Petrileanca Ileana Firtulescu

315

Doi petrileni – un deputat în Marea Adunare Națională și bucătăreasa lui Ceaușescu

Tanti Ireke ( Irina Sava), bucătăreasa lui Ceaușescu timp de 12 ani, este din Petrila, cea care la 16 ani a fost deportată în Rusia, unde a lucrat în mină, la Donbas, doar pentru vina de a fi învățat la școala germană. Despre ea și despre faptul că Ceaușescu a avut tată liberal și frate legionar, dar și despre volumul ”Drumul cavalerilor”, i-a vorbit nepoatei sale, Iancu Aurel fost secretar de partid la Preparația Petrila și deputat Marea Adunare Națională. ”Acea carte a fost pentru bunicul meu confirmarea a tot ce auzise, tot ce știa și mai mult decât atât… Spunea că oameni ca tanti Irenke (Irina Sava – n.n.) meritau măcar o reparație morală, pe care nu au primit-o niciodată. A fost momentul când nu a mai vrut să facă nimic. A refuzat orice promovare, orice ofertă de mai bine preferând să fie lăcătuș la funicularul de la halda Preparației Petrila, izolat de restul”…

________________________________

”Bunicul meu mi-a povestit de tanti Irenke, din Petrila, că a fost bucătăreasa familiei Ceaușescu, la vila Azuga, dar și despre faptul că Nicolae Ceaușescu a avut tată liberal. Ba mai mult, tatăl lui Ceaușescu chiar a fost o scurtă perioadă primar liberal la Scornicești, pe vremea când liberalismul era pe val, prin 1922- 1923. Un frate de-al dictatorului, Florea, a fost legionar, apoi a devenit jurnalist la Scânteia. Nu erau chiar săraci. Familia lui Ceaușescu avea 7-8 ha de pământ, iar cea a Elenei Ceaușescu, tot așa, aveau pământ, dar și magazin sătesc.
Bunicul meu știa multe pentru că a fost secretar de partid la Preparația Petrila, apoi deputat în Marea Adunare Națională, multiplu decorat… La alegeri, care erau formale, bunicul făcea parte din acea comisie de numărare a voturilor și îmi povestea cum pe buletine oamenii scriau multe nemulțumiri dar făceau și multe dezvăluri, sau înjurau…
Cu privire la ”originea sănătoasă” a lui Ceaușescu, mulți comentau că dictatorul nu era ceea ce se dădea și că în dosaul său de cadre scria clar că tatăl nu era plugar. Bunicul era supărat din cauza acestor minciuni… El era orfan – tatăl său plecase pe front și acasă a venit… doar un pachet cu o haină militară și actele. Era mic copil când mama sa i-a adus pe toți șase frații în Valea Jiului. Au făcut foame multă în Munții Apuseni, la Bucium, dar și aici, la Petrila. Fără tată, cu mama care muncea cu ziua.. îmi povestea că erau momente când de foame mâncau rășina de pe pomi… Dar toți s-au realizat ca oameni și înainte și după 1989, au condus colective în minerit, unul chiar a ajuns primar în Bucium, iar copiii lor sunt niște personalități în doemniile lor de activitate…
De tanti Ireke ( Irina Sava), bucătăreasa lui Ceaușescu, mi-a povestit că a făcut școala cu ea, dar foarte puțin, la Lonea, pentru că părinții au mutat-o la școala germană, apoi cât erau de șocați când au aflat că deportat-o, împreună cu alte fete și băieți de vârsta lor, în Rusia, prin Siberia” – a spus Maria Bălan, nepoata moțului Iancu Aurel, din Petrila.

