de Corneliu BRAN

Din evenimentele puse la cale de inimoşii organizatori ai Asociaţiei Planeta Petrila în cadrul proiectului de suflet „Exploatarea Culturală Petrila”, organizate în zilele de 10, 11 şi 12 august, am participat vineri, 10 august la „Traseul expoziţional la Mină”. 

Un brigadier – ghid
Cătălin Cenuşă este un brigadier minier care a lucrat la Mina Petrila, el fiind totodată şi unul dintre cei care au dat viaţă Asociaţiei Planeta Petrila şi a filmului documentar premiat la Amsterdam cu acelaşi nume.
Vineri, Cenușă a fost pe baricade. Ca ghid a plimbat zecile de oameni prezenţi pe traseul expoziţional organizat.

Administraţia locală – absentă
Acest tur al minei de suprafaţă, prin care vizitatorii sunt plimbaţi pe la clădirile scăpate cu viaţă din cadrul fostei exploatări miniere, inclusiv la puţul pe unde se făcea intrarea ortacilor în mină, se doreşte a fi ceva permanent, astfel încât pe viitor acest obiectiv să intre în vizorul marilor operatori de turism care să-l includă pe harta obiectivelor de vizitat din judeţul Hunedoara. Ceva asemănător din câte am înţeles de la arhitectul şi profesorul timişorean Mihai Danciu, prezent vineri, mai există în prezent la fosta Mină Anina şi, fireşte, în străinătate, iar ceea ce se doreşte este să recunoaştem un proiect super ambiţios, dar care nu poate fi pus în practică dacă nu se implică în sprijinire şi autorităţile locale şi judeţene, absolut absente în toate aceste trei zile pline cu avenimente! Să recunoaştem, lucru mai rar şi mai greu de crezut ca niciunul dintre cei din Executivul Primăriei oraşului Petrila şi din consiliul local să nu sprijine măcar prin prezenţă acest minunat şi inedit proiect, de parcă toată ziua s-ar întâmpla pe la Petrila aşa ceva! O bilă neagră şi un gust amar şi ne întrebăm oare de unde atâta lipsă de interes din partea unora care declară în stânga şi în dreapta ce mare eforturi fac pentru ca localitatea să ajungă un centru de interes cultural şi turistic, în condiţiile în care industria locală a luat-o serios la vale iar investitorii ăia mulţi şi puternici, inclusiv străini, de care auzeam cu toţii în campania electorală trecută s-au transformat în maxim unul-doi, fără să aducă un plus desăvârşit pe piaţa locurilor de muncă locală.

Voluntari – studenţi din toată ţara
Turul a început în curtea minei, pe o vreme de seară superbă, nu înainte ca  profesorul din cadrul Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din Timişoara şi membru al Asociaţiei Planeta Petrila, as. drd. arh. Mihai Danciu, şi Ion Barbu să se adreseze celor prezenţi şi să le prezinte pe scurt ceea ce vor avea ocazia să viziteze, dar şi să le spună câte ceva despre invitaţi şi despre acest proiect „Exploatarea Culturală Petrila”.
Demn de remarcat este şi prezenţa celor 20 de voluntari studenţi veniţi din toată ţara, tineri care cu mai bine de o săptămână înainte s-au ocupat de organizare alături de cei din asociaţie, fiind pe metereze în curtea minei şi câte 10-12 ore pe zi! Trebuie remarcat faptul că 18 dintre ei sunt din mai multe localităţi din ţară, numai doi fiind petrileni. Aceștia au acceptat să vină la Petrila ca voluntari în condiţiile în care nimeni din cadrul ministerului de profil nu le-au asigurat nici diurna zilnică, totul fiind pe propriul lor buzunar, cu excepţia cazării şi a unei mese pe zi asigurate de asociaţia petrileană (masa) şi Universitatea din Petroşani (cazarea în campingul studenţesc, dar cu plată prin cadrul ministerului de resort). Asta da devotament şi pasiune!

