DISTRIBUIȚI
de Mihai BARBU
„Fie să renască numai cel ce har/ are de-a renaşte, curăţit prin jar,/ din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum/ astăzi ca şi mâine, pururi şi acum”
Am scris, în ziarul de ieri, despre Josef  Kappl, un petrilean care a compus prima operă de rock simfonic din România. Astăzi ne propunem să scriem despre oamenii Văii care au ajuns să fie studiaţi, în şcoală, prin intermediul manualelor şcolare.
Primul e din Petrila…
Manualul de „Limba şi literatura română” de clasa a XII-a, scris de Adrian Costache, Florin Ioniţă. M.N. Lascăr şi Adrian Săvoiu (Editura Art, Bucureşti, 2009) are un capitol intitulat „Literatura şi muzica (limbajul literaturii, limbajul muzicii)”. În acest  text se discută despre „Phoenix şi Cantofabule”, la modul teoretic şi practic, fiind reproduse mai multe din textele care au stat la baza muzicii.
Astfel, ni se spune că formaţia Phoenix a fost înfiinţată, în anul 1962, la Timişoara şi că „a abordat numeroase subgenuri ale muzicii rock: rock and roll, muzică progresivă, beat, hard rock şi etno rock”. În componenţa formaţiei e citat şi Josef Kappl (chitară bas, voce, vioară, blockflote), alături de Nicolae Covaci (chitară solo, voce, chitară acustică, chitară double six, blockflote), Mircea Baniciu (solist vocal, chitară acustică), Gunther Reininger (pian, pian electric, sintetizator, celestă, orgă electronică) şi Ovidiu Lipan (baterie, bongos, timpane, gong, clopote, tamburină) .
Versurile acestui faimos album au fost scrise de Şerban Foarţă (în colaborare cu Andrei Ujică). Josef Kappl este citat ca autor al muzicii la următoarele cântece de pe discurile 1 şi 2: Uciderea balaurului, Pasărea Calandrinon, Filip şi cerbul, Vasiliscul şi Aspida, Sirena şi Pasărea Roc…k and Roll. Dublul LP (long play) Cantofabule are 14 cântece. Nicolae Covaci a compus şase dintre ele, Josef Kappl – alte şase iar două din cântece au fost compoziţiile comune ale întregii formaţii.
De ce acest disc, din anul 1975, este considerat o capodoperă?  Manualul avansează un posibil răspuns: „Prin construcţia melodică elaborată, ca şi prin rafinamentul versurilor, Cantofabule reprezintă, probabil, cel mai bun produs din istoria muzicii rock româneşti”.
Şerban Foarţă este citat, în manual, cu o mărturisire ulterioară: „Ceea ce era foarte important pentru noi, printre altele, era faptul că reuşeam să introducem, într-un fel pe sub uşă, ca mesaj subliminal, în mentalitatea publicului tânăr, un fel de animale complet uitate, un insolit, dar nu arbitrar, ci de factură canonică, să reactualizăm, într-o mentalitate mai mult sau mai puţin superficială, nişte sensuri arhaice, preexistente. Formaţia a răspuns în acelaşi sens, arhaizându-şi muzica, realizând o extraordinară combinaţie de rock contemporan cu moduri mai mult sau mai puţin arhaice”.
Următorii doi sunt din Petroşani
„O istorie a comunismului din România” este un „manual pentru liceu” scris de Mihai Stamatescu, Raluca Grosescu, Dorin Dobrincu, Andrei Muraru, Liviu Pleşa şi Sorin Andreescu. Manualul respectiv a fost editat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România în cooperare cu faimoasa casă editoare Polirom din Iaşi (2008). La capitolul „Mişcările muncitoreşti (anii 70-80)” sunt citaţi doi scriitori din Valea Jiului, Marian Boboc şi Mihai Barbu, cu un text generos preluat din cartea lor „Strict secret, Lupeni 1977. Filajul continuă!” (Editura Autograf MJM, Craiova, 2007). Elevii erau îndemnaţi, după parcurgerea textelor din acest capitol să răspundă la următoarele întrebări: 1. Care erau principalele revendicări ale minerilor din Valea Jiului? şi 2. Autorităţile îşi asumau sau nu responsabilitatea în vreun fel pentru lipsurile semnalate de muncitori?
Ei sunt citaţi alături de marele dizident Vasile Paraschiv (Lupta mea pentru sindicate libere în România), de istoricii Marius Oprea & Stejărel Olaru (Ziua care nu se uită), Gheorghe Gorun (Rezistenţa la communism. Motru 1981) şi Simion Airinei (Un sfert de veac de Securitate).
Trăgând linie şi adunând vom constata că, după ştiinţa noastră, doar trei cetăţeni ai Văii, dintre cei de azi, figurează în manualele şcolare destinate elevilor de liceu. Înseamnă ceva acest lucru pentru ei sau pentru concitadinii lor?  Faust-ul lui Goethe pune punctul pe i: „Cenuşie este, iubite amice, orice teorie/ Şi-i verde pomul vieţii aurit”
P.S. Privind, retrospectiv şi nostalgic, în urmă voi adăuga acestui articol constatativ trei amănunte sentimentale: a) am fost coleg de bancă, vreme de patru ani, la Liceul Teoretic din Petrila cu Ioji Kappl, b) una din recomandările de intrare în Uniunea Scriitorilor din România mi-a fost oferită, cu generozitate, de marele poet Şerban Foarţă şi c) cu Marian Boboc am scris, în tandem, mai multe cărţi despre istoria recentă a Văii. Sunt, oare, doar simple coincidenţe?

 

Comenteaza

Comenteaza