În documentarea noastră, am aflat doar că soțul bucătăresei lui Ceaușescu, Ioan Sava, miner la Petrila, plecase de mulți ani, la fetele sale care își făcuseră un rost prin țară. Dar, mergând din om în om, am aflat de la fiul unui fost milițian că despre Irina Sava s-a scris amplu pe un site, din multele care există dedicate dictatorului Nicolae Ceaușescu. Așa am aflat, de pe nicolae-ceausescu.yolasite.com, povestea petrilencei, care la 16 ani a muncit în minele din Dombas și cum a trăit 12 ani cu frica în sân, ca bucătăreasă a familiei Nicoale Ceaușescu, la Vila Ștevia din Azuga.

La 16 ani, la mină, în Rusia

Irina Sava s-a născut în Petrila, în 1928. După tată era cehoaică, iar mama ei vorbea ungurește. Școala primară a făcut-o în limba germană, lucru care n-a prea ajutat-o, ba dimpotrivă. În ianuarie 1944, la doar 16 ani, a fost deportată cu lotul de 25 de fete din Petrila care vorbeau limba germană. ”Împlinisem 16 ani în decembrie, iar în ianuarie m-au trimis cu forța în Donbas. Părinții mei nu au putut face nimic. Am muncit doi ani și opt luni în mină, la cărbuni… Am avut noroc să am zile” – povestea doamna Irina, cu circa 10 ani în urmă, pentru nicolae-ceausescu.yolasite.com. Zilnic, făcea opt kilometri până la gura minei escortată de santinelă, iar ziua de muncă se temina la unu noaptea… Munca brută și lipsa hranei erau s-o răpună. S-a îmbolnăvit. Avea doar 39 de kg, iar părul îi căzuse. A fost eliberată în 1947 fiind găsită nevinovată de o comisie din Cehoslovacia. Întoarsă la Petrila, doamna Irina, l-a cunoscut pe Ioan Sava, care fusese și el prizonier patru ani, tot în Rusia. S-au căsătorit și au avut trei fete.

Pâinea de Valea Jiului a făcut-o bucătăreasa dictatorului

”Minerii nu mâncau pâine cumpărată de la magazin, că se acrește în mină. Așa că toate femeile din Valea Jiului știau să coacă pâine. Plus că mie îmi plăcuse întotdeauna să stau pe lângă mama, la bucătărie. Ea lucra la un inspector de mină. Așa am prins drag de arta culinară…”- spune Irina Sava.
Când soțul său s-a pensionat, s-au mutat la Predeal, datorită silicozei, acolo unde primise repartiție una din fiice. Când Irina S. își căuta un loc de muncă, a venit la ei la cină chiar directorul Gospodăriei de partid și l-a întrebat dacă o poate angaja undeva. ”După cum faci de mâncare, să știi că mâine îți găsesc de lucru”, i-ar fi zis acesta. Și a angajat-o la Complexul Geizer, cameristă, dar a intrat și prin bucătărie…
”Într-o zi, a venit o comisie de la partid care căuta bucătăreasă pentru vila lui Ceaușescu. Cică pe Sofronie o dăduseră afară, că nu era deloc curată. Bucătarul de la Geizer i-a șoptit că e o femeie care gătește bine. Adică eu. M-au și numit fără să mă întrebe dacă vreau”- își amintea Irina Sava. Asta se întâmpla în 1977.

”Pe 16 august au venit pe Valea Azugii la pescuit păstrăv. Securistul casei mi-a zis: Tovarășă, să-i primești cu țuică fiartă. Atâta frică a fost în mine… Era totul pregătit, când a intrat o femeie tare urâtă, cu părul până la umeri întors înăuntru. Zice: E deschis sus? Zic: E deschis. Femeia a coborât și a zis către mine: Bravo, se vede că s-a schimbat personalul. Acuma mă duc să văd, prinde bărbatul meu ceva sau nu. Atunci mi-am dat seama că era Elena. Ana Mureșan, securista lor, a pufnit în râs. Pe urmă a apărut Ceaușescu, fără nici un pește. Credeam că scap tava. M-a prins de după gât și mi-a spus: Îmi place cum ai rânduit casa. Dar nu-ți dau de lucru la bucătărie, că peștele de aici nu mă cunoaște” – spune Irina Sava recunoscând că a tremurat de frica lor, dar și-a văzut de cratițele ei și a avut grijă să nu-i supere. Când se enerva, Elena obișnuia să înjure. Din când în când se burzuluia și la bucătăreasă, care de fapt ținea toată cabana. ”Țipa la mine, cu niște cuvinte pe care nu pot să le reproduc”… În primul an era s-o pățească rău. Într-una din zile, a ieșit fum mult din șemineu, iar securiștii au crezut că este atentat la viața dictatorului. Era agiatatul an 1977, când avuseseră loc revoltele de la Brașov și din Valea Jiului. ”Era deja pregătită mașina să mă ridice. Dar eu nu eram cu nimic de vină. M-a salvat chiar Ceaușescu, care le-a zis: lăsați femeia, probabil erau lemnele ude”- își amintea cu groază petrileanca.

