În chestiunea taximetriştilor-piraţi petrileni, preşedintele David pune degetul pe rană: /„Acolo e o evaziune pură!”

– După buget, vă propun să vorbim şi despre probleme curente cu care se confruntă administraţia judeţeană.

Situaţia transportului public local petrilean, de exemplu… S-a dezamorsat, pe moment, o mare problemă. Ce mai urmează acolo?

– Transportul interurban este monitorizat şi organizat de către consiliul judeţean, în parteneriat cu Autoritatea Rutieră Română. Am avut o situaţie critică la transportul spre Petrila din Petroşani şi viceversa, datorită unui cumul de factori. Dar, în principal, situaţia aceasta nedorită s-a petrecut după părerea mea din cauza neseriozităţii transportatorului. Nu înseamnă că transportatorul n-a avut şi dreptate în reclamaţiile sale… Este o problemă pentru orice transportator în comun în regim de maxi-taxi faptul că taximetriştii nu fac taximetrie, cum ar trebui, ci tot transport în comun în regim de maxi-taxi. Dar asta nu însemna ca transportatorul să nu mai respecte legea şi să se retragă! (credem că dl. preşedinte David nu a citit cu atenţia cuvenită articolele publicate în ZVJ dedicate acestui subiect; dacă le-ar fi citit, nu ar lansa pe piaţă acuze nefondate la adresa unei firme serioase, cu tradiţie, cum este ZMK – n.r.)

– Mai există şi discuţii legat de acel parteneriat între cele două primării, din Petroşani şi Petrila, care stabileşte faptul că între cele două localităţi se poate face transport public şi în regim de maxi-taxi şi în regim de taxi. Este corect şi legal acest parteneriat?

– Este absolut corect şi cât se poate de legal. Este absolut corect să fie un transport interurban între cele două localităţi, pentru că acest transport acoperă toată nevoia Petrilei. Acest oraş este un oraş-stradă, ca şi Lupeniul, ca şi Uricaniul în mare parte, nişte oraşe care s-au dezvoltat de-a lungul străzii principale. Noi, la Petrila-Petroşani, avem, de fapt, şase trasee, dar am considerat că unul singur, care leagă Cimpa de Petroşani şi trece prin Lonea şi oraşul propriu-zis, Petrila, este suficient.

– Dar de ce la Petrila nu s-a intervenit şi cu o rută de transport local intern, care să nu depăşească aria localităţii?

– S-a considerat de toată lumea că nu mai era nevoie, din moment ce ruta Petroşani-Cimpa acoperă toată nevoia de transport public local într-o localitate întinsă, nu zic nu, cu sate aparţinătoare, dar care are, totuşi, o populaţie limitată faţă de un oraş mai mare, fie el chiar şi Petroşaniul. Transportul interurban acoperă nevoile de mobilitate urbană a Petrilei.

– Unii acuză, pe bună dreptate, primăria că aceasta e de vină deoarece n-are un transport public local…

– Aceasta este o dezbatere care trebuie să aibă loc în interiorul Petrilei. Primarul, consiliul local, societatea civilă de-acolo pot să îşi exprime voinţa de a avea rute de transport local, dacă se consideră că este cazul. Noi nu ne opunem, nici n-am avea cum, dar vreau să vă spun că eu con­­si­der, cel puţin la ce am luat noi la cunoştinţă la consiliul judeţean, din toate datele pe care le avem la dispoziţie, că transportul interurban Petrila-Petroşani acoperă nevoile de mobilitate.

– Singura problemă ar mai rămâne cu acei taximetrişti care funcţionează în prezent în regim de maxi-taxi, în sen­sul că pleacă cu patru clienţi sau cum spun ei, cu maşina plină, omul plătind astfel preţ ca la maxi-taxi… Ce spuneţi?

