DISTRIBUIȚI

Eu şi piaţa. Cultivată

 

“Să vă zic ce-am văzut, sau să vă zic ce-am făcut”. Deci există o diferenţă cariată între zis şi făcut. Martor sau complice. Deja banal să mai zic, dar generaţia asta lichidă şi incertă reprezintă viitorul, fără o soluţie dar în cap c-o revoluţie. Eu aşa sunt, eu aşa gândesc. Am auzit că mă înţelege cineva şi mă bucur. Mă bucur şi mai mult pentru cine a zis că place ce scriu, dar nu înţelege -deci, există o speranţă.

Am sperat să nu ajung să văd un Matache generalizat, naţional, cunoscând toate agroalimentarele din Bucureşti. (dacă ar fi) Să înlocuim cartoafele, morcovii, sfeclele cu personajele noastre politice, ne-am scula într-o hală înţepător aromată de peşte şi brânză. (dacă ar fi) Să înlocuim ţăranii cu negru sub unghii, mândri (doar mândri) că legumele sunt roadele muncii lor – cu televiziunile, în ciuda faptului că ei doar deţin taraba, am putea privi (dacă vrem) o propagandă falsă. (dacă ar fi) Să înlocuim adevăraţii agricultori, (ăia) care-şi vând mirositurile pământurilor pe trei lei dar n-au fost niciodată într-o piaţă, să-i înlocuim pe cei care ştiu ce gust are un morcov curat şi bun, să-i înlocuim pe cei care nu se ruşinează de tradiţie şi de trecut – asta nu se poate face.

Dezamăgit sunt de faptul că preţul zilelor îl impun legumele (nu ţăranii adevăraţi), încă mirositoare a îngrăşământului animal şi al pământului crud. Şi pe vegetalii ăştia crescuţi în sere, pe ăştia eu i-aş lăsa să se împută într-un butoi, lângă două-trei prune adevărate. Să fiarbă de ruşine, să treacă prin focurile răchiei, să se scurgă într-o găleată unsă (încă) de diferenţele anului trecut. Zic metaforic, nu sadic.

Cu legume de fiecare dată diferite şi fără descântecul patriei, nici vorbă de un zarzavat bun. Dar dacă ne gândim la acelaşi borş…

 

Sergiu BALABAN DUCK 

Gazeta de dimineata

 

 

Comenteaza

Comenteaza