăturarea şi distrugerea crucii de pe soclu. Cel care a fost în fruntea bandei care a comis acest sacrilegiu a fost tovarăşul Bolog Imre, zis Pişta. Fapta sa nu a fost pedepsită de justiţia (partinică) a timpului ci, poate, chiar de bunul Dumnezeu. Pişta a fost sfârtecat de chibla pe care o folosea în subteranul minei Lonea. Localnicul Nicolae Răscolean, citat de dl. Gălăţan – Jieţ, crede că a fost vorba de un „blestem al troiţei”. Cert este că din troiţa ridicată în cinstea eroilor neamului a mai rămas doar un soclu gol vreme de 44 de ani.
Troiţa de pe platoul de lângă fosta Direcţie a Minelor Lonea, ridicată în anul 1994 de către meşterul Onici Irimie, nu a fost amplasată acolo în mod întâmplător. În perioada dintre cele două războaie mondiale a mai existat o troiţă care a fost dărâmată de un oarecare Ileş, tot în anul 1946. Potrivit lui Nicolae Răscolean, citat de doctorul Gălăţan, nici Ileş n-a fi sfârşit bine. La scurt timp a înnebunit definitiv.
N.R. Şi într-unul din textele preotului Traian Moşic publicat în „Prăvălia cu istorii” este amintit acest episod tragic, al demolării troiţelor.

de Mihai BARBU

 

Comenteaza

Comenteaza