– Problema trebuie să fie gestionată la nivelul mentalităţii oamenilor. Sigur că şi organele de control au un rol important. Eu, dacă aş fi un petrilean de bine şi m-aş urca într-un taxi pentru a merge acasă din Petroşani, dacă eu sunt de acord ca lângă mine să se mai urce încă trei persoane, ba chiar să aştept până se umple maşina cu aceste persoane, deja accept faptul că sunt într-un mijloc de transport în co­mun şi nicidecum într-un mijloc de transport în regim de taxi, unde plătesc mai mult, ajung mai repede şi nu mai depind de alţii să vină să umple locurile libere. Apoi, consider, tot din punct de vedere al mentalităţii clientului petrilean, ca fiecare dintre cei ce folosesc aceste taxiuri pe post de transport public local să solicite bon fiscal. Câţi oameni fac treaba asta? Vă spun eu, foarte puţini! Dacă fiecare ar cere bonul fiscal, vă asigur că nici acelui taximetrist nu i-ar mai conveni să facă taxi în regim de maxi-taxi. Acolo e o evaziu­ne pură! Pur şi simplu, o evaziune fiscală fără doar şi poate… În acest caz organele de control ar trebui să verifice aceste taxiuri, să le oprească în trafic să vadă dacă s-au livrat, pentru câte persoane sunt, bonurile fiscale… Aceste controale, lungi şi dese, ar lămuri definitiv problema. Nu sunt, însă, eu în măsură să dau sfaturi, eu doar constat, are cine să o facă… Noi nu putem decât să oferim asistenţă ce­lor care ridică problema asta şi să tragem un semnal de alar­mă, ceea ce am tot făcut, la nivelul administraţiilor locale, spunându-le că au o problemă cu taximetrele care fac transport în comun şi trebuie să o rezolve. În primul rând, trebuie scoase aceste taximetre din staţiile de maxi-taxi şi trebuie un control viguros legat de fiscalitate în aceste cazuri.

– Celelalte licenţe de transport, din punctul de vedere al consiliului judeţean, sunt în regulă?

– Da, cele legate de transportul interurban sunt în regulă. Şi ca să terminăm discuţia cu transportatorul care a renunţat la a mai face transport în regim de maxi-taxi pe ruta Petrila-Petroşani, licitaţia pentru noul operator în Petrila va avea loc la începutul lunii martie şi va fi finalizată în data de 10 martie. Transportatorul ZMK este amendat zilnic cu 10.000 lei – pentru o perioadă de 60 de zile pentru că nu-şi îndeplineşte atribuţiile conform legii. Firma avea obligaţia legală să execute serviciul de transport încă 60 de zile de la momentul transmiterii notificării că renunţă. Or, firma n-a făcut acest lucru şi foarte multe zile au fost probleme la Petrila mai ales cu navetiştii şi elevii, asta pe vreme de iarnă.

– Probabil aici va fi vorba şi de un proces, amenzile fiind foarte mari şi probabil greu de plătit…

– Da, nu ne deranjează atâta timp cât noi respectăm legea, iar firma n-a respectat prevederile legale impuse de lege după câştigarea licitaţiei. Noi n-avem nicio vină că nu s-a înţeles că legea trebuie respectată!

– Legat tot de transportul public, ce se mai aude de proiectul „Green Line”? Se mai implementează sau nu, aceasta dacă primeşte finanţare europeană desigur?

– Avem o voinţă exprimată de administraţiile locale din Valea Jiului în acest sens (într-un documentar inedit publicat de Marian Boboc în „Prăvălia cu istorii” se arată că ideea „Green Line” datează din perioada interbelică, de prin 1938, când s-a intenţionat introducerea unei linii de tramvai între Lupeni și Lonea – n.r.). Noi am aşteptat şi aşteptăm încă varianta finală a POR, să ştim cât de mult ne putem întinde ca şi finanţare. Dacă ghidurile de finanţare vor arăta tot aşa, până la final. Trebuie să redimensionăm tot proiectul pentru că cel puţin în Valea Jiului ne-ar costa 40 de milioane de euro şi după cum arată acum ghidul nu putem să cerem mai mult de 10 milioane de euro, diferenţa fiind foarte mare şi sub posibilităţile noastre. Deci, trebuie redimensionat tot proiectul. Noi ne dorim în acest sens un transport curat, ecologic, modern, oamenii să se simtă bine chiar şi atunci când aşteaptă în staţii, nu mai vorbim în mijlocul de transport. Vrem conexiuni la internet, informaţii în timp real cu poziţionarea maşinilor de pe traseu, cu timpii de aşteptare anunţaţi către călători, cu maşini dotate cu platforme pentru persoanele cu handicap… Practic, tot ceea ce trebuie la nivelul anului 2020. Din păcate, nu vom putea avea toate aceste beneficii de care vorbim, dar proiectul se va face. Vom avea doar mijloace de transport moderne, nepoluante, asta cu siguranţă. Vom mai purta după aceea o discuţie cu primarii, să vedem dacă împreună vom înfiinţa o societate comercială care să administreze această linie de transport, sau să vedem dacă nu cumva externalizăm acest serviciu. Rămâne de văzut, până atunci să vedem cum facem să putem prinde finanţarea pe un proiect, probabil, redimensionat.

