Ilie Bălănesc, şef de strungă şi omul cu cele mai multe oi din zonă, nu doreşte escaladarea conflictului / Mioriţa”. Vedere din Frunţi

340

Scandalul provocat de crescătorii de animale din Frunţi (Petrila) Buhan, Răduca şi Ciulea, referitor la „incomodul” şi „bogatul” crescător de animale Ilie Bălănesc, care ar fi venit din păşunile de pe Plai şi ar fi ocupat cu oile sale, abuziv, păşunile de pe Frunţi, din această cauză nemaifiind posibilă (în opinia celor trei crescători) nicio înţelegere între crescătorii de animale la viitoarele arondări de păşuni de la Petrila, continuă, amintind de „Mioriţa”.
Deunăzi ne-a sunat tocmai cel incriminat, Bălănesc. Acesta, în virtutea „aflării adevărului şi a dreptului la replică” (deşi ziarul nostru nu l-a încondeiat – n.r.), a dorit să facă unele precizări, cetăţeanul motivând şi faptul că la cele trei şedinţe de consiliu local la care au participat Buhan, Ciulea şi Răduca, aceştia nu ar fi spus adevărul, astfel unii dintre consilierii locali fiind induşi în eroare de către aceştia.

Stână construită şi de bunicul lui Bălănesc prin ’64
Primul punct pe care Ilie Bălănesc l-a marcat, apăsat, a fost faptul că în Frunţi familia dumnealui a fost încă de la construcţia stânei, reprezentată prin bunicul, tatăl şi socrul dumnealui. Mai mult, şeful de stână (pentru că asta e „funcţia” pe care o ocupă Ilie Bălănesc la stâna din Frunţi) susţine că e în Frunţi de 16 ani, deci din 1998 şi nu de azi, de ieri.
„Ei au spus că abia am venit în Frunţi, că locul meu nu e acolo şi că să plec în Plai cu oile, de unde am venit. Le reamin­tesc celor trei colegi că eu sunt în Frunţi de 16 ani. Iar înainte de asta, bunicul meu, Avram Ilie, a fost tot în Frunţi zeci de ani, la fel şi bunicul lui nevasta mea. Avram Ilie, prin 1964, a fost şef de strungă în Muntele Frunţi. De altfel atunci s-a făcut şi stâna, cu întovărăşire cum era pe-atunci şi cu multă muncă patriotică cum se făcea în acele vremuri. Unii dintre cei care erau atunci în Frunţi au plecat în Muntele Plai. Deci, nu toţi s-au înscris să rămână la stâna unde era bunicul meu. Din câte ştiu au rămas atunci: bunicul meu Avram Ilie, Popescu Pătru – socrul meu, Miriucă Buhan – bunicul domnului Buhan, Ion Răscoleanu, Lazăr Drăgan, Susana Stanci şi tata, Aurel Bălănesc. Ciulea nu era atunci când s-a făcut stâna, nici nimeni din neamurile lui, nici Ilie Răduca nu era, nici din familia lui nu era nimeni; aveau oi, dar le creşteau în Voievodu. Deci, dintre cei trei contestatari ai mei, doar Buhan avea când s-a făcut stâna rude, care au contribuit şi la realizarea ei, ceilalţi doi, Ciulea şi Răduca, nu erau pe-atunci în Frunţi”, ne-a declarat Ilie Bălănesc.

