DISTRIBUIȚI
de Ziarul Vaii Jiului
După cum se ştie, în prima conflagraţie a secolului XX România a pierdut aproape un milion de militari şi civili. În anul 1920, primul Parlament al României Mari a ales ziua Înălţării Domnului (Ispasul) pentru prăznuirea în fiecare an a Zilei Eroilor, votându-se acest lucru în Parlament şi legiferându-se prin Decretul Lege nr. 1693 din 4 mai.
În anul 1948 prin Decretul nr. 71, Ziua Eroilor a fost stabilită la 9 mai.
După 1990, ca urmare a demersurilor Ministerului Apărării Naţionale, Ziua Eroilor nu s-a mai sărbătorit la 9 mai, ci de Ziua Înălţării Domnului.
La 2 mai 1995, Parlamentul României a adoptat o lege prin care Ziua Înălţării Domnului a fost declarată Ziua Eroilor, pentru a omagia jertfa celor căzuţi în lupta pentru libertatea şi independenţa poporului român. 
Ziua Înălţării Domnului a fost desemnată zi a eroilor şi sărbătoare naţională bisericească, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001.
1. Monumentul Mausoleul eroilor din Lonea
La 5 iunie 1924, de Ziua Eroilor, a fost dezvelit la Lonea în Colonia I.C. Brătianu un „Monument – Mausoleu al eroilor” sub care zac osemintele „eroului necunoscut”, oseminte a doi soldaţi necunoscuţi, din vechiul regat, care fuseseră îngropaţi lângă Fabrica de cărămidă (despre povestea acestora a scris cu ceva în urmă şi Marian Boboc – n.r.).
Monumentul şi amenajarea locului au fost făcute prin grija Direcţiei Minelor Lonea şi a directorului administrativ ing. Nicolae Gavrilescu.
Nicolae Gavrilescu (1884-1947) a fost numit director administrativ la Societatea Lonea de către Societatea Anonimă Română Petroşani (SAP). El va conduce Societatea Lonea timp de 25 de ani. În această perioadă a reconstruit şi a reparat biserici, a ctitorit biserica din satul Popi, şcolile din Lonea şi Cimpa fiind ridicate cu sprijinul şi strădania sa (mai multe amănunte despre Nicolae Gavrilescu puteţi găsi în „Liberalii lui Miocu” de Marian Boboc – n.r.).
Prin adresa nr. 529 din anul 1926 către Societatea „Mormintele eroilor căzuţi în război”, Direcţiunea Minelor din Lonea, sub semnătura lui Nicolae Gavrilescu, face cunoscut că în ziua de 5 iunie 1924, cu o pompă grandioasă, au fost exhumate osemintele celor doi eroi necunoscuţi şi au fost îngropate în mausoleul ridicat în comuna Lonea-Petrila în amintirea eroilor morţi pentru patrie în războiul de întregire a neamului.
Un rol important în omagierea eroilor căzuţi la datorie în Primul Război Mondial l-a avut Societatea „Mormintele eroilor căzuţi în război” înfiinţată în anul 1919 şi transformată în anul 1927 în Societatea „Cultul eroilor”.
În timpul luptelor de pe teritoriul Petrilei au murit doi ostaşi români necunoscuţi, unul la Varniţa în Dărăneşti şi celălalt pe dealul Prevenciorului, deasupra cimitirului din Petrila. Tradiţia populară spune că trupurile acestor doi soldaţi necunoscuţi au fost aduse din iniţiativa muncitorilor minieri de la mina Lonea şi înmormântaţi la „Monumentul eroilor necunoscuţi 1916-1918” dezvelit la 5 iunie 1924 de Ziua Eroilor. Pe frontispiciul Mausoleului sunt gravate cuvintele : „Omagiu Eroilor Necunoscuţi morţi pentru Patrie 1916-1918”.
Jienii momârlani din Estul Văii Jiului, care vremelnic au fost trecuţi în Imperiul Austro-Ungar, au avut aceleaşi năzuinţe în timpul Primei „Bătălii Mondiale” ca şi fraţii lor de peste munţi, din vechiul regat.
