Scrisoare deschisa adresata Presedintelui Iohannis
Astăzi, ne adresăm Dumneavoastră cu încrederea în ”lucrul bine făcut”, noi toți cei care v-am ales ca să ne reprezentați cu mândria ”lucrului bine făcut” în actuala administrație prezidențială și, din suflet vă rugăm, să vă aplecați asupra problematicii economico-sociale din zona Văii Jiului.
”SALVAȚI VALEA JIULUI DE LA DEZASTRU !”
O zonă cu perspective pentru strategia energetică a României
Ne adresăm astăzi, Dumneavoastră, cu încrederea că vă veți direcționa întreaga inteligenţă creatoare pentru binele generaţiilor de astăzi și a celor viitoare, pentru recâștigarea încrederii într-o Românie a ”lucrului bine făcut”, în care să se realizeze, în sfârșit, o reconciliere economico-socială și o dezvoltare durabilă.
Cunoașteți foarte bine că procesul de închidere a celor 3 exploatări miniere (din cele 7 existente la ora actuală!) din Valea Jiului se datorează reducerii activităţilor industriale la nivel național, fapt care a condus la acceptarea energiei mai ieftine, produsă în sistemul hidroenergetic şi în cel nuclearo-electric. Ca strateg, în viziunea Dvs. ne gândim că trebuie să existe şi motivaţia securității fiecăruia dintre sectoarele industriale. Din această prismă, energia electrică produsă pe baza cărbunelui este cea mai sigură, mai ales când noi dispunem de resurse de cărbune. Huila din Valea Jiului va mai asigura resurse energetice pentru cel puţin 100 de ani de acum încolo, iar studiile efectuate în acest sens de profesori de la Universitatea din Petroșani susțin această afirmație.
Activitatea de exploatare a zăcămintelor de huilă din Bazinul Petroşani s-a restrâns mult în ultimii 10 ani, din cei peste 45.000 de angajaţi, în zilele noastre au rămas circa 8.000 de mineri angrenaţi în extracţia cărbunelui, această stare deplorabilă a mineritului din Valea Jiului fiind consecinţa „demersului” aplicat în zonă: nepăsarea, mai gravă decât lipsuri de orice natură! E imperios necesar ca mineritul carbonifer să aibă viitor prin toate cele 7 exploatări miniere care au mai rămas în picioare (cele 4 mine considerate viabile, însă și cele 3 incluse într-un program de închidere). Se discută mult despre resurse regenerabile, însă nu se poate acoperi necesarul numai cu acestea, mai ales că sunt epuizabile.
Pentru reducerea personalului angajat la mină (proces care a început în Valea Jiului încă de la primele disponibilizări, din 1997!) Statul trebuia să vină în întâmpinare cu utilaje, cu retehnologizarea minelor rămase, și atunci ar fi fost și producţie de cărbune, fără a se mai pune problema de câțiva ani încoace de a închide încă 3 exploatări miniere: EM Petrila, EM Paroșeni și EM Uricani. Consecințele închiderilor de mine, ale reducerilor de personal au de mulți ani efecte dezastruoase asupra vieții economico-sociale din această zonă, la care se adaugă și problematici privind demografia, șomajul, infrastructura de drumuri, educația, cultura, turismul, migrația de inteligență.
Valea Jiului nu mai este în traseu, nici în minerit și nici în turism!
”În ciuda potențialului turistic unic, deosebit de atractiv al zonei Văii Jiului, aceasta s-a confruntat în anul 2014 cu o situație catastrofală din cauza blocajului de pe toate drumurile de acces, din sud și din sud-est:
– Defileul Jiului, care asigură o importantă legătură între Oltenia și Transilvania, atât feroviar cât și rutier, prin drumul național DN66, a fost supusă, datorită lucrărilor de modernizare a DN 66 între Petroșani – Bumbești Jiu, restricționărilor auto în perioada 17 martie-15 noiembrie 2014, cu toate că finalizarea lucrărilor trebuia realizată în urmă cu un an de zile. Municipiul Petroșani este localizat la intersecția drumului ce face legătura cu Valea Oltului, pe traseul Obârșia Lotrului-Voineasa- Brezoi, cu legătură către Râmnicu-Vâlcea, respectiv Sibiu. Consecința restricționărilor auto a fost paralizia activităților comerciale din zona Văii Jiului. Lucrările de securizare a tronsonului de drum de 32 km din DN66, Petroșani-Bumbești Jiu (Defileul Jiului) se puteau realiza și cu angajați din Valea Jiului. Cu 1.000 de oameni din Valea Jiului, împărțiți în 100 de grupe de câte 10 muncitori – dintre care un șef de grupă și unul din staff-ul tehnic, se putea lucra la tronsonul de drum de 32 km, adică 32.000 de m, fiecărei grupe revenindu-i 320 de m liniari de reabilitat, iar drumul s-ar fi făcut în două luni. Se puteau angaja 1.000 de oameni din Valea Jiului, dar s-a evitat și se evită în continuare. Valea Jiului nu mai este în traseu, nici în minerit și nici în turism! S-a tot vorbit de tot felul de investiții în Valea Jiului, dar până când nu se va realiza infrastructura de drumuri, plus drumul Câmpu lui Neag-Herculane – la care mai sunt de făcut circa 20 de km, Valea Jiului nu va mai fi în traseu. Trebuie gândit, conceput și materializat și un program solid de investiții pentru turism.
