Mi-am așezat capul pe pernă când primul autobuz care duce muncitorii la mina Lonea a oprit în stația de îmbarcare. Nu reușesc să îmi dau seama pe cine va duce, de ce mai duce…. La Lonea mai sunt mineri blocați, alții așteaptă dimineața pentru a lua o decizie. La Vulcan, ortacii nu au ieșit. Negocierile au eșuat. Întrebăm cu toții câți mai sunt? Și se numără lămpi…. Și dacă ar fi doar 1 ar fi prea mult pentru un stat care ar trebui sa își respecte investitorii individuali – clasa muncitoare.. Am vorbit cu oameni care au stat mai multe ore blocați în subteran decăt au muncit mulți părelologi care trăiesc din munca lor. Fețele lor spuneau tot: deznădejde și dispreț. Nu s- a rezolvat nimic, dar nu e important asta. Ne risipim ore întregi din viața discutând despre scenarii politice și infiltrații de orice fel în acțiunea din Valea Jiului. Adevărul e doar UNUL – din orice poziție – statul este incapabil să își apere interesul național și de interesele individuale, și de cele politice și de cele agresiv antiromânești. Nu avem timp de rațiune , că nu ne lasă acea mediocritate ce a educat mentalitatea decizională. Dacă nu ar fi vorba despre o realitate pe care o trăiesc aș spune că e un scenariu prost. Așa e doar o etapă. O alta…. Nenorocirea este ca adevărații vinovați au somnul adânc. De aceea monstrul e mare….
Ramona Rosulescu
Gazeta de Dimineata
