de Petronela VALI SLAVU
Amor astral
Când am rămas fără lumină
Şi ea m-a implorat, să tac,
I-am recitat sub Luna plină…
Ce altceva puteam să-i fac?
(Emil-Felician Bodea – Cluj-Napoca)
Pensionarul de azi
Spre viitorul luminos,
Am mers şi eu, ca fiecare;
Şi l-am atins anevoios,
Să fumeg ca o lumânare.
(Ion Cuzuioc – Chişinău)
„Opriţi lumea, vreau să cobor!”
Pământul s-a oprit spre-a lui hodină,
În întuneric prea grăbit s-a dus,
Dar a lăsat în urma lui Lumină,
Din „stelele ce le-a văzut de sus“.
(David Valentin – Orăştie)
Unde-s fecioarele de altădată?
M-aş lumina la sânul de fecioară
Ca inima-mi deloc să nu mai doară,
Dar tare mi-e că nu mai sunt virgine
Decât la grădi’ şi prin ţări străine!
(Gelu Dragoş – Lucăceşti, Maramureş)
Fără salvare
Lumina-i sfântă în popor,
O are orice gânditor,
Dar guvernanţii, ca generic,
Au mintea plină de-ntuneric…
(Any Drăgoianu – Ţânţăreni)
Ultimului boier al boemei Văii Jiului
Şi-a refulat un ascensor comod spre viaţă,
Mesteceni albi a căutat avid, de ţânc,
Dar n-a abandonat nicicând o dimineaţă,
Să urce-n stele şi lumina din adânc.
(Mirela Grigore – Râmnicu Sărat)
Vizită în subteran
Convins că-i beznă-n subteran, un senator
Veni grăbit să inspecteze-o mină
Si-aicea, într-un mod total surprinzător,
În locul ei, găsi… multă „lumină”.
(Dan Haşdean – Atena)
Epigrama
O epigramă-n forţa ei deplină,
E, depăşind o inerţie sumbră,
Revolta care pune în lumină,
Ca pe-un miracol, „un guvern din umbră”!
(Janet Nică – Ostroveni, Dolj)
Mai luminezi
Precum o lumânare-arzând
Tu sufletele le-ai atins,
Acum în ceruri tot rimând,
Mai luminezi deşi te-ai stins.
(Mircea Micle – Baia Mare)
Unei fătuci din zilele noastre
De lumină s-aibă parte
Ar fi vrut cu disperare,
Însă… n-o voia din carte,
Ci doar de la reflectoare.
(Lelia Mitroi – Băileşti, Dolj)
Să fie lumină!
Când Dumnezeu „Fiat lux!” a rostit,
Pe Eva o-auzi, cu glas cântat:
„Am o dilemă, Doamne Preaslăvit,
Aş vrea şi lux, aş vrea şi un Fiat!”.
(Dan Norea – Constanţa)
Ars poetica
“… mai proaspete lumini…”
“Iubita mea, n-am nicio vină
Că-mi vreau de lauri coroniţa,
În libertate şi lumină
Şi a plecat; cu Luminiţa”.
(Stelian Ologu – Petroşani)
O scăpare
Când Domnu-a zis: – Fie lumină!
N-a prevăzut că într-o zi
Băieţi deştepţi va fi să vină
Şi-aşa de mult o vor scumpi!
(Lucian Perţa – Vişeu de Sus)
Ultima rugăciune a lui Mircea Andraş!
În noaptea neagră, cu mesteceni albi,
Opreşte, Doamne, Lumea – eu cobor,
Să călăresc, smerit, doi cai codalbi
Şi cu lumina, Doamne, să mă-nsor!
(Dumitru Sârghie – Slatina)
Discuţie între doi soţi
Aseară, sub lumina lunii,
Tu mi-ai şoptit că sunt frumoasă!
Şi ce-ai fi vrut? s-audă unii
Că-ţi spun pe şleau că eşti prea grasă?!
(Luminiţa Scarlat – Constanţa)
Catren bahic şi cazon
Bem de ieri şi nu-ţi deştepţi
Spiritul de disciplină,
Când şi stâlpii de lumină
Înaintea mea stau drepţi!?
(Eugen Sfichi – Bacău)
Cu metroul…
Prin tunel când am plecat,
Cald fiind, am scos bundiţa
Şi-am pierdut, sau mi-a furat,
De la capăt… luminiţa.
(Nicu Stancu – Iaşi)
Câteva zeci de rromi şi de automobile de lux au blocat un cartier din Petroşani, pentru a participa la o nuntă a cărei opulenţă a şocat şi despre care s-a scris chiar şi în Marea Britanie.
Ei au blocat un cartier
Nu ca să-l facă şantier
Ci ca să scoată la lumină
O limuzină…înc-o limuzină…
(Mircea Teculescu – Câmpina)
„Ce seară minunată!…”
Cerul luminos… Răcoare…
Încuiată e portiţa,
Tainic, arde-o lumânare…
– Sting lumina, Luminiţa?
(Ioan Toderaşcu – Costeşti, Vaslui)
