DISTRIBUIȚI
Avem veceuri şi parcări. Avem autostradă cu miros maghiar, avem şi gunoaie. Nu avem benzinării, nu mai avem uşi la veceurile alea – „deşi” (am scris „pentru că”, dar am şters) este o autostradă inaugurată de Guvern şi proiectată de Ponta. 140 de kilometri fără să fie semnalizat, început sau indicat vreun peco. Da, locul ăla de unde se alimentează  maşina (uneori cu jumătate apă), care pe Nădlac-Timişoara nu există. Nu avem gropi, dar nu am venit să constat. Dar aşa, nu. Asfaltul urmează modelul nemţesc, indicatoarele urmează modelul italian, administraţia însă şi încă este a noastră. Că lasă de dorit, ne-am obişnuit şi m-am obişnuit. De ce zic? Zic pentru că am întâlnit un străin în drumul meu spre Valea Jiului, intenţiont să ajungă la Bucureşti pe autostradă.
Dezamăgit tare, dar deloc surprins atunci când i s-a spus „de la semafor, s-o iei la dreapta bă” – nu există autostradă până la Bucureşti. Mai utilate satele Austriei decât Arad al nostru, o nouă vitrină a frumuseţilor ţării noastre, deocamdată spaţiu deşert şi abia plantat. De cine zic? De lucrători, de „zimbrii”, şi de tot ce am văzut aiurea în (numai) câteva zile de concediu. Când zic? De săptămâna viitoare. Stropitoarea din centrul oraşului funcţionează, mă bucur.
 Stare: îmi beau prima cafea (aromată de numa’) în Gazetă, din cană, în redacţie. Mă simt curat într-o Românie la fel de săracă şi murdară.
Sergiu BALABAN DUCK
Gazeta de dimineata

Comenteaza

Comenteaza