Legenda lui Mos Nicolae: Cine a fost el si de ce împarte cadouri pe 6 decembrie

32

Mos Nicolae, adorat de copii pentru cadourile aduse an de an, este de fapt Sfântul Nicolae, un personaj real.
Sfântul Nicolae a fost un episcop din Myra, iar ziua de 6 decembrie îi este închinatã lui, deoarece se crede cã a încetat din viatã la aceastã datã, în anul 342, dupã ce a fost întemnitat pe vremea în care crestinii erau persecutati. Cu exceptia Maicii Domnului, chipul Sfântului Nicolae a fost ilustrat în sute de mii de albume si de icoane, mai mult decât al oricãrui sfânt. Apãrãtor al credintei în Iisus, protector al comerciantilor, cãlãtorilor, fetelor nemãritate, al mireselor si mai ales al copiilor si scolarilor, Sfântul Nicolae este unul din cei mai îndrãgiti sfinti din întreaga lume, pentru cã el rãspunde la fiecare rugãciune, aducând câte o surprizã copiilor si celor necãjiti.
Legendarul Mos Nicolae a existat cu adevãrat. El s-a nãscut în jurul anilor 280, în localitatea Patara Lichiei (pe teritoriul Turciei de astãzi), trecând la viata vesnicã în jurul anului 354, în localitatea Mira (astãzi Demre, din Turcia), situatã la circa 4 km de Malul Mãrii Mediterane. Tânãrul Nicolae a fost unicul fiu al unei familii înstãrite si a urmat studii la cele mai importante institutii de învãtãmânt din acele timpuri.
Dupã moartea pãrintilor Teofan si Nona, Nicolae si-a împãrtit averea sãracilor si a  întemeiat Mânãstirea Sion, în apropiere de capitala provinciei, unde s-a si cãlugãtit. Totodatã, dupã trecerea la cele vesnice a unchiului sãu (fratele mamei sale), arhiepiscopul cetãtii Mira din localitatea Lichia, tânãrul Nicolae a fost numit în locul acestuia, printr-o minune. Arhiereii tinutului s-au rugat la Dumnezeu sã-i ajute sã-l gãseascã pe cel mai  vrednic care sã preia aceastã demnitate.
Cãrtile religioase dedicate Sfântului Nicolae mentioneazã cã unul  dintre episcopi a avut un vis premonitoriu: un  bãrbat care purta o aureolã de sfânt a spus cã va fi ales arhiereu acela care va intra primul în bisericã, în ziua urmãtoare. Un episcop a urmãrit cine a intrat primul în bisericã în acea zi si Sfântul Nicolae a fost alesul.
Documentele vremii spun cã în anul 303, Împãratul roman Diocletian le-a cerut supusilor sã-l venereze ca pe un zeu. Cu pretul unei pedepse aspre, Nicolae a cinstit crestinãtatea si a propovãduit dreapta credintã, opunându-se dorintei împãratului.
Cu aceeasi tãrie, Sf.Nicolae a pledat pentru dreapta credintã  combãtând erezia lui Arie la primul Sinod convocat de împãratul Constantin cel Mare la data de 20 mai 325 d.H, Sinod care s-a întrunit în localitatea Niceea. În rândul  invitatilor, la înaltul for religios a participat si Arhiepiscopul Nicolae, dar si ereticul Arie care tãgãduia divinitatea lui Iisus si sustinea cã Hristos este numai un om  înzestrat cu puteri supranaturale.
Sfântul Nicolae se temea cã ereticul Arie poate fi luat în serios de participantii la Sfântul Sinod si, furios, el si-a încheiat propria pledoarie cu un gest aspru,  pãlmuindu-l pe Arie. Pentru acest gest, Sfintii pãrinti i-au luat omoforul arhieriei, fiind întemnitat pentru câtiva ani.  Se spune cã, de atunci a apãrut obiceiul ca toti copiii neascultãtori sã primeascã în ghetute un betisor, care sã-i cuminteascã.
Data trecerii la cele vesnice a Sfântului Nicolea este incertã. În opinia unor teologi, Sfântul Nicolae a trecut la cele vesnice în anul 354; alte surse religioase spun cã Sfântul Nicolae a fost înmormântat la data de 6 decembrie în anul 352 în Mânãstirea Sionului, ctitoritã de el.
Din anul 1087, moastele Sfântului Nicolae au fost duse de negustorii italieni în Catedrala Sfântul Nicolae din orasul Bari, unde vin sã se roage pelerini din lumea întreagã. Câteva pãrticele au rãmas si în localitatea Mira Lichiei, unde i-a pãstorit multã vreme pe credinciosii din acea zonã.
În Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucuresti existã moaste ale Sfântului Nicolae, mai precis mâna cea dreaptã a Sfântului. Alesul odor a fost dãruit sfântului lãcas de voievodul Mihai Viteazul, cu câteva luni înainte ca el sã fie ucis.
La rândul sãu, domnitorul român a primit sfântul odor în semn de pretuire de la Cardinalul orasului Bari. De sute de ani, aceastã relicvã îi ocroteste pe bucuresteni, sãvârsind multe minuni în viata celor care se roagã cu evlavie la Sfântul Ierarh sã-i scape de necazuri.
„Din vremea când era arhiereu, Sfântul Nicolae a rãmas în legendã în legãturã cu un vãduv foarte sãrac, tatãl a trei fete pe care l-a scãpat de mizerie si de pãcat.  Tatãl lor voia sã le trimitã spre desfrânare, sã-si câstige existenta din practici rusinoase; aflând despre aceastã situatie dramaticã, Sfântul Nicolae le-a aruncat pe fereastrã, discret, mai multe pungi cu galbeni  sã le fie de trebuintã, salvându-le astfel pe fete sã pãcãtuiascã.  Cu banii primiti, tatãl le-a si mãritat. De atunci s-a perpetuat spiritul  dãrniciei al înaltului  ierarh, care oferã daruri, în schimbul cuminteniei sufletesti si trupesti. Sfântul Nicolae a fost plin de iubire fatã de oameni, iubire izvorâtã din dragostea fatã de Dumnezeu, care  L-a fãcut sensibil la  problemele semenilor si la rugãciunile lor, în viata de toate zilele.
Si în Biserica Sfânta Vineri Nouã din Bucuresti (B-dul Nicolae Titulescu) existã un fragment din moastele Sfântului Nicolae; aici credinciosii se roagã cu veneratie si încredre în ajutorul Ierahului Nicolae, ne spune pãrintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot în sfântul lãcas.

Cronica Vaii Jiului

Comenteaza

Comenteaza