Nicoleta Bolcă: “Principala calitate a unui bărbat este umorul”

331

O femeie frumoasă, talentată şi stăpână pe ea, un manager de succes, care a reuşit să reînvie teatrul din Valea Jiului. Aşa ni se prezintă Nicoleta Bolcă de la nivelul scenei. Însă, după stingerea reflectoarelor, dincolo de strălucirea vieţii de actor, apare femeia Nicoleta Bolcă. O femeie cu nefericirile, dezamăgirile şi regretele ei. Despre toate acestea, managerul Teatrului “I.D.Sîrbu” a vorbit într-un interviu acordat Gazetei de Dimineaţă.

Gazeta de Dimineaţă: Când aţi decis că veţi fi actriţă?

Nicoleta Bolcă: Nu ştiu dacă eu am fost cea care a decis. Cred că meseria m-a ales pe mine. Eu sunt un om care crede foarte mult în Divinitate. Cred că am fost aleasă de Divinitate să fac această meserie. Eu ştiam de la cinci ani că vreau să fiu actriţă. Nu poţi spune că mâine vrei să fii actor dacă nu ai talent.

Gazeta de Dimineaţă: Jucaţi de mică în spectacole?

Nicoleta Bolcă: Îmi amintesc că aveam vreo şapte ani când am participat la un concurs pe vremea aceea şi am recitat o fabulă de Topârceanu. Preşedintele comisiei era Radu Beligan şi eu am uitat textul; mi l-a suflat cineva din sală. Însă de mică ne strângeam eu, împreună cu ceilalţi copii de pe stradă, luam spray-urile mamei şi ştiu că voiam să fiu Angela Similea. Nu aveam eu pe atunci noţiunea de actor. Am crescut ascultând Angela Similea, Mirabela Dauer, Aurelian Andreescu, Aura Urziceanu şi poate de aceea nu m-am împăcat niciodată cu muzica în vogă a ultimilor ani.

Gazeta de Dimineaţă: Ce vă plăcea la Angela Similea?

Nicoleta Bolcă: Eram de-a dreptul fascinată de frumuseţea şi rochiile ei. Şi acum, la maturitate, par maniacă legat de rochiile de seară. Am foarte multe, chiar dacă le port doar o singură dată.

Gazeta de Dimineaţă: Dar v-aţi întâlnit vreodată cu Angela Similea?

Nicoleta Bolcă: Nu. Niciodată, din păcate, dar am văzut-o şi admirat-o pe scenă. Una dintre marile mele dorinţe este să mă întâlnesc cu ea, să-i spun că o iubesc de când eram o copilă.

Gazeta de Dimineaţă: Actorii sunt prezentaţi, adesea, ca fiind firi nefericite. De unde izvorăşte această nefericire?

Nicoleta Bolcă: Poate din faptul că sunt extrem de singuri. Dem Rădulescu spunea că „nefericirea noastră vine din fericirea noastră”. Deşi majoritatea rolurilor pe care le-a jucat erau de comedie, el se referea că noi, actorii, avem capacitatea de a fi fericiţi doar atunci când simţim că strălucim. Nefericirea aceasta mai poate apărea şi în urma faptului că actorii nu pot avea familie, pentru că tot timpul lor e alocat teatrului. Poate mai e şi faptul că sunt egoişti şi ţi se pare că cele mai mari împliniri ţi le dă doar scena. Cehov are o vorbă foarte frumoasă: „Scena mă îmbată şi mă face să mă simt frumoasă. Când o să fiu o actriţă mare, să veniţi să mă vedeţi”.

Gazeta de Dimineaţă: Putem spune că cei mai mulţi actori mimează fericirea?

Nicoleta Bolcă: Da, cred că marea majoritate a actorilor mimează fericirea. Puţini sunt cei care şi-au găsit o linişte sufletească în plan personal şi profesional. De exemplu, cuplurile formate din doi actori sau un actor şi un regizor sunt greu de întreţinut. Pe acei oameni trebuie să-i admiri, întrucât nu am cunoscut orgoliul în forma lui maximă decât învârtindu-mă printre artişti. Adică, dacă doamna o joacă pe Julieta, cu siguranţă n-o vezi ca mai apoi să facă sarmale acasă.

Gazeta de Dimineaţă: Adică un actor, zi de zi, se poate preface că este fericit?

Nicoleta Bolcă: Depinde de cât de sincer este. Nu aş putea vorbi în numele altora. Eu nu aş putea minţi că sunt fericită când nu sunt. Marele meu handicap este tocmai că meseria nu m-a ajutat să-ami ascund neîmplinirile şi nefericirile.

Gazeta de Dimineaţă: Dacă tot vorbim despre asta, Nicoleta Bolcă este fericită sau nefericită?

Nicoleta Bolcă: Profesional, Nicoleta Bolcă este o femeie fericită. Iar asta îmi compensează nefericirile din viaţa personală.

Gazeta de Dimineaţă: Care sunt acele nefericiri?

Nicoleta Bolcă: Cea mai mare nefericire este că nu am un copil. Nicoleta Bolcă mai este nefericită pentru că este extrem de singură, mai ales atunci când se sting reflectoarele şi-şi dă seama că n-o aşteaptă nimeni. Mai este nefericită fiindcă aşteaptă şase luni pe an, în cel mai fericit caz, să-şi vadă nepotul, sora şi mama. Fiindcă nu pot fi alături de un tată bolnav, pe care nu ştiu cât îl voi mai avea în viaţă.

