Petrileanca Ramona Rosulescu

215

Închisoarea minţii… şi oamenii din Valea Jiului

 

E beznă rău, iar cei de la Enel nu au nicio vină. Îi simţi cum cer cu disperare să li se deschidă vizeta şi, de fiecare dată, gardianul doarme. Pare chiar în somnul morţii.

Nu e o descriere dintr-un film american, ci doar un tablou în care îi vizualizez pe toţi cei loviţi de sindromul dependenţei. Li se pare că nu ştiu să meargă în picioare dacă nu sunt duşi de mână. Nu pot să spună NU, pentru că li se arată o carte care şade întotdeauna cu faţa în jos pe masa discuţiilor. Le este frică să-şi exprime ideile, trăirile, pentru că gardianul le indică pulanul. Iar pulanul întotdeauna poartă presiunea emoţională.

Da, cam aşa aş putea descrie peisajul sumbru al acelui colţ al Văii Jiului în care soarele răsare numai dacă vrea luna să părăsească zona. Şi de obicei luna e încăpăţânată. Aşa îi văd pe toţi cei care, la un moment dat, s-au lăsat conduşi de farmecul câştigurilor uşoare. Pe toţi cei care au ales primul măr roşu ce le-a fost oferit, în detrimentul unuia verde care era aruncat pe fundul coşului zilnic.

Închisoarea minţii construită în Valea Jiului nu are porţi metalice şi nici zăbrele ruginite. Are în schimb ziduri înalte pe care creierul resemnat al prizonierilor nu-şi permite să le sară. Nu există nicio crăpătură în zid fiindcă la cea mai mică fisură constructorul şi-ar pierde prizonierii şi… şi-ar falimenta afacerea.

În Valea Jiului, zona de sud a judeţului Hunedoara, nu s-a investit în ultimii 25 de ani. Nu au apărut investitori, nu există zonă de producţie. Motivul este, astăzi, la îndemâna oricărui sociolog dornic de analiza profilului comunităţii. Aici exploatarea este la mare căutare. Exploatarea omului de către om. Aşa a ajuns închisoarea minţii – zona de confort a tuturor speculanţilor de viitor opulent.

Orice investitor, cât de mic, ar fi reuşit să aşeze un strop din valoarea muncii în câmpul exploatării ar fi periclitat politica zonei. Şi atunci, niciunuia nu i s-a deschis poarta de intrare în Valea Jiului. Zona a rămas captivă unui grup de interese susţinut de braţul legii care este sprijinit, la rându-i, de balanţa politică. Împreună au clătinat echilibrul mental şi fizic al indivizilor din comunitate. Iar comunitatea a rămas la nivelul subzistenţei şi victimă a propriei neputinţe. Neputinţa de a se opune închisorii minţii.

 

Ramona ROŞULESCU

Gazeta de dimineata

 

Comenteaza

Comenteaza