DISTRIBUIȚI
de Dumitru VELEA

Ultima săptămână este a zbaterii finale, a comoţiei cerebrale şi a aşezării definitive a umbrei peste sine, a biruinţei străinului de care se temea atât de mult, ca în zorii zilei de 26 nov. 2010 să se petreacă despărţirea definitivă: o parte să rămână umbrei, şi alta să treacă luminii.

Este depus la Casa mortuară din Petrila sa. Prietenii, scriitori, ziarişti, cunoscuţi, oameni simpli dar cu suflet mare din întreaga Vale a Jiului, se strâng în jurul sicriului. „Mie să-mi scrieţii!” parcă îl auzeam, încrezător în viaţa sa, cu o zi mai mult. Åži o mulţime de coroane, de jerbe de flori, de crizanteme ale eternităţii, atât de risipite prin poemele sale. De înmormântare se ocupă verişoara sa după mamă, din Petroşani. Duminică, 28 noiembrie, ora 13, are loc slujba în faţa lui Dumnezeu şi în prezenţa a peste 150 de prieteni, după care urmează înmormântarea în cimitirul din Petrila. Lângă mama sa, Eleonora Berindei, pe care atât de mult a iubit-o fiul, Mircea Andraş.

Luni Ziarul Văii Jiului publică pe fronton necrologul scris de Cătălin Docea, iar în suplimentul şcoală & cultură apar cele semnate de Ilie Pintea (Mircea şi împărăţia cailor albaştri), Marian Boboc (Mircea Andraş, ultimul boier al boemei Văii Jiului), Petronela-Vali Slavu (Aduceţi-mi mai proaspete lumini…), Nicolae Uţică (poemul Flash 53 memoriei lui Mircea Andraş), interviul mai vechi al meu cu Mircea Andraş „Să fii o stea în lumea nimănui” şi necrologul ce i l-am scris:

Mircea Andraş a plecat să vadă stelele de sus

(8 septembrie 1948, Petrila –

26 noiembrie 2010, Petroşani)

Mircea, pe nesimţite ai redus timpul şi viaţa la o clipa, la inconsistenţă şi deşertăciune, pentru un timp fără timp şi o viaţă fără de moarte, tu ai făcut demonstraţia asta în fiecare zi, parcă de când te-ai născut.

Mircea, tu brusc ai redus spaţiul la două dimensiuni, la braţele unei cruci pe care te-ai întins cu creierul inundat de sânge timp de 8 zile şi nopţi (din zorii zilei de joi 18 noiembrie până în cei ai zilei de vineri 26 noiembrie), te-ai zbătut astfel încercând să-ţi iei adio de la prieteni cel puţin printr-o strângere de mână, cea stângă, fiindcă dreapta desena deja literele paginilor de ziare şi scria poeme şi epigrame, proză şi texte umoristice în partea cealaltă a lumii, pe paginile albe ale îngerilor şi ale lui Dumnezeu.

Mircea, toată poezia ta se petrece pe timpul nopţii, de deschidere a ochiului înăuntru, numărând ceasurile de încercare şi singurătate către un zori de zi indecis, mângâindu-ţi privirea doar cu albul mestecenilor, cu privirea câte unei muze repede retrasă în întuneric şi cu licăritul stelelor văzute de dincolo de ele – din ce spaţiu oare? – mereu zicându-mi “câte stele care nu sunt ale mele”.

Mircea, toate piesele tale de teatru se desfăşoară în spaţii reduse şi închise – unele strângându-se până la încăperea unui lift, fără speranţă, sau al unor zbateri zadarnice ale lumii, ca un bal în iad, spaţii dramatice care te-au tulburat în solitudinea ta, şi-ai fi vrut să strigi, dar parcă lumea, constatai continuu cu candoare de copil, că nu este a ta.

Mircea, ai scris scurte bucăţi de proză, cât o respiraţie sau gură de aer, ajutând cititorul să inspire un surâs fraged ca mireasma unei flori, să se bucure de căldura umorului vindecător, respiraţie de care tu nu ai avut parte, ultimele zile primind-o prin tuburi şi aparate.

Mircea Andraş, ai venit în lume de Sfânta Mărie Mică şi, după o rătăcire prin nopţile lumii, mai singur decât un cuvânt neauzit, te-ai grăbit să atingi cu degetele tale, totdeauna neîndemânatice ca ale unui copil, mâna Sfântului Andrei, “viteaz şi bărbătesc”, întâiul, cum îi spune numele şi din care se revarsă şi peste al tău, întâiul venit cu lumina lui Iisus pe meleagurile noastre, şi te-ai întins peste pragul fără uşă, dincolo, cu două zile mai înainte, acest Apostol fiind singura şi adevărata ta speranţă, el te va conduce şi la mama ta, Eleonora.

Mircea, ne-ai lăsat dincoace poezii şi piese de teatru nepublicate, multe texte prin reviste şi publicaţii, pagini speciale, zi de zi, în Ziarul Văii Jiului, unde alături de creaţiile tale, unele închinate prietenilor, aduceai cu bucurie pe ale celor descoperiţi, dar mai ales Åžapte Cărţi, câte zile are săptămâna: Noapte cu mesteceni albi, versuri; Violet, versuri; Blestemul Zânei, teatru; Åži dacă mâine va veni, versuri; Opriţi lumea, vreau să cobor!, proză scurtă; Ca nişte spânzurători, amintirile, versuri; Stelele văzute de sus, versuri.

