
de Corneliu BRAN
După ce liderii au anunţat ieri dimineaţa că pe la orele amiezii directorul general al CEH, Aurel Niculescu, va veni la Petroşani să stea de vorbă cu liderii de sindicat ai ortacilor, am purtat o discuţie telefonică cu Aurel Niculescu, aflat în drum spre Petroşani.
– Domnule director general, vă deranjăm în legătură cu greva minerilor din Valea Jiului…
– Hai să-i zicem un protest…
– Acum cum vreţi să-i spuneţi, grevă sau protest, mişcare spontană sau manifestaţie provocată… Dar „ceva” e, de vreme ce în faţa clădirii CEH, de azi noapte, s-au adunat sute de mineri de la trei mine.
– Da.
– Care este situaţia din punctul de vedere al administraţiei şi ce o să le spuneţi ortacilor la orele 12,00, când veţi veni la Petroşani?
– Nu cunosc revendicările lor decât prin discuţii telefonice…
– Vi le spunem noi dacă vreţi, măcar o parte din ele dacă nu pe toate, că lumea e foarte nemulţumită…
– Da.
– Legat de tichetele-cadou de Crăciun şi tichetele de masă ar fi motivul de unde a început totul. Aţi promis…
– Deci, tichetele de masă şi tichetele-cadou pentru luna noiembrie se vor da mâine. Astăzi (ieri – 11 decembrie – n.r.) se plătesc din încasările pe energia de ieri. După ora 10,00 ne intră banii şi se plătesc, iar mâine (astăzi, 12 decembrie – n.r.) vor fi aici. Ieri a fost la mine directorul societăţii care ne furnizează aceste tichete. M-am înţeles cu el că, dacă-i plătim tichetele pe luna anterioară, ni le furnizează pe cele pe care le dăm mâine. I-am informat şi în scris pe oameni că dacă le primim mâine, deci vineri, vor fi distribuite până luni. Mi-am luat rezerva, gândindu-mă că s-ar putea ca firma respectivă să nu poată de pe o zi pe alta să fie pregătită, în sensul că azi plătesc şi mâine ne şi dau tichetele. Din acest motiv am afişat informaţia că se vor da aceste tichete de masă şi tichete de cadouri, până în data de 15 decembrie.
– Dar oamenii întreabă de ce nu au fost date la timp, mai ales că s-a negociat cu sindicatele, s-a promis… Minerii cer respectarea termenelor, aşa au fost întotdeauna, este dacă vreţi o formă de respect faţă de ei…
– Nu s-a putut plăti pentru că ieri am avut scadenţa la o sumă foarte mare, o rată la banca, care ne creditează la CEH.
– Bun. O altă revendicare, venită spontan, pe parcursul nopţii şi dimineţii, este problema materialelor. Oamenii se plâng că se cere producţie, dar nu au cu ce lucra, la multe fronturi de lucru lipsesc materialele, se lucrează cu improvizaţii şi aşa mai departe. Oamenii au dreptate, iar această situaţie e veche. Am înţeles că pe luna decembrie au lipsit comenzile, aprovizionarea… atât cât era ea.
– Pe luna decembrie toate comenzile şi toate contractele sunt semnate în momentul de faţă, dar totul se face eşalonat, în funcţie de necesităţi şi de posibilităţi. Sigur, acest lucru nu este numai la nivel de Divizie Minieră. Este o reducere drastică a cheltuielilor cu materiale pe tot Complexul Energetic Hunedoara.
– Da, dar, repetăm, oamenii susţin că n-au cu ce lucra!
– Ba da, au! Dar au existat probabil şi perioade când au întâmpinat greutăţi din acest punct de vedere. Dar în ceea ce priveşte asigurarea cu materiale, vreau să vă spun că eu am numit ca director comercial tocmai un om din Divizia Minieră, cu experienţă în minerit, care să simplifice procedura de achiziţie. Este un om care cunoaşte necesităţile mai bine. Este vorba de domnul Suciu, care este numit de o lună de zile director comercial.
– Cererea numărul trei: atât de azi noapte, cât şi de azi dimineaţă, în curtea CEH s-a strigat demisia. Am întrebat şi noi demisia cui? Ne-au răspuns: a directorului general şi a celor vinovaţi de această situaţie. „Toţi cei care-s vinovaţi să plece! Ne-am săturat de minciuni şi de oameni care stau în funcţii pe bani grei şi nu fac nimic pentru minerit, pentru noi!”.
