Biserica „Sf. Petru şi Pavel” după târnosire

489
de Ziarul Vaii Jiului
În secolul trecut, în oraşul Petrila şi satele din jur ultima târnosire a unei biserici nou construite a avut loc la 20 iulie 1938, deci exact cu 78 de ani în urmă, când Petrila nu era oraş. Este vorba de biserica din satul Popi ctitorită de Nicolae Gavrilescu, directorul administrativ al Societăţii Lonea, şi soţia sa Maria, care nu a mai apucat târnosirea, căci a adormit în Domnul în ziua de 25 octombrie 1937, în timp ce biserica se afla în plină zidire.
Piatra de temelie a construcţiei a fost pusă în timpul păstoririi preotului Ion Arad (1977-1937), care a decedat tot în anul 1937, fiind înmormântat în cimitirul bisericii, chiar în apropierea acesteia.
Preotului i-a succedat în parohie mai tânărul preot Jura Păun Marcu (1914-1997).
Biserica din satul Popi a primit hramul Sfântul Ilie în amintire preotului iconom stavrofor Ilie Gavrilescu, tatăl ctitorului bisericii, care a fost preot la Sfânta Episcopie a Romanului, preşedinte al Consistoriului Eparhial şi confesor al Garnizoanei Române de la Roman. Pictura bisericii a fost realizată de către profesorul de desen de la liceul din Petroşani, Eugen Gâscă.
În acest secol, după cum se ştie, o nouă târnosire a unei biserici nou construite pe meleagurile de est ale Văii Jiului a avut loc la 31 ianuarie 2016, fiind vorba despre Biserica cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Cartierul 8 Martie, ale cărei lucrări de construcţie au fost supravegheate de preotul Adrian Boantă, preot paroh în Parohia nr.2 Petrila, originar din satul Lunca, situat în vecinătatea noii biserici.
Cu îngăduinţa cititorilor aş face o mică paranteză, deoarece în ultimul timp împotriva construirii de noi biserici s-a desfăşurat un atac concertat, lumea dorind spitale şi şcoli, şi nu biserici. Desigur, aceste instituţii sunt mai mult decât necesare, căci cele existente sunt insuficiente şi cu dotări depăşite. Nu putem pune însă acest lucru doar pe seama construirii de noi biserici, la construcţia cărora participă prin contribuţii personale enoriaşii. În perioada celor 78 de ani care despart cele două târnosiri ale celor două biserici nou-construite în estul Văii Jiului am avut mai multe spitale şi şcoli? Dimpotrivă, s-au închis şi cele existente, cum ar fi Spitalul de Boli Cronice din Petrila, s-au tăiat salarii în timp ce clasa politică la vârf risipea banul public. Răul trebuie căutat în altă parte şi îndreptat. Nu-mi plac asemenea discuţii şi ca atare voi reveni la tema noastră.
Noua biserică din Petrila este patronată de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, fapt care are legătură şi aici cu principalul ctitor, pr. Adrian Boantă. Tatăl său poartă numele de Pavel, iar bunicul, pe cel de Petru. Pe lângă acest lucru, preotul Boantă îmi spunea că a ales acest hram şi pentru faptul că este mai rar întâlnit în Valea Jiului şi la a cărui sărbătorire vor putea lua parte mai mulţi preoţi şi credincioşi din Vale. După ştiinţa noastră, biserica de la Petrila ar fi cea de a treia din Valea Jiului, de-a lungul timpului, cu acest hram. Prima a fost o bisericuţă din lemn din zona Merişor construită prin secolul XVIII-XIX, iar cea de a doua este cea din Valea Ungurului – Vulcan, a cărei construcţie a început în anul 2005.
