DISTRIBUIȚI
Într-o dimineaţă rece de sfârşit de noiembrie anului 2010, Mircea a plecat, cum spunea prietenul său Dumitru Velea, „să vadă stelele de sus…”, parafrazând titlul cărţii „Stele văzute de sus”, publicată în anul 2005 de unul dintre cei mai compleţi scriitori pe care i-a avut Valea Jiului. Marţi, 8 septembrie, prietenii s-au adunat să-l vorbească pe bine pe răposatul scriitor. 
Uitat, şi nu prea…
După plecarea dintre noi a lui Mircea, puţini, tot mai puţini şi-au mai adus aminte de Mircea Andraş, nici măcar să-i mai comemoreze memoria şi să-i mai aprindă o lumânare pentru suflet. Dacă Ziarul Văii Jiului şi câţiva prieteni ai lui Mircea, printre care şi redactorul şef Marian Boboc, au reamintit de cel care a fost scriitorul şi jurnalistul Mircea Andraş, mulţi dintre cei care au colaborat în timp cu el, sau au susţinut că-i sunt prieteni, au „uitat” pur şi simplu…
„Medalionului Mircea Andraş”
De remarcat este faptul că un petrilean venit din Moldova, pe nume Ionel Zmău, profesor de franceză, cel care are meritul de a fi creat singura asociaţie francofonă din Valea Jiului şi judeţul Hunedoara, „Les Amis de la France” Petrila, a ţinut steagul neuitării lui Mircea timp de trei ani, până ce, de curând a plecat şi el lângă Mircea, Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească pe amândoi!
Flacăra neuitării lui Mircea de la Petrila a fost preluată de Claudiu Mârlogeanu, fost consilier local şi cel care l-a numit la un moment dat redactor şef pe Mircea Andraş la publicaţia „Realitatea Petrileană”. Om sufletist, a venit şi cu ideea organizării unui „Medalion Mircea Andraş” în Petrila, ideea fiind acceptată imediat de Ionel Zmău. Lângă Claudiu Mârlogeanu s-au asociat anul acesta profesorul Radu Chinţa şi soţia lui Ionel Zmău, doamna profesoară Mariana  Zmău. Împreună cu cei trei, Ziarul Văii Jiului, prin redactorul şef Marian Boboc şi doamna profesoară Petronela Vali Slavu, colaboratoarea ziarului nostru şi continuatoarea de drept a paginii satiro-umoristice care umple golul lăsat de Mircea, au susţinut acţiunea printr-un concurs naţional de epigrame, ajuns la a doua ediţie, după cea de anul trecut.
Din cerurie Mircea mai scrie o epigramă…
„Medalionul Mircea Andraş” a început cu o întârziere de 15 minute faţă de ora stabilită, cinci după-amiaza, deoarece organizatorii au lăsat „sfertul academic” pentru ca autorităţile locale, invitate, să ajungă la eveniment. N-a fost să fie de Sf. Mărie, altele fiind se pare priorităţile, până la urmă în sala asociaţiei n-a ajuns decât consilierul local pe probleme de cultură, Marius Heljiu. Care, de altfel, merită apreciat pentru faptul că nu lipseşte la acţiunile culturale, atunci când este invitat.
Pe lângă cei deja amintiţi, i-am remarcat şi pe Ilie Solomei, Doru Codrea, Mioara Szabo, Silvia Totolan, Florin Mihai Niţescu, Mariana Ghicioi, Stelian Ologu, Felicia Lungu şi Katy Rodica Şaghi. Undeva, spre, final a apărut şi omul de cultură petrilean, cunoscutul Ion Barbu.
O nouă ediţie a concursului naţional de epigrame
Toţi aceştia de mai sus şi alţi câţiva cetăţeni au stat preţ de mai bine de o oră şi au povestit despre Mircea, au citit epigrame sau aforisme, sau alte materiale scrise de petrilean şi publicate, încercând fiecare să aducă un plus de informaţie faţă de ceea ce se ştia de acest minunat om, Mircea Andraş. Doamna Petronela Vali Slavu a citit la un moment dat, asistenţei, epigramele câştigătoare, pe care ZVJ le va publica în ediţia de mâine.