– Vinovat pentru ce?
– Păi v-am spus: pentru că s-a ajuns aici, pentru că ei se simt minţiţi, trădaţi, pentru faptul că n-au materiale…
– Punctul meu de vedere: sigur, au dreptate în ceea ce priveşte lipsa materialelor, a pieselor… este o situaţie acută, este şi o situaţie cronică, de demult. Noi trecem printr-o fază relativ mai bună în momentul de faţă, de o lună şi ceva de zile avem nişte încasări mai bune. Sunt încheiate toate contractele pentru achiziţie, dar lumea trebuie să ştie că procedurile ne-au obligat: 1. să nu demarăm procedura de achiziţie până n-avem certitudinea că putem plăti; 2. să parcurgem etapele impuse de lege. Cum aceste valori sunt mari, Ordonanţa 34 ne obligă să parcurgem procedurile de licitaţie, care durează 2 luni de zile. Asta este problema! În ceea ce priveşte demisia mea, pot să le spun că dacă toate aceste probleme – repet, avem probleme destule şi suntem într-o situaţie financiară precară la nivel de complex – se rezolvă cu altcineva, foarte simplu, în decurs de o oră îmi dau demisia. Dar vreau să vă spun un lucru: aceste manifestări, aşa-zis spontane, nu fac decât să creeze panică în rândul furnizorilor, chiar şi acelor furnizori cu care avem contracte. În momentul de faţă, au mari rezerve în a ne livra materialele şi piesele. Să ştiţi, între situaţia actuală şi starea de insolvenţă este un pas mic…
– Credeţi că acest protest, cum îl numiţi dumneavoastră, e pus la cale de cineva, un grup politic sau sindical – care apără interesele unui partid, sau de altcineva ori de altă natură?
– Nu mă gândesc la politic neapărat, dar sunt convins că mişcarea este determinată, într-o mare măsură, de dezinformări tendenţioase. Şi, ca să dau un exemplu, astăzi la Mintia un salariat a venit să-mi spună că circulă zvonul că luni, în 15 decembrie, nu se vor da salariile şi se vor da cu întârziere de o săptămână, în 22 decembrie! Total fals! Cum de acest zvon a picat tocmai azi, când în Petroşani minerii se aflau în curtea CEH?
– De ce n-aţi reacţionat când v-a ajuns la ureche faptul că la Mina Lonea o mână de mineri nu mai vor să intre-n mină, deoarece n-au primit tichetele de masă şi de cadouri? Într-o oră şi jumătate eraţi la Lonea şi discutaţi personal cu ei şi poate oamenii ar fi înţeles şi nu se mai ajungea ca să nu se intre în şut şi la schimbul IV şi la schimbul I… Poate aţi fi dezamorsat situaţia…
– Nu sunt adeptul unor astfel de soluţii… N-aş vrea să încurajez o astfel de modalitate. Am stat întotdeauna de vorbă…
– Dar ştiţi că în 1977 minerii din Valea Jiului au avut curajul să-l cheme pe Ceauşescu să vină la Lupeni, să stea de vorbă cu el şi să le rezolve cererile. Ca să cheme la discuţii un director general e floare la ureche pentru ei, după ce au înfruntat un dictator.
– De acord. Dar vreau să vă spun un punct de vedere… Mineritul în Valea Jiului este una dintre puţinele platforme industriale ale României care încă rezistă. Spre deosebire de celelalte care s-au desfiinţat, într-o oarecare măsură şi din cauza poziţiei liderilor de sindicat, mai exact spus datorită intereselor unor lideri de sindicat. Aceeaşi soartă o s-o aibă şi această mică industrie care se numeşte energie electrică şi minerit în complexul energetic dacă se insistă în continuare pe acelaşi scenariu.
– La ora 12,00 o să veniţi în Petroşani?
– Da.
– Şi o să le spuneţi minerilor, personal, tot ce aveţi de spus şi ce ne-aţi spus şi nouă?
– O să vorbesc cu reprezentanţii lor, ştiţi şi dumneavoastră foarte bine că nu poţi avea un dialog constructiv cu sute de oameni deodată.
– O ultimă întrebare. Oficial, la ora la care vorbim, ce mine lucrează azi la schimbul I?
– La Mina Livezeni se lucrează. La Lupeni, Vulcan şi Lonea nu se lucrează, minerii refuzând să intre-n mină la schimbul I.
