DISTRIBUIȚI
de Ziarul Vaii Jiului
• Institutul de Lingvistică al Academiei Române răspunde
În Valea Jiului, numită de către subsemnatul şi „Ţinutul momârlanilor”, trăieşte o comunitate reprezentativă, înglobând toţi locuitorii de vatră ai satelor, crescători de animale „urmaşi ai dacilor şi mai ales ai dacilor liberi”, aşa cum le place unora dintre aceştia să se autodefinească. 
Păstori erau şi dacii din munţii 
Şureanu, Parâng, Vâlcan şi Retezat, păstori mai sunt, încă, e drept, nu prea mulţi, şi urmaşii acestora – jienii momârlani din Valea Jiului.
Prezenţa oierilor petrileni alături de ciobanii din Mărginimea Sibiului în munţii Şureanu din apropierea capitalei Dacia este documentar atestată încă de la începutul secolului al XV-lea, când Mihail I, fiul lui Mircea cel Bătrân (a domnit în perioada 23 septembrie 1386 – 31 ianuarie 1418), confirma la 5 iunie 1418 privilegiul pe care-l dăduse părintele său cu privire la dreptul românilor de peste munţi să-şi pască urmele pe munţii şi câmpiile sale (Ţara Românească – n.a.). Oierii mărgineni şi jieni, care în unele cazuri îşi păşteau împreună turmele, sunt tot mai frecvent amintiţi în documente ale secolelor XVII-XVIII, iar în documentele mult mai târzii se invoca dreptul pe care-l au în ţară pe veci de a paşte turmele lor în munţi.
N. Cojocaru, Ion Pop Reteganul şi alţii ne aduc în atenţie un lucru important „În anul 1484 este menţionată o nedeie pe muntele Muierii din munţii Lotrului, iar în anul 1520 sunt citaţi trei munţi cu numele de Nedeia în masivul Retezat, unde desigur se ţineau nedei”. Iată cât de veche este nedeia din Poiana Muierii care s-a ţinut cu regularitate sute de ani, până în anul 1947, la care participau şi oierii jieni. Importanţa acestui lucru este cu atât mai mare cu cât prima atestare documentară pentru o nedeie o găsim în anul 1373 şi se referea la cea de pe muntele Cornu Nedeii, în Transilvania. Momârlanii jieni au tradiţii şi obiceiuri bogate, specifice tradiţionale, unele milenare (vezi piţărăii), precum şi un post cu descendenţă dacică.
O bună parte dintre aceste obiceiuri şi tradiţii le-am prezentat în cărţile mele. Dar, până în momentul actual, niciun dicţionar nu aminteşte de această comunitate din Valea Jiului, iar în dreptul termenului de momârlan, în toate dicţionarele găsim o definiţie jignitoare: „om prost, nătărău, necioplit, bădăran”, definiţia provenind probabil de la mârlan, un termen aparte, prin extensie de sens.
Locuitorii băştinaşi din Valea Jiului au fost numiţi în vechime de către ciobanii haţegani, novăceni şi de poenari (Mărginimea Sibiului) cu termenul de jieni, pentru a fi individualizaţi, adică locuitori de pe cursul superior al Jiului.
În jurul anilor 1840 în Valea Jiului au început lucrările pentru exploatarea cărbunelui. Aici au fost aduşi muncitori din întregul imperiu, de toate etniile şi confesiunile religioase. Valea Jiului a devenit un adevărat Turn Babel, liniştea jienilor localnici fiind profund tulburată.
Cam în această perioadă au apărut şi noii termeni de BARABĂ, pentru nou-veniţi, pentru străini şi cel de JIAN-MOMÂRLAN pentru băştinaşi.
Moţii forestieri din Apuseni, veniţi pentru lucrările forestiere la tăierea pădurilor, şi-au adus cu ei şi porecla de barabe. Încă înainte de 1840, cu mult, aceşti moţi care plecau în ţară pentru a efectua lucrări forestiere spuneau că pleacă în „bărăbit” (nu în bărăbime), deci ei se numeau barabe. Termenul a fost generalizat apoi şi atribuit tuturor străinilor veniţi din imperiu la lucrările miniere, numiţi de localnici şi venetici.
Muncitorii italieni veniţi din Nord-Estul Italiei tot pentru lucrări forestiere, construcţia barăcilor şi bocşerit, din Belluna, Udine din apropierea munţilor Marmolada din Alpii Dolomiţi, au fost uimiţi de asemănarea privind ocupaţia crescătorilor de animale, în port şi limbă a localnicilor cu ciobanii lor din munţii Marmolada şi i-au numit şi pe aceştia MARMOLANI.
De la marmolanul de atunci, prin metateză, s-a ajuns la momârlanul de azi.
Că lucrurile au stat aşa ne-o confirmă şi lucrările preotului Jura Păun Marcu (1914-1997) din satul Jieţ, care a stat de vorbă cu un trăitor al acelor vremuri, Cic Petru din satul Maleia (1835-1938), prin anii 1936-1937. Acesta i-a relatat şi a confirmat faptul că italienii bellunezi ar fi fost naşii termenului de momârlan. El a lucrat ani buni cu italienii, la mină.
Spulberând restul teoriilor cu privire la originea termenului de momârlan, pr. Jura menţiona în mod plastic: „ceea ce nu au reuşit cercetătorii, rezolvarea enigmei (privind originea termenului – n.a.) a venit de la un bătrân mălăian (locuitor al satului Maleia – n.a.) pe nume Cic Petru poreclit Buca de italienii cu care a lucrat timp de câteva decenii, fiind o cronică vie a evenimentelor din Valea Jiului de atunci”.
Ţinând cont de cele arătate sumar, mai sus, ne-am adresat în mai multe rânduri Academiei Române începând cu toamna anului 2014, pentru: reabilitarea semantică a termenului de momârlan şi definirea lui corespunzător cu realitatea; recunoaşterea existenţei comunităţii momârlanilor din Valea Jiului în dicţionarele următoare şi definirea corespunzătoare a acestora; separarea şi delimitarea termenului de momârlan de cel de mârlan.
Se pare că lucrurile sunt pe cale de a se aşeza în matca firească a lor.
La 7 septembrie 2015, am primit din partea Institutului de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” Bucureşti, sub semnătura domnului academician Marius Sala, directorul institutului, adresa nr.611 din 31.08.2015 în care se comunică următoarele: „Când s-a elaborat fascicula din litera M, apărută în 1968, care conţine cuvântul momârlan, definiţia acestuia a rezultat pe baza atestărilor din izvoarele din acea perioadă, despre care şi d-voastră afirmaţi că erau puţine şi corespundeau unei astfel de interpretări. Între timp, informaţia documentară s-a îmbogăţit, şi ca urmare în următoarele ediţii ale DEX-ului şi ale dicţionarelor limbii române vom ţine cont de sugestiile dv.”.
Menţionez faptul că solicitările pe care le-am adresat Academiei Române au fost însoţite de un amplu material documentar etnografic – „De la daci la jieni, barabă şi momârlani” – şi de un material iconografic privind momârlanii.
Dr. Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, etnolog

Comenteaza

Comenteaza