În privinţa recalculării pensiilor, conform Legii 155, / Răbdare, răbdare şi iarăşi răbdare

378
de Corneliu BRAN
Miercuri, 14 decembrie, în spaţiul fostei biblioteci a Casei de Cultură a Sindicatelor „Ion Dulămiţă” din Petroşani, conducerea Casei Judeţene de Pensii Hunedoara, reprezentată prin directorul executiv adjunct Ionel Ciobanu, a susţinut o conferinţă de presă. Alături de directorul de la judeţ a stat şi a răspuns întrebărilor jurnaliştilor şi doamna Nataşa Popescu, şeful Casei Locale de Pensii Petroşani. 
Apărarea lui Ciobanu
Subiectul principal pentru care conducerea judeţeană a casei de pensii a convocat această conferinţă de presă a fost Legea 155. Mai exact, vreo 2.500 de dosare din 3.000, care încă din vară aşteaptă recalcularea.
„Legat de partea ce ţine de Legea 155, vreau să vă spun că nu putem să facem, cum ar vrea toţi, mii de dosare într-o lună, deoarece nu avem cum. Spun asta pentru că activitatea casei de pensii nu ţine doar de recalcularea aceasta de pensii, este mult mai complexă. Înseamnă dosare de boală care au prioritate, înseamnă noi dosare de pensii care şi ele au prioritate deoarece beneficiarii respectivi nu au venituri, înseamnă şi recalculări de pensii de orice tip – că nu sunt doar recalculări pe Legea 155 (sunt şi pe Legea 192, Legea 142 etc.), pe lângă completarea de adeverinţe, alte recalculări de dosare vechi şi multe altele. Activitatea angajaţilor noştri merge în flux continuu, nu se opreşte niciodată, mereu apare ceva şi iar altceva, şi de aceea am ţinut să fac aceste precizări în faţa dumneavoastră. Vreau să înţelegeţi că recalcularea înseamnă că banii se dau de la momentul în care e înregistrată cererea, deci, şi dacă se întârzie, omul va primi de la acel moment toate drepturile pe care le are sau pe care le-a solicitat, dacă dosarul conţine tot ce trebuie. Spun încă o dată, nu putem noi să recalculăm atâtea dosare în termen scurt”, a declarat Ionel Ciobanu.
Întrebat de jurnalişti care ar fi totuşi un termen limită de finalizare a acestor 2.500 de dosare, Ionel Ciobanu a menţionat „cam trei luni”. Asta ar fi undeva prin martie… E bine că măcar acum oamenii au un răspuns.
Beneficiarii acestor recalculări trebuie să dea dovadă de înţelepciune, să fie calmi şi să spună mersi celor care le-au mărit pensiile, astfel încât faţă de alte categorii de pensionari, ei au nişte pensii care îi feresc de grijile cotidiene. Şi oricum, să ne înţelegem, ei au din ce trăi.
Softul nu face totul
Referitor la celebrul soft, Ionel Ciobanu a răspuns unei colege din presă: „Omul intră pe program, să vadă dacă are condiţiile respective, apoi listează şi verifică. La unele nu bat datele din diferite motive, se întâmplă din cauza unor informaţii introduse în program eronat, cum ar fi grupa de muncă, anii lucraţi sau altele. Omul vine şi cere, dar nu înseamnă că şi întotdeauna are dreptul să primească. Nu ai cum până nu verifici şi nu poţi pe unii să-i verifici şi pe alţii nu… Iei cererea şi apoi te duci la verificare. E multă muncă şi trebuie multă atenţie până să iei decizia. Înseamnă că nu înţelegeţi multe lucruri dacă credeţi că un program poate să verifice singur nişte hârtii. Există o responsabilitate mare în acest sens. Avem în lucru la Legea 155 vreo 3.000 de dosare”.
„Până acum sunt făcute în jur de 500 de dosare la Legea 155 şi mai sunt în lucru 2.500 de dosare. Vreau să vă spun că în prima zi, în data de 25.07.2016 au fost depuse 1.701 cereri. Deci, acum suntem la data de 25 iulie, iar în continuare lucrăm la ele”, a completat şi doamna Nataşa Popescu, care are un comportament ireproşabil în fruntea agenţiei din Petroşani.
Pensionarii de la Vîscoza-Lupeni 
Din partea ZVJ Ionel Ciobanu a primit o întrebare referitoare la oamenii care au lucrat la I.F.A. Vîscoza Lupeni şi care în timp au rămas pe perioade întregi de ani fără toate sporuri trecute şi alte asemenea date incomplete ce le-ar fi putut mări pensia. Ei nu mai pot dovedi nimic deoarece fabrica nu mai există demult, iar cei care ar fi trebuit să răspundă de aceste lucruri în momentul de faţă nu mai sunt printre noi, deci nu mai pot fi traşi la răspundere. Avem informaţii că, la un moment dat, o parte din arhiva fabricii a fost arsă cu bună ştiinţă de fosta conducere, prin anii `90, un lucru foarte grav prin care s-a încercat şi s-a reuşit, se pare pe deplin, să se şteargă o serie de furturi, matrapalzâcuri şi escrocherii făcute la fosta mare fabrică de prelucrare a mătăsii şi fibrelor artificiale, fără ca nimeni să fie tras ulterior la răspundere!  Să nu uităm că nu doar mineritul a lucrat în condiţii grele de muncă, de exemplu, femeile din Filatură şi bărbaţii care asigurau partea tehnică a maşinilor din secţie lucrau de asemenea în condiţii extrem de toxice şi de nocive pentru organism, în schimburi de 8 şi, apoi, de 6 ore, mirosul de sulf rămânând în piele chiar şi după ore de stat sub duş!.
„Problema nu este a noastră. Noi avem un alt statut, lucrăm pe o lege care nu ne permite să rezolvăm noi această problemă. Dumnealor trebuie să caute să aducă noi documente. Nu ştiu cum s-o facă, dar trebuie să le aducă la noi, altfel nu putem face nimic”, ne-a răspuns directorul executiv adjunct.
„Noi calculăm grupele de muncă în funcţie de cărţile de muncă, grupa I şi grupa a II-a. Sporurile nu putem să le valorificăm, n-avem cum fără documente din care să reiese acest lucru. Aici la noi avem în arhivă doar dosarele de pensionare, adică exact ce scrie în cartea de muncă – angajare şi desfacere de contract de muncă. Nu avem arhiva cu sporurile”, a completat la obiect doamna Nataşa Popescu.
Şi parcă, totuşi, ar trebui găsită o soluţie din partea Statului Român. Chiar aşa să-ţi baţi joc de nişte oameni e deja chiar prea mult…

Comenteaza

Comenteaza