– Un drum nefinalizat încă din anul 2010 – drumul național DN66A Câmpu lui Neag (din orașul Uricani) – Herculane, care face legătura prin Valea Jiului de Vest cu Băile Herculane, ar asigura o altă cale de acces către Oltenia, spre județele Mehedinți și Dolj.
– Un alt drum național DN67c, Transalpina, face legătura între Oltenia și Transilvania, fiind drumul rutier cel mai înalt din România și din afara țării, atingând altitudinea maximă de 2145 metri în Pasul Urdele, un drum de o frumusețe uluitoare, o mare realizare românească – de care suntem cu toți mândri, la care finalizarea lucrărilor a fost stopată. Din traseul Transalpinei se face legătura cu municipiul Petroșani, prin Obârșia Lotrului mergând către Voineasa, iar drumul șerpuiește pe malul lacului de acumulare Vidra, prin pădurile de conifere – acest sector alpin fiind recunoscut drept ”cea mai ozonificată zonă” a României.
– Mai există un drum de legătură cu Transalpina, drumul național DN7A, care, în luna mai 2014, a suferit o alunecare de teren pe sub porțiunea drumului Jieţ-Petrila către Obârşia Lotrului, drept urmare DN 7A a fost închis la ieşirea spre Obârşia Lotrului, acest drum fiind o gură de oxigen la restricțiile rutiere pe DN66, prin Defileul Jiului.
Prin aceste drumuri prezentate anterior este posibil accesul în toate zonele din România, ca obiective turistice de excepție, printre care: Țara Hațegului (cu binecunoscutele cetăți dacice și Geoparcul Dinozaurilor), Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Castelul Huniazilor din municipiul Hunedoara, cea mai veche biserică din România (biserica de la Densuș), Mănăstirea Prislop (locul unde există cel mai mare pelerinaj din România, la mormântul Părintelui Arsenie Boca), vestigiile cetăților de la Bănița și Sălașu de Sus, Rezervația naturală din Munții Retezat (situată între primele 7 rezervații naturale de pe mapamond), Masivul Parâng (cea mai mare ca suprafață dintre masivele muntoase ale României, iar ca altitudine al patrulea masiv al României, masivul Parângul Mare atinge altitudinea de 2519 m), Peștera Bolii (împreună cu un lanț de alte formațiuni carstice), Stațiunea Straja din municipiul Lupeni (cu un domeniu schiabil căutat de mulți turiști, Schitul din Straja, povestea Crucii cunoscută în lume, pelerinajul la Drumul Crucii), Mănăstirea Lainici din județul Gorj (loc de reculegere și pelerinaj cunoscut în România) și, nu în ultimul rând, o multitudine de cabane și pensiuni turistice. S-au promis fonduri pentru transformarea în zonă turistică a arealului Văii Jiului, în fapt doar s-au cheltuit sume enorme, fără finalitate, fără rezultate. Mai mult, pentru micii investitori, care au alocat toate resursele financiare personale pentru a încropi o afacere ori au făcut împrumuturi la bănci, situația este mai mult decât dezastruoasă, în fapt este critică.” (Un cetățean al Văii Jiului).
În ”Capitala Văii Jiului”, municipiul Petroșani există Universitatea din Petroșani (de peste 65 de ani, unica școală superioară de mine din România, care pregătește absolvenți în 25 de specializări în domeniile minier, electromecanic și al științelor), INCD INSEMEX (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă, unic în România), SCSM (Stația Centrală de Salvare Minieră), Teatrul Dramatic ”Ion D. Sîrbu”, Muzeul Mineritului, Muzeul Momârlanului (cu o colecție particulară, unică în România).
Poate că ar trebui să amintim de genocidul locurilor de muncă suferit de județul Hunedoara, datele oficiale publice relevă pierderea a peste 120.000 de locuri de muncă, situație care clasează județul Hunedoara pe locul 1 în top! Dintre acestea, 70.000 locuri de muncă au fost pierdute în Valea Jiului.
Poate că a sosit ceasul să spunem că Valea Jiului (care pe nedrept este marginalizată de 25 de ani încoace și poartă pe umeri stigmatul mineriadelor – vă reamintim că minerii au venit prima dată la București în 28-29 ianuarie 1990, la apelul lansat de Ion Iliescu, pentru a opri conflictul dintre FSN și opoziția politică, ulterior nu a mai recunoscut nimeni, nimic!) merită să fie reconsiderată și să-și găsească locul în România lucrului bine făcut.
Cu speranța că vă veți apleca asupra problemelor economico-sociale ale Văii Jiului,
Vă mulțumim,
Redactorul șef al publicației independente VOCEA VĂII JIULUI,
Leila OSMAN
. In foto> mineri de la EM Uricani, 2007!
