Mii de turişti se uită spre 2017 prin ochii strălucitori ai zăpezii de pe pârtiile din staţiunile montane din Valea Jiului

230

A devenit o tradiţie deja ca pragul dintre ani să îl treacă la înălţimea mansardei Văii Jiului, acolo unde temperatura are altă scară, noaptea este întotdeauna mai scurtă, zilele sunt întodeauna insuficiente, iar albul e alb şi nu acceptă nuanţele de gri.

Priviţi de sus par nişte furnici care lucrează intens, câmpul strălucitor din jurul lor semănând izbitor de bine cu o holdă de pietre preţioase. Mult, mult alb şi o strălucire  misterioasă. Coborând de pe instalaţia care îţi dă aripi deasupra Munţilor Parâng, jos, la nivelul lor, realizezi că ai ajuns în ţinutul în care Crăiasa Zăpezii este împărăteasa tuturor. Aici ea este cea care stabileşte regulamentele de ordine internă. Iar regulile sunt clare pentru toată lumea, fiindcă zona este bine organizată şi păzită.  Cinci zone special amenajate, bine bătătorite, bine întreţinute, pe care tălpile lucioase pot aluneca în siguranţă. Călătoria printre brazii argintii este atât de prietenoasă încât te îmbie la curse nenumărate.

„Cele cinci pârtii pe care se schiază acum sunt foarte bune. Stratul de zăpadă atinge undeva la 50-70 de centimetri şi oferă condiţii optime pentru schiori. Instalaţiile (teleschi – n.r.) nu funcţionează şi în cursul nopţii, dar există „combatanţi” care se descurcă şi la urcare singuri, urcă schiurile în spate, şi continuă alunecarea în noi şi noi curse”, a explicat unul dintre jandarmii montani – Valentin Szabo – pentru care această perioadă este atât de cunoscută ca „un imn nescris al muntelui”.parang4

Străjerul Parângului a subliniat că foarte rar au existat probleme în această perioadă a anului.

„Sunt peste 2000 de turişti acum în munte. Au program stabilit deja şi fiecare grup îşi păstrează cu sfinţenie programul. În general nu se amestecă între ei”, povesteşte jandarmul montan care se bucură de munte la fel ca de casa lui.

Programul grupurilor de turişti este diversificat, dar şi maleabil, fiindcă gazdele se pregătesc riguros pentru oaspeţii veniţi din toate colţurile ţării în această parte a judeţului Hunedoara.

„Ştiţi cum e cu tradiţia… Şi la noi aici este tradiţie deja, din 2008 de când avem cabana, fiecare an este o nouă provocare. De câţiva ani avem un grup compact de turişti din Timişoara şi Bucureşti. Dacă ei deja ştiu unde vin, noi încercăm de fiecare dată să-i surprindem cu câte ceva nou, inedit”, a explicat Adrian Rus, om de afaceri din Parâng.

Dincolo de strălucirea zăpezii, de frumuseţea peisajului, temperaturile scăzute au nevoie de căldura unui loc ospitalier. Lângă şemineu, într-un ambient specific locului, timpul are altă dimensiune.parang-1

„Fiecare moment are importanţa lui. Meniul pregătit este unul special pentru că turiştii au ales ca noul început de an să se consume în Valea Jiului, în Parâng. Şi fiindcă începutul contează nu putem să fim mai prejos de înălţimea muntelui”, povesteşte Adrian Rus căruia îi face bine calitatea de gazdă fiindcă momentele petrecute în bucătărie îi completează bucuria de a trăi.

 

„Nu o să vă spun tot, pentru că altfel nu veţi avea curiozitatea să vedeţi singuri ce înseamnă o gazdă din Parâng. Filele poveştii pot fi date doar trăind această experienţă. Şi meniul e specific poveştii Văii Jiului. Mâncarea tradiţională, produsă natural, este cea mai căutată de turişti. Împăcăm pe toată lumea, dincolo de platourile tradiţionale avem şi tochitura haiducului cu mămăliguţă şi varză murată, dar şi preparate din vânat”, a povestit cu jumătate de gură Adrian Rus.

Omul de afaceri este responsabil şi cu buna dispoziţie, cabana lui care seamănă cu palatul în care Crăiasa Zăpezii scrie povestea Parângului Alb, fiind un adevărat câmp de luptă în jocurile în care turiştii sunt antrenaţi.

„O, sunt competiţii întregi aici.  Remmy, table, şah, jocurile acestea cunoscute de toată lumea sunt la concurenţă cu „Oraşul doarme”. Acesta este un joc de societate, eu nu l-am învăţat încă dar mă străduiesc, care se potriveşte  bine aici la noi în munte. De aici de sus de la înălţimea Parângului, oraşul de la poale (Petroşani – n.r.) pare că doarme. Viaţa, feeria este aici la noi şi pe platoul dimprejur unde gerul şi razele soarelui se luptă pe acelaşi teritoriu: câmpul alb”, explică amuzat Adrian Rus.parang3

Rus ştie bine care sunt aşteptările românilor care aleg muntele pentru aceste evenimente speciale.

„Trebuie să fim atenţi la detalii. E atât de ieftin să aduci zâmbetul pe buzele oamenilor. Ospitalitatea, atenţia acordată detaliilor sunt ingredientele care nu costă, dar valorează cât tot spectacolul pe care şi-l doresc oamenii într-o noapte de Revelion”, admite Rus atunci când este întrebat despre secretele unei petreceri reuşite.

Artificiile sunt cele care îi scot pe toţi oaspeţii Staţiunii montane Parâng la miezul nopţii în faţa locurilor lor călduţe. Cerul şi stelele sunt martorii feeriei asurzitoare. Altitudinea ce depăşeşte 1800 de metri dă înălţimea momentului, iar glasul muntelui este vocea bucuriei turiştilor.

Ramona ROŞULESCU

Gazeta de dimineata

 

 

Comenteaza

Comenteaza