Totodată, fostul președinte i-a făgăduit lui Cozma că se va implica personal pentru ca viitoarea formulă guvernamentală să respecte întru totul revendicările financiare ale ortacilor. La 22 de ani de la sângeroasele evenimente, ZIUAnews vă prezintă textul integral al acordului – până acum necunoscut! – care a pus capăt Mineriadei a IV-a, dar și culisele discuțiilor private, purate de Ion Iliescu și Miron Cozma, în septembrie 1991.
Prevederile acordului
„Comunicat cu privire la rezultatul întrevederii avută de domnul președinte Ion Iliescu cu delegația minerilor din Valea Jiului, condusă de domnul Miron Cozma, lider sindical.
În urma discuțiilor purtate cu privire la revendicările formulate de sindicatele miniere din Valea Jiului, s-a convenit asupra următoarelor:
1. Relativ la certificarea demisiei premierului Petre Roman și formarea unui guvern de coaliție, domnul președinte Ion Iliescu a repetat, pentru delegația prezentă, că primul ministru Petre Roman și-a prezentat demisia și că această demisie a fost acceptată. În cursul dimineții de astăzi, 27 septembrie 1991, au avut loc discuții cu reprezentanții partidelor care au deputați și senatori în Parlament, urmând ca, în după-amiaza aceleiași zile, fiecare să prezinte sugestii și propuneri privind constituirea viitorului guvern.
2. Cu privire la invitația minerilor ca președintele țării, domnul Ion Iliescu, să facă o vizită în Valea Jiului, în cursul zilei de luni, 30 septembrie 1991, domnul Ion Iliescu a acceptat invitația. S-a convenit asupra vizitării unei mine ce va fi stabilită ulterior, la alegerea sindicatelor miniere. Reprezentanții minerilor au declarat că asigură securitatea Președintelui și a însoțitorilor lui, ca și a unui grup de ziariști, pe tot parcursul zilei.
3. Referitor la revendicările minerilor din Valea Jiului, care fuseseră discutate și soluționate de guvern, președintele României a dat asigurări că va susține personal aplicarea în continuare a acestor soluții de către noul guvern.
4. Președintele României a fost de acord ca, prin Ministerul de Interne, să se cerceteze dacă există mineri arestați sau decedați. La efectuarea cercetărilor vor participa și trei delegați desemnați de mineri. În cazul în care există mineri decedați, să se asigure transportul acestora, imediat, la domiciliile lor
5. Reprezentanții sindicatelor miniere au cerut ca întreaga responsabilitate pentru evenimentele petrecute în zilele de 23-27 septembrie a.c. să revină exclusiv domnului prim ministru Petre Roman și fostului guvern al României, pe motiv că acesta nu a rezolvat integral revendicările minerilor. Domnul președinte a precizat că această problemă nu intră în atribuțiile funcției prezidențiale și că va propune Parlamentului constituirea unei comisii speciale, compusă din reprezentanții tuturor partidelor parlamentare, care să cerceteze cauzele ce au condus la această situație, stabilind responsabilitățile legale.
6. La cererea minerilor, domnul președinte Ion Iliescu a fost de acord să se pună la dispoziția acestora hrana necesară și să se asigure transportul lor în Valea Jiului, menționând că aceste condiții au fost asigurate încă de ieri, miercuri, 26 septembrie a.c.
În urma discuțiilor purtate și a înțelegerii intervenite potrivit celor de mai sus, sindicatul minerilor din Valea Jiului s-a angajat ca toți minerii veniți în București să se reîntoarcă, de îndată, în Valea Jiului.”
Cozma: „Iliescu era înspăimântat și a acceptat acordul!”
Contactat de ZIUAnews, fostul lider al minerilor din Vale – l-am numit pe Miron Cozma – dezvăluie culisele discuțiilor private pe care le-a purtat (în septembrie 1991) cu ex-președintele Ion Iliescu, cât și motivele pentru care i-a solicitat acestuia semnarea unui acord la cel mai înalt nivel, care să „certifice” demisia lui Petre Roman: „În ’91, sindicatele din Valea Jiului au declanșat o grevă generală, pe motiv că guvernul nu a acceptat să aloce banii datorați minerilor – în total, suma se ridica la 7.000 de lei vechi. Fondurile nu au fost eliberate pentru că s-a dorit venirea noastră la București. Personal, sunt convins că Ion Iliescu a pus la cale alungarea Cabinetului Petre Roman. Pentru asta, avea nevoie de mișcări de stradă. La rându-i, premierul ne-a tratat cu o indiferență crasă, și ne-a respins solicitările, deși ministrul Eugen Dijmărescu ne acceptase, în primă instanță, toate revendicările. Colac peste pupăză, pe 14-15 august 1991, ortacii de la mina Lupeni nu și-au mai primit salariile. Așa că ne-am adunat la Vulcan – unde eram aproximativ 40.000 de oameni – și l-am așteptat degeaba pe primul ministru, care ne promisese că vine la tratative, și că e dispus să facă totul pentru rezolvarea situației. Purtase o convorbire telefonică cu prefectul și ne-a transmis să îl așteptăm, că ajunge și el în câteva ore.