Pentru că a muncit mult, nu pleacă din Frunţi
Şeful de strungă din Frunţi ne-a spus şi de ce nu doreşte să plece din Frunţi. Susţine că niciodată de când e acolo nu s-a gândit vreo clipă să plece, chiar dacă cu cei trei cetăţeni a mai avut conflicte, inclusiv anul trecut, în mai, când la stână a trebuit să ajungă cei din poliţia locală şi de la jandarmerie, când spiritele erau foarte încinse, iar ameninţările de tot felul contra lui şi a familiei sale erau în toi.
„Eu în Plai nu plec şi nici nu m-am gândit vreodată să fac asta, pentru că de 6-7 ani, de când sunt şef de strungă, eu am lucrat intens acolo. Am reparat stâna, am băgat apă pe distanţă de 1 km, am făcut strungi, oboare, saivan, am cosit iarba am făcut curăţenie… şi asta în amândoi munţi, că şi când aveam în Plai trebuia să fac. Iar acum ce să fac, să le las lor munca mea din Frunţi? Plus că am multe oi şi îmi trebuie păşuni mari, în Plai locul de păşunat e mai restrâns. Dar haideţi să vă spun şi povestea cum am ajuns şi cum a fost până acum. Când am ajuns în Frunţi, acum 16 ani, şef de strungă era Nicolae Buză. După un timp, acesta a abandonat, că şi atunci i-or făcut unii fel şi fel de prostii… Mi-au propus mie să fiu şef de strungă. Am refuzat deoarece eram prea nou atunci. L-au pus pe Cornel Ciulea, care a stat şi el 4-5 ani şef de strungă. Pe urmă, când au început să se dea păşunile din munţi în concesiune, n-a mai făcut nimeni cerere, că nu se dădeau atunci bani de la APIA. Eu, totuşi, mi-am luat inima-n dinţi şi am făcut cerere şi am luat în concesiune atunci şi păşunile din Plai şi din Frunţi. Acum, de când se dau bani de la APIA, mulţi s-au întors, dar în Frunţi este loc pentru toată lumea, cum a fost şi anul acesta. De altfel, din cei nouă colegi de strungă, doar cei trei n-au loc de mine acum, restul sunt oameni cu care poţi să te înţelegi, au raţiune, sunt oameni de treabă. Acum îi întreb şi eu pe cei trei: dacă n-am fost bun, sau nu îndeplineam criteriile, de ce m-au primit în munte de prima dată când am ajuns? Până una-alta, vă răspund tot eu, deşi aştept răspunsul lor: pentru că n-aveau cum să nu mă primească din moment ce bunicul, tata şi socrul meu păşunaseră aici şi, mai ales, erau printre cei care au ridicat şi s-au ocupat de stână”, a mai menţionat Ilie Bălănesc.

Bălănesc vrea pace şi înţelegere între toţi cei nouă crescători de animale din Frunţi
Ilie Bălănesc zice că e om de înţelegere şi mereu a dorit linişte la stână, iar de când e şef de strungă niciodată nu a dat afară pe nimeni sau nici măcar nu i-a spus să plece.
„Eu mă înţeleg cu toată lumea, sunt om care nu vrea scandal. Şi anul trecut m-am înţeles cu cei trei, nu le-am zis niciodată să plece, nu înţeleg de ce ei n-au loc de mine. Ştiu că lor le trebuie bani, să plec de-acolo să rămână ei, să ia ei banii toţi, dar nu se poate cum vor ei. Anul trecut a fost tot aşa scandal mare cu ei. Au venit poliţia locală şi jandarmii, i-au calmat, am semnat toţi un proces-verbal, au spus că ne vom înţelege şi că nu mai vor fi probleme. La niciun an iar s-au apucat de ceartă… Merg în consiliul local şi vorbesc vrute şi nevrute, merg la prefectură la fel, ameninţă că-şi duc oile şi le lasă nu ştiu pe unde şi tot felul din astea. Nu e normal. Şi eu ştiam de şedinţele astea, dar nu m-am dus tot pentru asta, să nu mă cert cu ei pe-acolo, că aţi văzut ce buni de gură sunt. Am stat, după prima şedin­ţă n-am zis nimic, apoi după a doua la fel, iar acum, la ultima, iar au zis că n-au loc de mine, că n-am dreptul acolo şi tot felul de bazaconii. De aceea am venit să-mi spun şi eu ce am pe suflet, să nu rămână lumea cu impresia că ei au dreptate şi eu nu, că eu profit în Frunţi de îngăduinţa lor”, a încheiat supărat omul cu cele mai multe oi din Frunţi, „130 oi plus mieii”.

Balada Mioriţa seamănă puţin cu situaţia din Frunţi
Concluzia seamănă puţin cu povestea „Mioriţei”, semn că de peste 1.000 de ani istoria păstoritului are o anumită ciclicitate. Nu peste tot şi nu în toate comunităţile, dar exemple există destule, mai ales de când cu banii de la APIA. Trebuie remarcat, încă o dată, că cea mai cunoscută baladă românească este şi azi atât de reală… Chiar dacă mai demult nu existau banii de la APIA, care să provoace atâta discordie între ciobani, existau şi atunci lăcomia, răutatea şi, mai ales, invidia unora.

de Corneliu BRAN

Comenteaza

Comenteaza