Dacă nu scoate bani (pe care nu-i are) din buget / Primăria Petrila nu se poate implica în regenerarea peisajului industrial

185
de Ziarul Vaii Jiului
De câţiva ani, de când s-a decis închiderea minei Petrila, Ion Barbu, om de cultură din Petrila, a tot cerut un singur lucru. Dorește ca perimetrul fostei mine şi preparaţii să nu fie pur şi simplu făcut una cu pământul în procesul de ecologizare a fostei zone industriale, ci să se transforme, aşa cum spune legea primordială a universului, în altceva, într-o zonă culturală. Pentru această metamorfoză de la industrial la cultural a fost cerut sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Petrila. Ideea era ca autorităţile locale să preia în administrare acest perimetru industrial şi să le acorde organizaţiilor culturale petrilene, sau din ţară, posibilitatea de a schimba peisajul gri al perimetrului minier într-unul nou, al expoziţiilor de artă, al centrelor culturale, al atelierelor. 
Un exemplu a fost dat deja când Staţia de Pompe a fost transformată în POMPAdou prin implicarea artiştilor veniţi din toată ţara, sub îndrumarea lui Ion Barbu. Aceştia au lucrat 5 zile la transformarea staţiei de pompe din incinta minei Petrila. 
Operaţiunile constructive au fost complexe. În exterior s-a acţionat prin înlăturarea unui strat vechi de vopsea, aplicarea unui strat de amorsă şi zugrăveală, înlocuirea ferestrelor şi amplasarea unor reflectoare exterioare. În interior s-a înlăturat stratul vechi de vopsea, s-a aplicat amorsă şi zugrăveală parţială, s-a tencuit peretele la intrare, s-a refăcut pardoseala, s-a construit un balcon de lemn peste vestiarele metalice, cu scară şi spaţiu de depozitare în spate, pardoseală de pietriş în zona intrării, în zona vestiarelor şi sub cuva de beton, s-a amplasat un mobilier din paleţi de lemn, dar şi elemente decorative, becuri şi reflectoare. Să nu uităm pictura murală interioară şi exterioară, satirică și plină de miez, marca Ion Barbu.
Mult dintre aceste imobile dezafectate ar putea arăta aşa, sau mult mai bine, dar lucrurile nu sunt atât de simple. Primăria Petrila a cerut Ministerului Finanţelor Publice să i se cedeze cu titlu gratuit o serie de imobile din patrimoniul SN Închideri Mine Valea Jiului, lucru care nu a fost refuzat absolut, dar condiţiile sunt imposibil de îndeplinit în momentul actual de primărie.
Răspunsul ministerului specifică foarte clar faptul că „trecerea în domeniul pu­blic a unor bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este ac­ţio­nar, se poate face numai cu plată şi cu acordul adunării generale a acţi­onarilor societăţii comerciale respective. În lipsa acordului menţionat, bunurile societăţii comerciale respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire”.
În plus, conform Legii minelor, Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului primeşte bani guvernamentali pentru procesul de închidere, conform unui plan prestabilit, are atribuţii şi obligaţii prestabilite, iar Ministerul Finanţelor nu are atribuţii în această arie de responsabilitate, deci într-un eventual proces de cedare a acestor imobile ar trebui implicate patru instituţii diferite, cele două ministere, primăria şi Societatea de Închideri Mine.
CNH-ului i-a fost permis, pe vremuri, ca în schimbul datoriilor la Primăria Aninoasa să lase câteva clădiri industriale, greu valorificabile. La Petrila, acest tip de clădiri ar putea fi lăsate în administrare locală doar pe bani. Suma unei eventuale despăgubiri nu a fost stabilită, însă primarul Ilie Păducel spune că în niciun caz primăria nu şi le poate permite. În plus, primăria ar trebui să plătească, pe lângă contravaloarea lor, impozite şi taxe anuale, cea mai recentă fiind cea pe stâlp. Aceste costuri ar putea fi suportabile şi ar merita o cheltuială prealabilă susţinută doar dacă ar exista certitudinea că, pe viitor, investiţiile realizate aici s-ar susţine şi chiar ar aduce un profit. Altfel, este greu să rişti o investiţie mare, care privează comunitatea de alte lucrări de același gen. Pe de altă parte, acest tip de act cultural este unul inovativ, care ar atrage turişti. Doar simularea online a unei picturi exterioare pe anumite imobile a adus curioşi în Petrila, care au fost dezamăgiţi că opera de artă urbană nu există şi în realitate.
Acest ultim act artistic al trasformării staţiei de pompe ar putea fi o mostră a reuşitei artei în lupta cu procesul de restructurare impus de stat, dacă actul artistic ar putea fi şi cuantificat în venituri.

 

Comenteaza

Comenteaza