„M-au bătut și mi-au distrus Oltcit-ul”
În locul lui Petre Roman, la Vulcan a ajuns doar un comunicat al Guvernului, care ne respingea toate revendicările, ca și cum se urmărea instigarea ortacilor. În momentul acela, spiritele s-au încins. Unii dintre mineri m-au acuzat pe mine pentru eșecul demersului sindical; mi-au tras câteva scatoalce și mi-au făcut zob autoturismul Oltcit. Până la urmă, s-a reinstalat ordinea, iar cei mai mulți dintre ortaci m-au rugat să rămân liderul lor sindical, și să plecăm împreună la București. Țin minte că am mai primit un comunicat – la primăria din Petroșani – prin care guvernanții ne anunțau că vor micșora prețurile la unele produse, printre care ghiarele de pui și oasele de porc, ceea ce era o batjocură de proporții.
„Angajații MAI ne-au dus în fața Guvernului”
Într-un final, grație jocului dublu făcut de ministrul Traian Băsescu, trenurile ne-au lăsat în Gara Băneasa. Eram în jur de 10.000 de mineri, iar angajații MAI ne-au condus direct în fața Palatului Victoria. Deci, din capul locului se dorea cantonarea noastră acolo. Eram așteptați și totul a fost organizat în cel mai mic detaliu. Mi-am dat seama că se punea la cale o diversiune, așa că am organizat o mică delegație, am înnodat o eșarfă albă în vârful unui ciomag, și ne-am apropiat de gardul Guvernului, ca în filme. S-a tras asupra noastră, s-a dat cu gaze lacrimogene și s-au aruncat petarde. Era din ce în ce mai clar că autoritățile nu doreau rezolvarea problemei. Văzând că minerii se retrag și nu atacă instituția, s-a dat directiva ca pușcașii de elită – postați la etajul al treilea al Palatului Victoria -, să deschidă focul asupra noastră, de la brâu în jos. Drept urmare, 40-50 de mineri au fost împușcați în picioare cu muniție de război (n. red. – în acest sens, în urmă cu două luni, ZIUAnews a publicat o serie de expertize balistice).
Împresurarea lui Iliescu
Apoi, mi-am trimis ortacii să-l înconjoare pe Ion Iliescu, la Cotroceni, iar eu m-am dus la Parlament, unde am cerut demisia președintelui. M-au dezamăgit reprezentanții PNL și PNȚ, care l-au susținut pe Iliescu, invocând jocul democratic. În tot acest timp, Iliescu mă suna insistent la Parlament – senatorul fesenist Ion Solcanu mă chema la telefon – și mă întreba ce am cu el, de ce l-am înconjurat și nu îl las să vină și el acolo, în sala plenului. L-am avertizat că, dacă reușesc să obțin sprijinul parlamentar, o să plece în cătușe de la Cotroceni. La un moment dat, văzând că opoziția partidelor istorice nu slăbește, i-am solicitat lui Iliescu întocmirea și semnarea unui acord, în care să îmi certifice negru pe alb căderea lui Petre Roman – despre care se vehicula că își înaintase demisia. Totodată, eram interesat de garantarea drepturilor noastre bănești.
Petre Roman, înghesuit într-o mașină
Președintele era înspăimântat și îi tremura vocea, așa că a acceptat de îndată condiția mea, fără niciun comentariu. Ion Iliescu m-a asigurat în repetate rânduri că nu îl deranjează deloc căderea guvernului Roman, și că acum e important să fie reinstaurată stabilitatea.
Peste ani însă, de fiecare dată când se aducea vorba despre existența acordului, Ion Iliescu a ridicat din umeri, ca și cum acesta nu ar fi existat. Menționez că, la semnarea documentului au fost martori și câțiva reprezentanți ai guvernului, dar nu și Petre Roman – care scăpase din Palatul Victoria pe ușa din dos, fiind cărat de propriile gărzi și înghestuit într-o mașină.”
Răzvan Gheorghe