Iconostasul bisericii din Petrila, din lemn de frasin sculptat, a fost executat într-un atelier de specialitate din Târgu Neamţ, avându-l ca sculptor pe Vasile Abucălie. Iconostasul (catapeteasma) este un perete ce desparte naosul de altar. Are trei uşi, în mijloc, uşa împărătească rezervată preotului, flancată de cele două uşi diaconeşti. Iconostasul are mai multe registre de icoane, prima la dreapta, pentru privitor, icoana Sfântului Ierarh Nicolae, a unui sfânt al locului sau a celui mai venerat sfânt de către localnici. Urmează icoana împărătească a Maicii Domnului cu Pruncul, apo icoana împărătească a lui Iisus Hristos Învăţătorul şi în dreapta icoana cu hramul bisericii.
Pentru moment, iconostasul noii biserici are pictate doar icoanele din acest registru, de jos, care au fost pictate de către Daniela de la Arad, specialistă în pictarea icoanelor pe lemn şi a iconostaselor.
Iconostasul noii biserici are unele particularităţi care credem că interesează publicul cititor, particularităţi pe care mi le-a lămurit preotul Boantă.
În partea stângă a iconostasului, în locul icoanei Sfântului Ierarh Nicolae se află pictată icoana Sfântului Pantelimon. Acest lucru se datorează faptului că părintele Adrian este foarte ataşat de Mănăstirea Oaşa a cărei biserică are hramul Sfântul Pantelimon. De 14 ani participă la hramul acestei biserici şi de fiecare dată organizează excursii cu microbuzul pentru credincioşii din parohie, şi nu numai, care doresc să participe la prăznuirea acestui hram. În plus, trebuie să mai adăugăm şi faptul că stareţul Mănăstirii Oaşa, părintele Iustin, este duhovnicul părintelui Adrian, aşa încât avem temeinice motive ca icoana Sfântului Mare Mucenic Tămăduitor Pantelimon să fie pictată pe iconostas.
Icoana care îi reprezintă pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel îmbrăţişaţi, patronii bisericii, are legătură cu Sfântul Munte Athos pe care părintele l-a vizitat de mai multe ori. Cu mici diferenţe, această icoană de pe iconostas este o copie aproape fidelă a icoanei aflată la Mănăstirea Caracalu din Sfântul Munte Athos. În biserica Mănăstirii Caracalu se găseşte icoana Sfântului Petru şi Pavel îmbrăţişaţi. Este o icoană pictată cu o poziţie, se pare, unică în lume. Fiecare sfânt ţine pe celălalt cu o mână peste umăr, iar cu cealaltă peste mână. Obrajii celor doi sunt apropiaţi. Această poziţie a celor doi se mai găseşte doar în unele fresce foarte vechi din Grecia, Macedonia şi Serbia. Este o îmbrăţişare „în moarte”, căci ambii au fost ucişi în aceeaşi zi şi în acelaşi an la Roma, la 29 iunie 67 d.H. Sfântul Apostol Petru a fost răstignit pe cruce cu capul în jos din ordinul împăratului Nero, iar sfântul Apostol Pavel a fost decapitat. O asemenea icoană la noi în ţară se mai găseşte la Mănăstirea Snagov, lângă Bucureşti, în turla centrală a bisericii. Cititorii care doresc să ştie date suplimentare despre Mănăstirea Caracalu o pot face din cartea „Pe Sfântul Munte Athos mai aproape de Dumnezeu”, a subsemnatului, apărută în anul 2014.
În mod normal în iconografia bisericească cei doi apostoli sunt zugrăviţi stând în picioare, ţinând între ei ridicată macheta Bisericii Apostolice întemeiată de Hristos.
Cunoscând toate aceste lucruri, cred că participanţii la slujbele din această nouă biserică vor zăbovi mai mult şi cu folos în faţa acestei icoane pentru a o admira şi a i se închina.
În încheiere doresc să mai precizez un lucru care, desigur, îi interesează pe cititori. Conform regulilor bisericeşti, după târnosirea unei biserici, timp de 40 de zile consecutiv se face Sfânta Liturghie, care în cazul de faţă începe la ora 8:30.
Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ

Comenteaza

Comenteaza