Staţia de Salvare 
Prima oprire s-a făcut în celebra clădire situată aproape de intrarea curţii minei, Staţia de Salvare, acolo unde zeci de ani au trudit şi s-au perfecţionat zeci de generaţii de salvatori minieri. Cătălin Cenuşă a fost cel care a prezentat tot ce se putea vedea acolo, începând de la echipamentul salvatorilor şi până la măştile, aparatele şi tehnica din dotare ale acestora. Cum spuneam, o expoziţie de fotografii, plus o altă expoziţie de diplome, distincţii şi titluri primite de echipajele de salvatori de-a lungul vremurilor, de la concursuri de specialitate au întregit tabloul, alături de o proiecţie video ce rula în tot acest timp şi unde vizitatorii puteau vedea scvenţe din timpul intervenţiilor făcute de aceşti bravi oameni, salvatorii minieri, poate că cei mai bine pregătiţi salvatori de vieţi din ceea ce a avut vreodată România, alături de omologii lor de la minele Lupeni, Vulcan, Livezeni şi de la Staţia de Salvare Centrală de la Petroşani. În orice caz mult peste ceea ce vedem azi şi în alte domenii de activitate pe linie de salvare de vieţi, fără supărare şi pe drept vorbind!

Vernisaje şi proiecţie de filme documentare
Apoi pe traseu au urmat celelalte obiective de vizitat, inclusiv fosta sală de pontaj din clădirea administrativă centrală. Aici cei prezenţi au putut viziona o proiecţie a unui film documentar cu ceea ce însemna odată mineritul la această mină şi cu viaţa de zi cu zi a minerilor din zilele apuse, precum şi vernisajele unor expoziţii absolut fermecătoare realizate de Susana Dan, Renee Renard, Ciprian Chirileanu şi Ovidiu Zimcea.

Se spală pe mâini sau e doar un moment de slăbiciune?
O seară de-a dreptul fantastică şi pe această cale îi felicităm pe organizatori şi le spunem să aibă putere să menţină această linie că rezultatele vor veni cu siguranţă. Iar la un moment dat va trebui, inevitabil, să se implice şi administraţia locală, în condiţiile în care tot cei ce conduc astăzi au insistat ca aceste clădiri de patrimoniu să rămână în picioare şi să nu fie demolate. Chiar aşa, domnule primar, acum, după ce ele au scăpat de demolare şi s-a dat verde la acest proiect, acum v-aţi sucit? Asta e culmea! Păi, ce-i treaba asta? Sprijiniţi această asociaţie, toatea acestea ori ba? Credeţi că doar asigurând plata pazei este suficient şi cu asta vă spălaţi pe mâini ca şi primărie? Vreţi sau nu vreţi turism şi cultură la Petrila ori vă prefaceţi că vreţi? Că din ceea ce se vede, cam aşa se înţelege, că mai mult mimaţi că ajutaţi decât faceţi! Cum e posibil ca nici măcar un reprezentant al primăriei să nu fie prezent nici vineri, nici sâmbătă la acţiuni. De la Petrila NICIUN consilier, nici măcar din comisia de cultură nu am văzut. Ştim, e vară, e cald, sunt concedii… dar chiar nici unul prin oraş?