Gazeta de Dimineaţă: Şi atunci succesul din plan profesional anesteziază cumva aceste răni?

Nicoleta Bolcă: Mă gândesc că toate lucrurile astea se compensează oarecum prin faptul că, uitându-mă în urmă, pot vedea cât am evoluat ca om.

Gazeta de Dimineaţă: Cât de mult din ceea ce sunteţi împrumutaţi unui personaj de pe scenă?

Nicoleta Bolcă: Cred că împrumut 80% din ceea ce sunt eu. Poate de aceea marea majoritate a rolurilor pe care le-am interpretat sunt roluri de sensibilitate, care aduc firescul pe scenă. Poate de aceea îmi e uşor să le interpretez, pentru că mă regăsesc în multe dintre ele.

Gazeta de Dimineaţă: Spuneaţi mai devreme că nu are rost să fii actor dacă nu ai talent. Dar de câtă muncă este nevoie după descoperirea talentului?

Nicoleta Bolcă: Cred că 90% este muncă şi 10% este talent. Poate de aceea eu nu am încetat să joc. Eu joc dintr-o mare pasiune. Eu sunt încadrată ca manager general, nu sunt plătită să joc. Eu asociez arta cu sportul şi într-o cursă pleacă mulţi la start, dar nu ştim câţi trec linia de sosire. Ca argument aduc faptul că au fost foarte mulţi tineri care au erupt într-un rol, într-un mare spectacol, despre care mai apoi nu s-a auzit nimic, deoarece au considerat că sunt destul de mari încât să-şi permită să refuze şi roluri mici. Cred că trebuie să faci meseria aceasta cu foarte multă muncă şi dăruire. Dacă nu munceşti, chiar dacă eşti un actor talentat, se vor vedea la un moment dat ce lipsuri ai, lipsuri care pot fi completate doar jucând roluri diferite, alături de mai mulţi regizori.

Gazeta de Dimineaţă: Sunteţi genul perfecţionist?

Nicoleta Bolcă: Da. Sunt perfecţionistă şi critică. Sunt critică, în primul rând, cu mine. Eu ştiu când un rol a ieşit bine, când a ieşit prost, nu-mi place să fiu periată. De exemplu, eu nu sunt o actriţă de premieră. Emoţiile mă copleşesc. Dacă vrei s-o vezi pe Nicoleta Bolcă într-o formă de zile mari, trebuie s-o vezi în al doilea sau al treilea spectacol. Uneori sunt prea critică, deşi eu iubesc oamenii. Cred că pot păstra prietenia, profesional vorbind, până la scenă, iar actorii mei ştiu asta. Eu ştiu de la prima, până la ultima replică, întregul spectacol. Nu menajez pe nimeni. Şi sunt convinsă că aşa este bine, pentru că spectactorul plăteşte un bilet pentru a veni la teatru. Eu nu cred în efectele speciale, eu cred că actorul dă culoare unui spectacol. E important să nu uităm că spectatorul vine să plângă sau să râdă, să plece fericit, împlinit, să-şi vadă o părticică din viaţă pusă în scenă. Dacă nu ar vrea să vadă ceva de calitate, ar sta acasă, s-ar uita la televizor, că pe fiecare canal tv este teatru. De proastă calitate, dar teatru, mai ales politic.

Gazeta de Dimineaţă: Cum este femeia Nicoleta Bolcă în afara teatrului?
Nicoleta Bolcă: Sensibilă… Dar stai! Eu nu am o viaţă în afara teatrului. Unde, în afara teatrului? Nu există sintagma „în afara teatrului”. Toată viaţa mea e aici, în teatru. Altfel, ar fi trebuit să am prieteni cu care să ies, aş fi putut face sporturi extreme… În timpul liber, atât cât am, îmi place să gătesc şi să citesc.

Gazeta de Dimineaţă: Dar cum iubeşte Nicoleta Bolcă?

Nicoleta Bolcă: Iubeşte cu patimă! Ce-i al meu e doar al meu!

Gazeta de Dimineaţă: Adică, în dragoste, sunteţi posesivă?

Nicoleta Bolcă: Da, sunt posesivă. Poate de aceea relaţiile mele… da, cu timpul, sunt posesivă, aş fi în stare de orice pentru omul iubit.

Gazeta de Dimineaţă: Aţi renunţa la actorie?

Nicoleta Bolcă: Nu. Asta nu. Niciodată. Nu aş putea fi cu un bărbat care mi-ar spune să renunţ la actorie.

Gazeta de Dimineaţă: Există bărbatul ideal?

Nicoleta Bolcă: Nu ştiu dacă există. Bărbatul ideal nu are un portret anume, dar mi-ar place să fie romantic, să aibă umor.Cred că principala calitate a unui bărbat este umorul. Un bărbat care te face să râzi are, cu siguranţă, multe calităţi. Cineva spunea că umorul este vîrful de lance al inteligenţei.

Anamaria SANDA

Gazeta de dimineata

Comenteaza

Comenteaza