– Cum vede Consiliul Judeţean Hunedoara că ar trebui mişcate lucrurile, eventual zgâlţâiţi şi treziţi din amorţire şi domnii de la Ministerul Culturii, ca să reuşim să ne punem în valoare istoria noastră milenară. Ani de zile, orice demers în acest sens a stagnat, din zeci de motive şi din nepăsare sau alte cauze, scuza cea mai la modă fiind aceea că nu sunt bani…

– În primul rând, haideţi să facem o enumerare la ce am reuşit să facem, prin consiliul judeţean… În urmă cu câţiva ani, s-a înfiinţat un serviciu de administrare a monu­mentelor istorice din judeţul Hunedoara, care a preluat în administrare Sarmizegetusa Regia, Sarmizegetusa Ulpia Traiana fiind în administrarea Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. Am reuşit, de asemenea, să transferăm în proprietatea consiliului judeţean, mai bine zis în proprietatea judeţului Hunedoara, cum era şi normal, a acestor două obiective istorice de o inegalabilă valoare. S-a reuşit, de asemenea, finalizarea modernizării – în doar trei luni şi zic eu că e o mândrie pentru noi ca şi realizare – drumului către Sarmizegetusa Regia, lucrări făcute pe bani europeni cu un aport minim financiar din partea consiliului judeţean. În strategia de dezvoltare pe 2014-2020 (de fapt 2017-2023 cât încep şi cât ţin lucrările pe proiecte efectiv), principala axă de dezvoltare este valorificarea patrimoniului cultural-istoric al judeţului

Hunedoara, unul fără asemănare faţă de orice alt judeţ, oricum am lua-o!

– Asta înseamnă proiecte, obiective, idei, muncă susţinută, bani… Să înţelegem că în sfârşit istoria de pe plaiurile hunedorene va fi pusă în evidenţă, va fi valo­ri­ficată, mediatizată mai mult?

– Da. Aşa va fi, cu siguranţă. În primul rând, ne propunem să reconstruim amfiteatrul roman de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana şi ne dorim să ne conturăm cel puţin un proiect pentru a redescoperi şi a scoate la lumină tot ce înseamnă complex istoric de la Sarmizegetusa Regia. Acolo sunt probleme mult mai ample, ca să poată fi cuprinse într-o singură discuţie… Cu ajutorul cercetătorilor, arheologilor, istoricilor şi specialiştilor, ne gândim să iniţiem un proiect legat de acest lucru. Deocamdată se scanează tot muntele, pentru că acolo sunt cel puţin 100 de terase, în zona respectivă, în antichitate a fost vorba acolo de o aglomerare urbană, iar descoperirile ce vor urma sunt convins că vor fi foarte spectaculoase şi vor pune noi cărămizi de cunoaştere în ceea ce înseamnă istoria dacilor, a romanilor şi, practic, a istoriei românilor.

– Ministerul Culturii vă ajută acum? Se implică cât ar trebui sau doar mimează, cum din 1989 încoace a făcut-o?

– În ultima perioadă pot să spun că Ministerul Culturii vine în întâmpinarea solicitărilor noastre. De exemplu, am avut nevoie de celeritate din partea celor de-acolo, şi am obţinut-o. Modificările pe POR pe ghidurile de finanţare au fost destul de ample. Noi am pregătit proiectul cu amfiteatrul roman şi dacă nu aveam sprijin din partea Ministerului Culturii nu eram gata cu documentaţia. Dar dacă ne-au sprijinit, acum suntem gata şi aşteptăm varianta finală a ghidului ca să depunem proiectul pentru finanţare.

– Care este situaţia deponeului şi colectării deşeurilor menajere? Când va funcţiona?

– Am terminat tot ce înseamnă infrastructură la acest obiectiv. Lucrăm la caietele de sarcini, sunt în proporţie de 90% finalizate. În cursul lunii martie va fi scos la licitaţie serviciul de deşeuri. Deponeul, cum spuneam, este gata şi funcţional, pregătit să-şi facă treaba.

– Va creşte preţul la populaţie?

– Nu, în niciun caz! Preţurile pleacă de la maxim 7,2 lei în mediul urban şi 2,8 lei în mediul rural. Ăsta este preţul cu care se intră în licitaţie, iar de-aici încolo e o competiţie între agenţii economici şi preţul va scădea. Acum zic şi altceva: dacă undeva în judeţul nostru se plăteşte în mediul urban mai puţin de 5 lei de persoană pe lună, cât prognozăm că va fi preţul, acolo probabil preţul va creşte cu puţin… Dar dacă dăm din Vale un exemplu, la Vulcan se plăteşte acum 8 lei de persoană! Deci, preţul va scădea. În mediul rural, un preţ de 2,2-2,5 lei de persoană, cât estimăm că va fi, nu cred că este un preţ care să pună probleme populaţiei.