Atunci cand nu doresti tacerea,
cand clipele par sa fie fara sfarsit,
cand imaginile sunt fara contur,
cand ganduri involburate te ameninta,
cand zorile diminetii sunt aproape,
cand cuvintele altora nu au valoare,
cand condeiul durerii apasa cu putere,
cand doresti pajistea inverzita,
dar a devenit palid si abstract,
cand petalele trandafirilor tremura,
in susurul cald al adieri –
cand privirea cauta cu inversunare,
si obosesc pleoapele cautand,
Atunci o lacrima se prelinge,
si in chip de inchinaciune,
soptesti pios o rugaciune.
> Magda T. <
