Petrileanca Ramona Rosulescu

286

Jujan folosește des o expresie: „când mă uit în jur și văd ceea ce văd”… Nu i-am spus niciodată, dar întotdeauna m-am gândit că în spatele cuvintelor se ascunde o revoltă personală. Aș fi vrut ca de data aceasta, la momentul demisiei lui, să îmi descrie explicit ce vede. Pentru că vede și înțelege ce vede. Doar cu exprimarea nu se împacă. În loc să rostească înghite. Astăzi, am realizat că Jujan simțea îngrădirea mai mult decât vizualizam eu. „Freedom” i-a stat pe limbă după ieșirea din minister. Mai apoi am aflat de la omul Jujan, descătușat și liber, și o voi scrie aici, chiar dacă a fost o discutie privată, că se simte ca un om care s-a înfrânt singur dându-și demisia. Replica lui e „cât o mie de cuvinte”. Poate că cei care trebuie înțeleg tot. Postarea mea nu este pentru ochii tulburi ai celor care nu au reușit să termine abecedarul, dar se plimba în limuzine. Postarea mea nu este nici pentru cei pentru care un tichet cadou valoreaza mai mult decat un loc de muncă. Postarea mea nu este penttru cei care nu înțeleg că ura se dezvoltă în caractere mizerabile, iar răutatea și simțul distructiv nu fac casă bună decât cu cei care au luat diploma înainte de pensie sau pe banii părinților. Postarea mea se adreseaza acelui segment care mai crede că în țara asta se mai poate construi ceva și pentru aceasta oamenii de valoare trebuie cultivați, nu pierduți printre degete. Din păcate gustul amar al lui Jujan se va transforma în fierea amară a unei comunități întregi. Și da, directore, Creangă are dreptate: ” știu că sunt prost, dar când mă uit în jur prind curaj”…

Ramona Rosulescu

 

Comenteaza

Comenteaza