Ce vrea Cenuşă
Foarte obosit după atâtea zile în care marea majoritate a timpului şi-a petrecut-o pe la mină, ca să fie sigur că toate sunt puse la punct şi se fac pentru ca acest proiect să fie pe placul tuturor celor care au răspuns „prezent” la acţiunile din cele trei zile, Cătălin Cenuşă ne-a spus câteva vorbe într-un scurt moment de repaus.
„După atâta muncă depusă de noi şi de tineri voluntari din toată ţara cred că este o acţiune reuşită şi care ne arată tuturor că vorbim de un proiect serios în care poate la început mulţi nu credeau. Mă bucur că putem fi gazde bune, că avem ce arăta şi vreau să le mulţumesc public tuturor celor prezenţi aici şi tuturor celor care cred în proiectul nostru Exploatarea Culturală Petrila. Din păcate, am o tristeţe pentru faptul că de la nivel local nu se află printre noi şi oameni din cadrul administraţiei publice locale, mă refer la primărie şi consiliul local. Mulţumesc celor din media, precum şi ZVJ, care au făcut mediatizarea acestui eveniment şi care au scris frumos despre acest proiect. Din păcate, din partea autorităţilor locale nu am avut mare sprijin, la nivel zonal şi judeţean cred că dumnealor puteau să se implice, inclusiv cu mediatizarea dacă nu cu altceva. Sunt foarte supărat că se face mediatizarea evenimentului mai mult la nivel naţional şi mai puţin la nivel local, cu excepţia câtorva publicaţii cum spuneam.
Mă bucur că din mediatizarea unor publicaţii locale şi de pe pagina noastră de internet mulţi au aflat şi au venit chiar până aici înainte cu o zi-două, pentru a vedea cum stau lucrurile şi pentru a-şi lua programul acţiunilor din aceste trei zile, cei mai mulţi fiind interesaţi de zilele de sâmbătă sau duminică. Ceea ce se întâmplă azi la Petrila – şi să sperăm că va deveni ceva cu caracter permanent – nu s-a mai întâmplat la nicio mină din Valea Jiului şi nici din România. Ceva unic şi este păcat că administraţia petrileană n-a dorit să fie alături de noi, măcar cu prezenţa, dacă nu şi altcumva”.

Arhitectul Mihai Danciu 
Spre final am stat de vorbă şi cu arhitectul şi profesorul timişorean Mihai Danciu. Optimismul şi tonusul său pozitiv ne face să credem că acest proiect va căpăta într-adevăr un caracter permanent, cum era de părere şi brigadierul Cenuşă.
„Mediatizarea a fost suficientă, am transmis comunicate de presă, inclusiv la presa centrală, iar în ceea ce priveşte lipsa reprezentanţilor din administraţia locală e o chestiune pe care nu vreau să o comentez. Ceea ce vedeţi azi este inedit pentru noi, românii, dar această reţetă pe care mergem a fost aplicată în Vest demult, este o reţetă clară şi care merge pe nişte paşi siguri, dacă vreţi o reţetă de succes cu siguranţă dar care necesită într-adevăr mult efort şi ambiţie. În aceste 12 zile am făcut un calcul total şi am ajuns undeva la vreo 700 de persoane, care au fost pe amplasamentul minei. Da, vorbim de aproape 700 de oameni, din Petrila sau nu, care au venit la faţa locului să vadă ce facem noi, cum lucrăm, să vadă expoziţiile, să vadă unde vor veni în aceste trei zile şi ce vor putea vedea şi asculta şi aşa mai departe. Faptul că sunt necesare tururi şi evenimente se vede din ceea ce s-a întâmplat de la 1 Mai, de la Ziua Porţilor Deschise, când am inaugurat de fapt seria evenimentelor sub egida Asociaţiei Planeta Petrila, nou înfiinţată în luna mai, şi până azi. De-atunci, o dată pe lună a avut mereu câte două-trei-patru grupuri organizate care au venit să viziteze spaţiile minei. De aceea, în sala de sus, Ladislau Schmidt, este o expoziţie care poate fi vizitată permanent, aici găsind înţelegere din partea SNÎMVJ. În ceea ce priveşte publicul de azi, este suficient pentru prima zi, ne aşteptăm ca sâmbătă acest număr să fie ceva mai mare iar dacă ţinem cont că ne îndreptăm spre 1.000 de vizitatori şi curioşi în numai două săptămâni vorbim de o cifră absolut rezonabilă şi dătătoare de speranţă privind proiectul nostru şi viitorul său”.

Comenteaza

Comenteaza