DISTRIBUIȚI

Au închis-o. A fost odată Mina Petrila… Am stat la toată „manifestarea” cu „soarele în ochi”. Am preferat să fiu orbită natural decât să fiu oarba momentului. Orice şir de cuvinte pus aici despre momentul 30 octombrie 2015 ar fi fără valoare. Cântăresc Mina Petrila prin trei etape ale vieţii mele. Prima, când – copil fiind – mă jucam prin birourile de sectoare şi asistam fascinată la pontajul cu pixuri colorate. Pe atunci nu ştiam ce e aia politică. Nu am memoria politică a băilor de mulţime de la acea vreme. A doua, cea de la tragedia din 15 noiembrie 2008 când au „rămas definitiv” în subteran 12 ortaci. Atunci a fost vârful politicii româneşti. A tunat şi a plouat cu politicieni. Şi ultima, chiar ultima, cea de astăzi când au îngropat şi cărbunele, nu numai minerii. M-a încercat un sentiment ciudat de neputinţă (pe care nu am nici cuvinte să îl explic), dar şi un sentiment CLAR de revoltă şi dezgust faţă de „feţele bisericeşti” care au participat activ la acest deznodământ. Andrada Velciov spunea că a îmbătrânit. Aşa îşi explica ea „practicarea meseriei de jurnalist” cu lacrimi în ochi. Eu spun că am ajuns şi noi jurnaliştii la momentul revoltei umane faţă de incompetenţa şi penibilitatea persoanelor publice. Nu e deloc o binefacere să fii jurnalist în epoca lor. Mai că e umilitor să fii obligat să respecţi deontologia profesională şi educaţia primară şi să îţi muşti limba atunci când trebuie să le spui pe NUME. Pe numele adevărat pe care şi l-au câştigat, nu pe cel cu care au fost botezaţi.Da, e delicat…Şi totuşi, unde au fost politicienii????? Unde sunt parlamentarii hunedoreni??? Se vor înghesui în conferinţe de presă. Să vină… Până atunci vreau şi eu un răspuns la o întrebare, vă rog. Până când ei vor rămâne la suprafaţă?

Ramona Rosulescu

http://gazetadedimineata.ro

Image result for ramona rosulescu

 

 

 

„Ei ştiu ce înseamnă Mina Petrila”

Comenteaza

Comenteaza