Irina Sava povestește că familia Ceaușescu nu avea degustător cum se spune, ci doar când făcea pâine, mai făcea o chiflă care era trimisă la laborator, pentru că dictatorul avea diabet și funcție de ce conținea pâinea i se prescria tratamentul.
”Nu este adevărat că Ceaușescu avea degustător. Mânca fără grijă din mâna mea. Sanepidul venea în fiecare dimineață să verifice igiena băilor și a casei, dar nu stăteau lângă mine să vadă cum frământ aluatul” – explică bucătăreasa.
La vila Ștevia, Ceaușeștii nu veneau niciodată singuri. Erau însoțiți de Postelnicu, Dăscălescu, Oprea, Andrei, Ana Mureșan. Irina gătea, de regulă, pentru cel puțin opt persoane. Când erau mai mult de 15, mai venea un bucătar s-o ajute. Cabana era doar pentru prieteni și familie.
Revoluția a prins-o la vilă, era cu soțul ei și cu un nepot. ”Tocmai făcusem curățenie de sărbători. A venit armata peste noi și ne-a sechestrat două săptămâni. Au făcut inventarul cu pistolul pe masă. Ștevia este una din puținele vile ale partidului de unde n-a dispărut nimic. S-a zbătut fata mea și ne-a adus acasă. Atunci m-am îmbolnăvit de tensiune, de sperietura prin care am trecut” – își amintește Irina Sava. Vila Ștevia a fost predată fostului primar al Predealului, Debret. Irina Sava a rămas administratorul vilei-cabană până la pensionare.

”Drumul cavalerilor” și izolarea deputatului Marii Adunări Naționale

”Când a apărut primul volum din trologia ”Drumul cavalerilor”, în anul în care m-am născut eu, 1983, al cărui autor este vestitul prozator, dramaturg şi publicist, Dragomir Horomnea, cel care a lucrat la revista lunară ”Munca de partid”, a fost mare vâlvă, îmi povestea bunicul și, mai apoi, părinții. A și fost dat afară… Au stat la coadă, în librării, ca s-o cumpere. Cartea este un roman politic, cu multe fapte reale, practic devoala metodele ceaușiste din interior. A fost retrasă din biblioteci, iar celelate volume, oprite de la publicare…
Acea carte a fost pentru bunicul meu confirmarea a tot ce auzise, tot ce știa și mai mult decât atât… Spunea că oameni ca tanti Irenke (Irina Sava – n.n.) meritau măcar o reparație morală, pe care nu au primit-o niciodată. A fost momentul când nu a mai vrut să facă nimic. A refuzat orice promovare, orice ofertă de mai bine preferând să fie lăcătuș la funicularul de la halda Preparației Petrila, izolat de restul… A fost felul său de a protesta. De atunci nici ”Magazinul istoric”, la care era abonat de ani de zile, nu-l mai citea spunând că nu știe cât adevăr conține și câtă manipulare” – spune Maria Bălan, despre bunicul său, fost deputat în Marea Adunare Națională, decedat în 2011.

Ileana Firtulescu

Ileana Firtulescu

Comenteaza

Comenteaza