Din cauza serviciului meu sedentar și în consecință a acumulării de grăsime pe burtă, compania mi-a oferit un abonament de antrenament personal într-o sală de sport. Am acceptat bucuros și m-am dus să mă programez. Mi-au dat o instructoare personală pe care o cheamă Nadia, o profă sculpturală de 26 de ani, model de echipament sportiv după câte mi-am putut da seama dupa afișele lipite pe pereți.
Ea mi-a explicat că ar fi util să-mi notez într-un carnețel experiențele pentru a putea observa eu însumi progresul.
Zis și făcut și acum aș vrea să le împărtășesc cu voi.
Prima zi: M-am sculat la 6 dimineața, cum stabiliserăm. Destul de greu să te scoli din pat ca să mergi la sală, dar totul s-a schimbat când am ajuns acolo și am vazut că Nadia mă aștepta. Părea o zeiță greacă, ochi verzi și un surâs uriaș, cu buze cărnoase și spectaculoase. Mi-a făcut un tur de sală, mi-a arătat aparatele și mi-a măsurat pulsul după cinci minute de bicicletă… Și-a făcut griji pentru pulsul meu accelerat, dar am profitat ca să-i fac un compliment și i-am zis că era din cauza costumului ei mulat. Mi-a făcut destulă plăcere s-o urmăresc dând lecții de aerobică la finalul zilei mele de exerciții. Nadia mă menținea motivat să-mi fac abdominalele în ciuda durerii mele de abdomen.
A doua zi: Am băut două cești de cafea și într-un final am reușit să ies din casă. Nadia m-a pus să mă întind cu fața în sus, m-a pus să ridic o bară grea de metal și pe urmă s-a mai și hazardat să-i pună niște greutăți! Pe banda de alergat picioarele îmi erau cam moi, dar am reușit să fac un kilometru. Surâsul său aprobator și ocheadele ei au făcut să merite osteneala.. Mă simțeam grozav. Era o viață nouă.
A treia zi: Singurul mod în care am putut să-mi spăl dinții a fost punând periuța de dinți pe chiuvetă și mutându-mi capul dintr-o parte în alta. Cred că am o hernie abdominală. Să conduc n-a fost deloc ușor: până și pentru a frâna mașina, că mă dureau și unghiile. Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu… Nadia și-a pierdut un pic răbdarea cu mine pentru că ea considera că strigătele mele deranjau pe ceilalți asociați ai clubului. Ca să fiu sincer, vocea ei mi se părea cam acută așa devreme dimineață și când ridica tonul devenea nazală… și foarte supărătoare. Mă dor fesele când merg pe banda alergătoare și în consecință Nadia m-a mutat la scară. Mă întreb de ce mama dracului cineva ar inventa o mașină care să facă ceva ce a devenit demodat odată cu apariția ascensoarelor? Ea mi-a zis că o sa mă ajute sa fiu în formă și să mă bucur din plin de viață. Altă imbecilitate de-a ei…
A patra zi: Nadia mă aștepta cu nenorociții de ochi verzi sfredelindu-mă ca un pumnal și cu surâsul său batjocoritor stil Jack Nicholson in Batman. N-am putut evita să ajung cu o jumătate de oră întârziere: fix timpul de cât am avut nevoie pentru a-mi lega șireturile de la adidași. Cretina m-a pus să lucrez la aparate, dar când a fost un pic neatentă am fugit să mă ascund la baie. A trimis alt instructor după mine să mă caute și drept pedeapsă m-a pus să vâslesc și… mi-a scăpat un pârț pe care l-a auzit toată sala. De când sunt nu m-am simțit mai rușinat!
A cincea zi: O urăsc pe Nadia mai mult decât pe orice altă ființă de pe lume. Anemică de rahat, cu buzele ei cu colagen, blondă fără creier! Dacă aș mai avea o bucățică de corp care să nu mă doară i-aș trage șuturi în fund, mama ei de dobitoacă. A vrut să-mi lucrez tricepșii… EU NU AM TRICEPȘI!!!. Și dacă nu vrea să sparg pardoseala sălii, să nu-mi dea nenorocitele de bare de greutate și nimic altceva ce cântărește mai mult decât un sandwich… Bicicleta m-a făcut să leșin și m-am trezit pe patul unei nutriționiste, altă slăbănoagă imbecilă care mi-a dat o lecție de alimentare sănătoasă. Nenorocita, habar n-are ce înseamnă să-ți fie foame. De ce naiba n-am avut baftă de ceva mai liniștit, cum ar fi un curs de bucătărie sau de coafură?
A șasea zi: Nenorocita dracului de Nadia mi-a lăsat un mesaj pe robot, cu vocea ei scârboasă, pentru a mă întreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud ca să arunc naibii telefonul, dar pe urmă n-am mai avut forța să-l ridic, nici să ridic telecomanda televizorului, în consecință a trebuit să suport 11 ore un singur canal, nenorocitul ăla de National Geographic. Și a trebuit să văd un program despre împerecherea păsărilor, eu, care nu mai fac sex de 6 zile.
A șaptea zi: L-am rugat pe șoferul camionetei bisericii să mă ducă la slujbă ca să-i mulțumesc lui Dumnezeu că a trecut săptămâna asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul să mă trimită să fac ceva mai distractiv: un cateterism sau o analiză de prostată….
Esti singur si viata ti-a aruncat o lamaie acra? Cauta sarea si tequilla!
