de Corneliu BRAN
Astăzi vă prezentăm povestea tristă a unui petrilean, căruia i se face, de ani buni, o mare nedreptate. Fiindcă suntem în apropierea marii sărbători creştine Naşterea Fiului lui Dumnezeu, poate că, citind aceste rânduri, persoanele cu drept de decizie în acest caz vor repara greşeala în 2015. Oricum vom reveni asupra acestui caz, pentru că nu vom înceta să scriem până ce omului nu i se va face dreptate.
Ioan Sibişan, are domiciliul pe strada Castanilor, nr. 5/2, în Petrila, unde locuieşte împreună cu soţia sa, Ioana, care este pensionară. Domnul Ioan are 85 de ani şi jumătate şi din tinereţe suferă de epilepsie. Toată viaţa a lucrat, la un moment dat inclusiv în subteran şi la suprafaţă, la fosta EM Petrila (actualmente Mina Petrila).
În anul 1968 a intrat în pensie de boală, gradul III, cu drept de muncă (jumătate de normă). După anul 1970, dl. Ioan a intrat în grupa a II-a de pensie de boală (de data aceasta fără drept de muncă).
În anul 2005, în comuna Băniţa, în urma unui accident tragic, cauzat 100% de o criză de epilepsie, dl. Ioan s-a ars la piciorul stâng. În urma şocului, tot atunci, omul a intrat în comă 24 de ore la spital. Din păcate, cu toate intervenţiile medicilor de-atunci, piciorul s-a infectat, trebuind a fi amputat pentru a nu i se pune în pericol viaţa. Din 2005 omul nu mai are piciorul stâng. Se sprijină doar în cârje, tot mai fără vlagă, deoarece nu prea mai are putere în braţe, vederea îi scade de la an la an, auzul asemenea, iar crizele sunt tot mai puternice, inclusiv stările de ameţeală.
Prin dosarul cu nr. 12.057 şi prin adresa trimisă d-lui Ioan de către cei de la Consiliul Judeţean Hunedoara nr. 44.838 din 10 iulie 2007, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru adulţi îl înştiinţează pe petrilean că a fost mutat la gradul I de pensie cu handicap grav (fără însoţitor). După un timp Ioan Sibişan primeşte şi pensie „limită de vârstă”.
Din păcate, nu ştim cu exactitate anul în care domnul Ioan Sibişan a fost trecut la gradul II de pensie cu handicap accentuat, deoarece doamna Sibişan a rătăcit prin casă acest act, dar din cuponul primit luna trecută de la DGASPC Hunedoara, cităm: „Nr. decizie H 288.480, BUGET COMPLEMENTAR GRADUL II + INDEMNIZAŢIE GRADUL II – 234 lei”. În total, venitul petrileanului este de: 234 lei indemnizaţia + 1.115 lei pensia.
De reţinut: după câţiva ani handicapul nu mai era grav, era doar „accentuat”, vorba soţiei: „probabil între timp i-a crescut piciorul, a întinerit, au trecut crizele de epilepsie, creierul lui e în stare bună, iar vederea şi auzul sunt ca la 40 de ani”…
De câţiva ani petrileanul este nedreptăţit. În primul rând, pentru că nu primeşte indemnizaţia cum s-ar cuveni, de gradul I cu handicap grav. În al doilea rând, deoarece nu i se aprobă şi un însoţitor. La această a doua nedreptate, credem că soţia dumnealui, doamna Ioana, ar avea dreptul acesta, din motiv că femeia este singurul şi principalul om care are grijă de dl. Ioan, care nu se poate deplasa niciunde fără ajutorul soţiei.
Cerem repararea situaţiei degrabă!
Aşteptăm, ca şi familia Sibişan din Petrila, un răspuns oficial al instituţiilor abilitate, cu rugămintea din partea noastră să soluţioneze cât mai repede acest caz. Ştim că „ce a mâncat lupul nu se mai întoarce”, vorbim de chestiunea retroactivă – de când s-a făcut nedreptatea, dar măcar la zi trebuie rezolvat cazul, conform prevederilor legale. Începând chiar din primele luni din 2015 trebuie să se încerce redeschiderea dosarului şi îndreptarea lucrurilor. Câte zile mai are dl. Ioan ar fi normal să fie sprijinit de stat şi de către instituţiile sale şi nu batjocorit şi furat. Iar dacă nu va fi nicio reacţie, după 30 de zile vom încerca să batem pe la toate uşile, până ce vom primi răspunsuri şi va fi îndreptat