După tradiţia populară, Magher Petru, momârlan din satul Jieţ, aflat cu oile în transhumanţă în Oltenia, a cerut autorităţilor să ia turma sa în îngrijire, iar el şi cei doi ciobani să fie înrolaţi în rândurile armatei române pentru eliberarea Transilvaniei.
„De-oi scăpa, vin după război, viitoarea noastră ţară România Mare îmi va da oile înapoi, iar de nu, atâta pagubă. Numai Dumnezeu să ne ajute să fim cu toţii uniţi”, le-ar fi zis momârlanul autorităţilor.
A luptat ca voluntar în cadrul armatei române la Mărăşeşti şi a scăpat nevătămat. S-a dus la cei cărora le predase oile, dar „domnii” de acum tot domni erau ca şi cei vechi. În loc să-şi primească turma, unul i-a zis în glumă: „Ce-a mâncat lupul odată îi bun mâncat”. Momârlanul s-a uitat cu scârbă la funcţionarul din faţa lui şi i-a zis: „Eu turma tot o să mi-o refac, dar tu om nu vei mai fi în veci!” (Popa Ionel Botoască – însemnări, manuscris).
Parcă am mai întâlnit asemenea gânduri şi fapte cândva. A, da, la Badea Cârţan în anul 1877 în timpul Războiului de Independenţă.
Curtean Petru din satul Cimpa a avut parte în „Prima Bătălie” de şi mai multe peripeţii. A căzut prizonier şi a fost dus la Kamchatka. La sfârşitul războiului a fost pus în libertate de către ruşi, dar unde să plece? Un căpitan francez a făcut ceva aranjamente, şi cu un vapor au plecat 150 de persoane, ocolind prin Sumatra, Borneo, Marea Roşie până în Dardanele. De aici cu trenul a ajuns acasă (relatare Androne Ion din satul Birăoni, născut în anul 1955).
În anul 1994, la Lonea, peste drum de Mausoleul Eroilor Neamului, pe platoul din vecinătatea fostei Direcţii a Minelor Lonea, a fost ridicată o troiţă din lemn, lucrată de Onici Irimie din Colonia Brătianu. Pe soclul troiţei se poate citi: „Cinste eroilor neamului căzuţi în Primul Război Mondial (1916-1918), Al Doilea Război Mondial (1940-1944), Revoluţiei din Decembrie 1918, precum şi tuturor minerilor jertfiţi pe altarul muncii”.
Locul troiţei nu a fost ales întâmplător. În apropierea acesteia, puţin mai spre clădirea vechii Direcţii a Minelor Lonea, în perioada interbelică a mai existat o troiţă – distrusă la începutul perioadei comuniste, prin anul 1946 de către un oarecare Ileş. Care la scurt timp după ce a făcut acest lucru ar fi înnebunit, după cum relatează Nicolae Răscolean, născut în anul 1933 în satul Răscoala, căsătorit în satul Birăoni.
2. Troiţa de la Şcoala Primară de Stat din satul Cimpa
În procesul verbal nr. 62, întocmit cu ocazia inspecţiei la Şcoala Primară de Stat din satul Cimpa în ziua de 5 noiembrie 1944, subinspectorul de stat M. Bogza consemna următoarele:
„La 5 noiembrie 1944 am participat la sfinţirea troiţei ridicată în amintirea eroilor căzuţi pentru ţară în războaiele 1914-1918 şi războiul actual, troiţă ridicată în faţa şcoalei primare de stat Cimpa-Petrila, jud. Hunedoara. Această troiţă a fost ridicată din iniţiativa unui comitet animat de domnul N. Pătrăşcoiu, directorul şcoalei. Din comitet au făcut parte părintele V. Romitan. Locuitorul Bălănesc Ilie şi ing. Harko. Troiţa a costat 82.980 lei, în afară de materialul primit în natură. La completarea acestor fonduri au contribuit cu sume mai importante următorii: Asociaţia mamelor, în frunte cu Maria Pătrăşcoiu, cu 7.000 lei; Societatea Răşina cu 26.000 lei; Dl director N. Gavrilescu, personal, cu 8.500 lei; Restul a fost acoperit de contribuţia locuitorilor”.