Mircea, tu, fiind cel plecat mai devreme, fie-ne martor şi mijlocitor dincolo, că tu ai spus cutremurătoarele versuri, ascunse discret într-o paranteză, precum viaţa ta: “va trebui totuşi să vă iubesc pe toţi / sătul de străinul din mine”.

La înapoiere de la Petrila la Petroşani, în maşină, mi-am amintit replica lui. Pentru internarea în spital, la începutul lui noiembrie 2004, l-am angajat şi i-am făcut un act de identitate provizoriu. După un anumit timp, ştiindu-l dezinteresat de toate, îl întreb: „Mircea, te-ai dus la Poliţie să-ţi faci buletinul?” Candid îmi răspunde: „Nu.” Iar eu, încercând în stilul său: „Fără buletin, nici popa nu te-ngroapă.” Åži el, cu tăişul final al replicii: „Ce, ai văzut tu mort neîngropat!?” Åži a avut dreptate.

 

Mircea ANDRAÅž s-a născut în 8 sept. 1948, Petrila,

judeţul Hunedoara – decedat 26 nov. 2010, Petroşani.

Absolvă Liceul din Petrila. După o tentativă de a intra la Facultatea de regie film, se retrage şi lucrează la PTTR

Petroşani. Din 2002, se retrage definitiv. Membru al mai multor cenacluri literare din Valea Jiului, între care:

Cenaclul Venus din Petrila, Cenaclul Panait Istrati din Petroşani, Cenaclul de dramaturgie Ana Colda, de pe lângă Teatrul de stat Valea Jiului, Boema din Petroşani.

Debut: cu epigrame şi proză umoristică, în Steaua, 1981; cu poezie, în Astra, 1982; cu proză, în SLAST, 1982; cu teatru, în Argeş, 1983.

Publică poezie, proză, epigrame, teatru, în diverse reviste literare, ziare, almanahuri: Steaua, Tribuna, Astra, Braşovul literar şi artistic, Vatra, Rostirea Românească, Translivania, Ateneu, Argeş, Orizont, Luceafărul, SLAST, Ritmuri hunedorene, Steagul roşu, Drumul socialismului, Dimineaţa, Datina, Timpul de Valea Jiului, Arena, Universul familiei, Valea Jiului, S.O.S, Realitatea, Relache, Solstiţiu, Justiţiarul, Detectivul, Urzica, Pentru Patrie, Litoral Constanţa, Curierul internaţional, Teatrul, Femeia, Almanahul Steaua, Almanahul gospodinei, Almanahul estival Bucureşti 81, Matinal, Deşteaptă-te,

Române! ş. a. Înfiinţează diverse publicaţii în Valea Jiului, ultima Realitatea petrileană. Colaborator permanent al Ziarului Văii Jiului, pagina 9, de umor, zilnic de la înfiinţare până la fatalul accident cerebral din nov. 2010.

Publică poezie, proză şi teatru în culegerile şi antologiile : Acorduri la vârstele ţării, Pământ străbun, Cântecul Adâncului, Lumină din adânc, 9 piese de teatru.

Lucrări publicate: Noapte cu mesteceni albi, poeme (Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, Petroşani, 1996; Violet, versuri (Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, Petroşani, 1997); Blestemul zânei, teatru (Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, Petroşani, 2003); Åži dacă mâine va veni, versuri (Ed. Sitech, Craiova, 2004); Opriţi lumea, vreau să cobor! proză scurtă (Ed. Sitech, Craiova, 2004); Ca nişte spânzurători, amintirile, versuri (Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, Petroşani, 2004); Stelele văzute de sus (Ed. Sitech, Craiova, 2005).

Teatru: Blestemul zânei, premieră absolută, Teatrul Dramatic Ion D. Sîrbu Petroşani, 2003; Răpirea Zânei Florilor, premieră absolută, Teatrul de estradă Deva, 2004.

Premii la Festivaluri şi concursuri de creaţie, dintre care: Premiul I pentru umor, la Festivalul de creaţie Milcovul, Focşani; Premiul I pentru poezie, la Festivalul de creaţie Vasile Alecsandri, Iaşi; Premiul I pentru poezie, la Festivalul Pana Văcăreştilor, Târgovişte; Premiul I pentru poezie, la Festivalul Cristal de armindeni, Petrila; Premiul I pentru poezie, la Festivalul Cântecul Adâncului, Petroşani; Premiul II pentru poezie, la Festivalul Mihai Eminescu, Botoşani; Premiul II pentru teatru scurt, la Festivalul Naţional de Dramaturgie; Premiul III pentru teatru, la Festivalul Pana Văcăreştilor, Târgovişte; premii speciale pentru poezie, ale revistelor Vatra, Ateneu şi SLAST; Premiul Ion D. Sîrbu pentru debut editorial acordat de Fundaţia Cultural Ion D. Sîrbu, pentru volumul de versuri Noapte cu mesteceni albi, 1996.

Membru al Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu Petroşani.

Comenteaza

Comenteaza