Una dintre doamnele profesoare prezente, doamna Ghicioi a rostit, în contextul unui discurs despre ce ar trebui făcut de către autorităţile locale în memoria lui Mircea pentru ca generaţiile viitoare să ştie ce muncă literară a lăsat acest uriaş petrilean în urma sa, o frază inspirată, demnă de a fi reţinută: „Sediul acestei asociaţii, Les Amis de la France Petrila, este o zonă liberă. Aici a fost mereu ţinută aprinsă flacăra culturii petrilene, iar asta trebuie să se ştie!”.
„Prostia dăunează grav… sănătăţii”
Profesorul Radu Chinţa a dat startul rememorii, după un moment de reculegere, elogiind talentul şi munca lui Mircea Andraş. Apoi, rând pe rând, toată lumea a vorbit. Noi am spus adevărul, verde-n faţă: Mircea, ca şi Ionel, cât au trăit, au avut doar „tălpi” puse din partea unora! De ce? Pentru că erau prea ambiţioşi şi talentaţi în ceea ce făceau şi luau mereu faţa unora care se credeau cu izmene mai de calitate… puţină invidie şi mândrie, puţină incultură sau prostie, puţină răutate sufletească, câte puţin din fiecare, asta i-a făcut pe unii să nu aibă simţul raţiunii şi umanitate!
„Prostia dăunează grav…sănătăţii”, spunea Mircea într-o scriere a sa, citită de Claudiu Mârlogeanu marţi seara. Glumă, glumă, dar ştia el, Mircea, ce ştia… Oricum i-a mai „ars” şi el pe unii, prin epigrame sau prin texte, e drept, cu fineţe… Aşa, probabil, s-a mai răcorit văzând atâta nedreptate care i se face.
Până la urmă, Andraş nu e „cetăţean de onoare post-mortem!”
Apropo de nedreptate, ştiaţi că lui Mircea Andraş nu i s-a mai acordat titlul de cetăţean de onoare post-mortem din partea administraţiei? Deşi se afla pe unul din punctele ordinii de zi ale unei şedinţe, omului nu i-a mai fost acordat titlul! Cu voce tare şi cu subiect şi predicat, consilierul Marius Heljiu a recunoscut marţi seara, în faţa asistenţei, că titlul onorific post-mortem al lui Mircea Andraş n-a mai ajuns într-o hotărâre de consiliu local votată de consilieri! Mai mult de-atât ce mai doriţi, stimaţi cititori, în apărarea celor scrise şi spuse mai sus?!
Gina Pătraşcu despre Mircea Andraş 
Încheiem prin a spune un lucru interesant, de care ştim că Mircea s-ar fi bucurat. Prin telefon, cântăreaţa de muzică uşoară cu vocea de „privighetoare”, cum a fost numită, doamna Gina Pătraşcu, din Lonea-Petrila, stabilită de peste 10 ani în Germania, ne-a transmis un mesaj: „Am copilărit cu Mircea, împreună cu alte grupuri de copii. Din păcate, mulţi nu mai sunt sau sunt într-o stare fizică deloc bună. A fost un om minunat, o persoană discretă care-i înţelegea şi le asculta necazurile la toţi, era un prieten al tuturor. Cine avea ceva pe suflet se descărca lui Mircea, care păstra pe veci secretul şi avea cuvinte de alinare pentru fiecare. Acesta era Mircea, aşa cum l-am cunoscut şi l-am ştiut eu: un om minunat, o persoană talentată şi dăruit de la Dumnezeu cu arta scrisului şi a cuvintelor”. Alte cuvinte despre Mircea sunt, credem, de prisos… Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească printre… stele, aşa cum a vistat!
de Corneliu BRAN

Comenteaza

Comenteaza