Cu jumătate de an înainte de scoaterea ultimei lopeți de huilă, Minerii de la Petrila aşteaptă răspunsuri la întrebări ascunse în sertarele instituţiilor

241

Minerii, muncitorii aceia care intră zilnic la sute de metri sub pământ, și-ar dori să lucreze, dar nu sunt lăsați, pentru că fierul vechi din unitățile miniere, banii ce se scurg pe închideri și ecologizări aduc mai mult profit decât o gigacalorie scoasă din huila îngropată adânc în subteran, iar siguranța națională pălește în fața intereselor de grup. Huila pe care mina Petrila ar putea să o mai dea cel puțin un an, va fi îngropată definitiv de Ziua Morților, 1 noiembrie 2015 urmând a fi ultima zi productivă la această unitate minieră.

În vara anului trecut, 90 la sută dintre angajații minei Petrila, adică personalul care nu a fost în concediu a semnat pentru continuarea activităţii de producţie din această unitate, parte a Societăţii Naţionale de Închideri Mine Valea Jiului. Atunci, 420 de salariaţi de la Petrila, indiferent de sindicatul la care sunt membri, şi-au exprimat opţiunea ca mina la care lucrează să îşi continue activitatea şi după 31 decembrie 2015. Reprezentanții angajaţilor spuneau că se vor adresa Departamentului pentru Energie, for abilitat să facă demersurile la Comisia Europeană pentru o nouă notificare prin care activitatea de aici să fie prelungită până la 31 decembrie 2017. Adică aceeaşi dată la care este calculat să fie închise şi  minele Paroşeni şi Uricani.

Lunile au trecut, campaniile electorale s-au încheiat, iar promisiunile au fost uitate. Minerilor de la Petrila nu le-a rămas decât să aștepte Ziua Morților pentru a aprinde lumânările în memoria exploatării huilei petrilene.

”Din 2012, Petrila nu mai trebuia să existe, dar am ajuns în 2015. Nemaifiind domnul Jujan (Constantin Jujan-n.r.) la conducere, știm sigur că finalul e la 1 noiembrie 2015. Aceasta e data la care vom da ultima boabă de cărbune de la mina Petrila. Am putea exploata încă doi ani, dar atâta timp cât toate proiectele făcute și trimise mai departe, stagnează pe undeva, că acestea trebuiau trimise la factorii decizionali de conducerea societății, ne vom închide, deși vom îngropa munți de cărbune. Nu poate prezenta planul de prelungire a activității numai domnul Anghel. Credem că niciun proiect de acest gen nu a ajuns la domnul ministru”, spun minerii de la Petrila.

În ciuda dorinței lor, oamenii nu au niciun răspuns, deși verbal au fost mulți care au declarat că se fac demersuri pentru prelungirea activității la mina Petrila, și spun că, cel mai probabil, proiectele și solicitările lor s-au oprit pe undeva printr-un birou și nu de la București, ci de la Petroșani. Asta pentru că, încă de la momentul în care a încolțit ideea prelungirii activității la mina Petrila, conducerea Societății Naționale de Închideri Mine Valea Jiului a fost împotrivă, susținând sus și tare că nu se poate.

”La mina Petrila, săptămâna aceasta punem în funcțiune ultimul abataj, care va funcționa până în primul trimestru al lui 2015. După ce se va încheia exploatarea în acest ultim abataj, la mina Petrila se vor realiza doar lucrări de închidere a subteranului”, declara, în aprilie anul trecut, Aurel Anghel, directorul SNÎMVJ.

Directorul era contrazis însă de mineri și de cei care cunosc monografia unității miniere, aceștia susținând că rezervele exploatabile sunt mai mari, ceea ce ar însemna că de aici s-ar mai putea scoate cărbune mai mult de un an sau doi.

Odată cu sosirea toamnei, percepția conducerii de la SNÎMVJ, s-aschimbat și ea. De vină o fi fost campania electroală pentru prezindențiale. Se știe deja că social-democrații au promis tot, important a fost să aibă pace socială și să își atragă electoratul naiv de partea sa.

Așa se face că, o delegație a SNÎMVJ a fost chiar la Bruxelles pentru a discuta, printre altele, și de prelungirea programului de exploatare de la mina Petrila. S-au făcut calcule și planuri, așa că spre finele anului trecut, Aurel Anghel, directorul SNÎMVJ, susținea că în urma analizelor efectuate a reieșit că pentru continuarea cu un an și jumătate a activității de exploatare a huilei la mina Petrila este necesară o subvenție de 56 milioane de lei.

”Atunci când am fost la Bruxelles, comisarii europeni ne-au spus da, se poate prelungi activitatea dar cu două condiții: să se respecte degresivitatea ajutorului de stat și producția să fie și ea descendentă. Ori pe nivel de societate nu are cum să fie așa când Petrila era cuprinsă până în 2015. Urmează aceste aspecte să le discut cu echipa care este acum la minister și om vedea ce o fi”, spunea, în decembrie 2014, directorul Aurel Anghel.

De remaracat că statul subvenționează plantarea terenului de la suprafața minei Petrila cu circa 20 de milioane de lei. Banii merg pe demolarea unor clădiri și pe însămânțarea cu iarbă a terenului.

Potrivit cărții semnate de Constantin Jujan și Tiberiu Svoboda, ”Mina Petrila, 150 de ani de activitate în mineritul industrial”, la 30 decembrie 1858, un consorțiu format din prinții Maximilian și Egon Furstenberg, contele Otto Chotek, baronii Luis și Moritz Haber, obține prima concesiune minieră pe teritoriul moșiei Petrila, cu suprafața de 135.349,2 metri pătrați.

”Ca urmare, data de 1 ianuarie 1859 poate fi considerată, ca dată oficială de înregistrare a primului perimteru minier în Valea Jiului, la Petrila”, se arată în cartea semnată de cei doi autori menționați anterior.

Mina Petrila este inclusă pe programul de închidere în baza căruia Uniunea Europeană permite subvenționarea mineritului și ar trebui să se închidă, potrivit deciziei care este în vigoare la acest moment, la 156 de ani de la prima atestare a activității de extracție. Adică în decembrie 2015.

Mihaela MIHAI

Gazeta de dimineata

Comenteaza

Comenteaza