La ceremonialul sfinţirii troiţei au participat: părintele V. Romitan, parohul local, părintele C. Zoican, părintele Marcu Jura, părintele Popov. S-a slujit pentru eroi un parastas, s-a sfinţit troiţa. A rostit o frumoasă cuvântare de omagiere părintele Romitan. A urmat un program artistic compus din coruri şi declamări executat sub conducerea doamnei învăţător Maria Pătrăşcoiu, doamna H. Romitan şi al d-lui N. Pătrăşcoiu.
Inspectorul şcolar conchide în încheiere „Troiţa realizată este una dintre cele mai frumoase. Îngemănarea slăvirii eroismului nostru românesc cu credinţa strămoşească este ceea ce a constituit tăria neamului românesc şi înfrângerea tuturor greutăţilor ce i s-au pus în cale în decursul istoriei”.
Troiţa din faţa şcolii din satul Cimpa a avut o viaţă scurtă. Ea a fost distrusă de către ateii regimului comunist prin Balog Imre (Imre Pişta), care, la câteva luni, după cum mi-a relatat  Nicolae Răscolean, a fost secţionat de chiblă în subteranul minei Lonea, unde lucra. Probabil l-a urmărit blestemul troiţei. Soclul troiţei a rămas gol pentru o perioadă destul de lungă.
În ziua de 1 decembrie 1991 a fost sfinţită o nouă troiţă ridicată pe acelaşi soclu. Troiţa a fost sculptată de Benke Rudi, locuitor din satul Birăoni. Pe troiţă sunt inscripţionate cuvintele: „Glorie eternă eroilor neamului”, iar pe plăcuţa aplicată cu ocazia sfinţirii este scris: „Să ne aducem aminte, ca-n zilele de mare hram, de cei ce-au dat prin moarte viaţa unui neam, viaţa ce-nfloreşte pe albe oseminte, să ne aducem aminte. Pe soclu sunt înscrise numele a 32 de eroi dintre care amintim pe Avram Ion, Bălănesc Aurel, Codrean Ion, Negoi Pavel.
În anul 1980, locuitorii satului Cimpa, prin iniţiativa înv. Maria Pătrăşcoiu – director al Căminului Cultural din localitate – au ridicat în cimitirul satului Cimpa o cruce din beton închinată morţilor pentru patrie din cele două războaie mondiale. Pe braţul superior vertical al crucii străjuieşte aplicată în relief o cască militară aşezată pe o frunză de laur, iar pe soclu sunt gravate cuvintele: „Morţi pentru Patrie 1914-1916, 1944”.
Pe placa frontală sunt gravate numele a 41 de eroi, cu 9 mai mulţi decât pe placa troiţei de la şcoală. Probabil numărul a crescut odată cu sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial.
Nu putem încheia aceste rânduri fără a menţiona un fapt important al zilelor noastre legat de cultul eroilor. În ziua de 8 aprilie 2014 s-a desfăşurat la Şcoala Gimnazială Nr. 6 Petrila adunarea generală de constituire a subfilialei locale a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, organizaţie patriotică şi democratică apolitică, independentă, nonguvernamentală, nonprofit, constituită pe baza liberei adeziuni. Grupul de iniţiativă a fost format din col.(r) Adrian Ronai, pr. paroh Leon Gh. Tetileanu, prof. Florin Ulrich şi lt.col.(r) Florin Koller.
Încheierea acestui material de evocare a memoriei eroilor, cea mai potrivită, este prima strofă din „Imnul eroilor”:
Presăraţi pe-a lor morminte, ale laurilor foi
Spre a fi mai dulce somnul, fericiţilor eroi.
Ridicaţi pe piramida nemuririi faima lor,
Scris în cărţile de aur, cântecul nemuritor.
Dr. Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ

 

Comenteaza

Comenteaza