Nu căutaţi în magazine, nu se găseşte pe tarabe. E doar un mod de a FACE politică în judeţul Hunedoara: FĂRĂ SCRUPUL.
Am participat, duminică, la Vanghelion. Pe cuvânt, dacă nu mă uitam de două ori la data din calendar, credeam că e Vanghelionul. Cu o întârziere de o lună, liberalii hunedorenii au organizat „rebelionul” lor. Şi să vezi rebeliune liberală. Şi dă-i, şi luptă… Când pe stânga, când pe dreapta… Unul mai aprig decât celălalt. După ce liderul – june, Bogdan Tîmpău, ne-a spus de mai multe ori că aşa cum „o fac” primarii lor, nu „o face” nimeni, am aflat de la Dorin Gligor că nu există decât o soluţie, „victoria în alegeri”. Care Victorie? Mai că-mi vine să scutur Victoria de să sară „c-ul”, pentru a ajunge la Vitorie, că aşa e mai credibil. Vitoria Lipan, deşi o biată femeie, a repurtat o victorie, însă doar una literară. Eh, aici se complică lucrurile, pentru că liberalii ne-au convins – repetitiv – că la aritmetica literală nu-i întrece nimeni. Când înghit litere – sau, fie, le conservă pentru perioada electorală – când înmulţesc silabe. Uneori le şi aranjează de aşa fel, încât li se „întabuliră” cuvintele pe după limbă. Ei, ghinion?! Noroc curat. Ştiţi dumneavoastră, conştiinţa lucrează subliminal, iar ei cum obişnuiesc să „bulească” tot ce le este potrivnic, mai scapă adevărul printre lacunele culturale care cer „punerea în practică a nevoilor”. Şi atunci, hai cu înta-bulirea şi la nivel public să vadă „boborul”. Cum care bobor? Acela care a simţit, duminică, scaunul catifelat al unei săli de teatru şi de la care se aşteaptă să priceapă „din vorbe” că aşa cum o „fac” liberalii nu o face nimeni. O fac organizat. Fiindcă organizaţia lor are asul în mânecă. Liderii lor ştiu că „duşmanul lor din interior e în afara lor”. Nu mă credeţi? Treaba dumneavoastră, ei – specialişti în „PERSOANE LĂUNTRICE” – jură şi pe Scriptură, şi pe Biblie, că sunt fără de păcat. Toţi ceilalţi sunt „FĂRĂ SCRUPUL”. Deci, înainte până la Vitoria finală. Pardon, Victoria fluturată. Că pe cea finală poate nu apucăm să o trăim împreună.
Dacă ar trăi Sadoveanu, sigur ar alege de pe scena politică hunedoreană un personaj feminin pentru un roman de-al lui. Că nu o fi el „Baltagul – continuă”, nu o fi cea mai mare supărare. Sigur însă s-ar putea intitula „Trestia”
Cu crengile plângătoare, „înmuiate” în Lacul lui Eminescu, politicienii hunedorenii s-au arătat în toată splendoarea lor artistică. S-au urcat pe scena unei săli de ţinută culturală ca să dea cu nivelul cultural în capul nostru, al celor care nu ne permitem să jurăm că violul limbii române nu e infracţiune. S-au urcat pe scena unei săli de ţinută culturală ca să ne demonstreze nouă celor care suntem predispuşi la toxiinfecţie alimentară că „ei mănâncă” mult şi au stomac rezistent. S-au urcat pe scena unei săli de ţinută culturală ca să ne demonstreze nouă că sunt la înălţime, ignorând că altitudinea nu are nimic de a face cu atitudinea. Cum arătatul cu degetul este indecent dacă ai negreală sub unghie.
Domnilor politicieni, made in PNL Hunedoara, iertaţi-mă că nu am SCRUPUL, dar altitudinea Măriilor Voastre nu este demnă de „leagănul civilizaţiei româneşti”, cum spunea un coleg de-al dumneavoastră.
Hunedoara are nevoie de lideri, nu de liberi la a spune orice. Iar liderul este recunoscut de comunitate. Pe dumneavoastră cine sau ce vă recomandă? Cumva pasivitatea unui Birou Politic Naţional condus de un tandem incompatibil Blaga – Gorghiu?! Pumnul în gura membrilor dumneavoatră la care dacă le luaţi carnetul de partid îl caută pe Dorel să le împrumute rolele?
Pe cuvânt, dacă tot vorbiţi de oglindă, folosiţi-o. Şi dacă aveţi cumva demnitate, ascultaţi ce vă spune EA. Trăiţi în dreptul dumneavoastră dacă reuşiţi, dar ţineţi minte: nu aveţi dreptul să confiscaţi viaţa hunedorenilor. Asta ca să demonstraţi că în sfârşit aveţi SCRUPULE. Da, doamnă deputat, Carmen Hărău, SCRUPULE, nu SCRUPUL.
SCRUPULE şi din prima, şi din a doua şi mai ales din a şasea încercare.
Şi da, politica e o ştiinţă, însă ştiinţa presupune muncă, abnegaţie şi în final MÂNDRIE. Dar nu mândria de a fi mândru. Ci mândria de a fi OM… calificat de fapte.
Şi dacă tot aţi murdărit o sală de teatru, citiţi ca să aveţi ceva de câştigat:
„Cine credeţi că sunteţi voi, mă?
Şi cât credeţi că veţi trăi?
Peste o sută de ani o să crească iarba peste mormintele voastre uitate şi fără cruce.
Nu sunteţi nici Începutul, nici Sfârşitul Lumii.
De ce vă uitaţi aşa la mine?
Mă uit la voi şi nu-mi vine să cred…
Ce interesanţi sunteţi..
Nu vă confund.
Vă ruşinaţi?!
Groaznic…
Aveţi complexe?
Groaznic…
E umilitor. Vai de capul vostru. Nişte bieţi amatori cu o conştiinţă de amatori.
Ce faceţi acum nu e chiar un dezastru. E o CATASTROFĂ.
Ce aveţi voi cu cuvintele mele?
De ce să le controlăm?
De ce le controlaţi?
Toate javrele se tem de cuvinte. Nu le tăiaţi! Nu le ştergeţi cu guma! Nu le asasinaţi! Nu omorâţi cuvintele, gândurile!
Nu ucideţi oameni!
De ce să depind eu de voi? De ce toate astea?!
De ce aveţi atâta grijă de mine?
De ce nu mai trageţi oamenii pe roată?
Păcat.. Nu mai sunteţi nişte oameni serioşi!
Nu mai bateţi cu biciul…
Nu mai scoateţi unghiile…
Şi nu mai tăiaţi limba….
Sunteţi în scădere de formă, domnilor…
Aţi obosit..
Nu mai aveţi o ghilotină cum trebuie…
O spânzurătoare ca lumea… elegantă, suplă, curată…
Un călău ca lumea… în uniformă spălată, nouă…
E groaznic, v-aţi lenevit…
Aş fi putut pe o mie de căi să nu mor, dar asta ar fi însemnat să fiu ca voi..
NU, NU SUNT.
SUNT un OM LIBER care vă spune că n-o să se aleagă nici praful din voi şi politica voastră.
Eu răspund de ce fac, ştiu ce fac.
Şi acum plecaţi!
Lăsaţi-mă să mă odihnesc…”
(pasaj din Piticul din grădina de vară de D.R. Popescu)
Ramona ROŞULESCU
