DISTRIBUIȚI

Îmi pare rău, dar bravo

 

Giganţii ăştia. Mie îmi spunea un infractor în 2005 că în România nu s-au mai nascut ziarişti sau dacă s-au născut n-au ajuns în faţă pe motiv de lipsă de pile. Şi de asta eram noi, copiii, acolo. În faţă au ieşit leprele şi lichelele care au sărit la castană şi care au scris cum le-a cântat şefu’. Da ce să-i facem dacă etica în România e cuantificată în bani şi o utilizăm în vorbirea curentă doar când avem să demonstrăm că cel din faţa noastră e prost.

Şi am fost martor. Am avut şi eu ecuson, printre mafioţii Bucureştiului. Şi infractorul s-a oferit să-mi fie pilă – al naibii, ce tare era el pe atunci. Ca toţi puşcăriaşii de astăzi, a scris câteva cărţi şi a ieşit mai repede pe bună purtare. Acum scrie, dar (văd) că pila nu mai are succesul de odinioară, ba chiar îl bat la like-uri. Şi-ar vrea să spună că sunt(em) operele lui, eu şi cu alţi doi, trei care am avut ambiţie şi am ajuns de la presa mică la presa mare. Păi noi stăteam cu mucii în gură în Piaţa Universităţii să ne vindem cu unşpe mii ziarul, eram trimişi să documentăm şi să sponzorizăm “din milă” vagabonţi ca el, iar atunci când ne-am trezit la realitate ne-au dat cu şutul. Ah, da. Dar roata asta e rotundă, iar eu te refuz.. pilă. Şi dacă nu ajungeam în Valea Jiului, nu puteam face diferenţa dintre bine şi rău, e mai curată, poate şi pentru că aici n-am cunoscut mafioţii – nu neapărat că-s absenţi.

Îmi aduce aminte un prieten, în 2015 (şi nu infractor):

..care ţine de arghirofilia lor ,dragostea lor pentru bani. Cunosc proiectul, cred că o dată aţi apărut şi la noi în redacţie, la Gardianul. Mă uitam lung la voi, pentru că ştiam în ce junglă intraţi şi cu ce mafioţi lucraţi (..) , când au venit copiii la noi în redacţie, deja ştiam şi încercam să fugim care-ncotro; unii s-au dus la N24, alţii la Adevărul

Nu ştiu dacă un salut este suficient, dar o pălărie ridicată pentru toţi cei care sunt model (încă) în ramura asta. Că sunt cei care înghit ordinele unui şef blond, nepăsător şi gras, ciorditori de subiecte sau cei care demisionează pentru că nu (mai) vor să susţină mafioţii, merită acelaşi respect. Şi voi voi să documentez câte ceva. I-am speriat la cinşpe ani, la 24 o să fie mai “jale” pentru că am şi mai multe verbe la mine. Promit o continuare mai vastă (tot câte aşa, puţin), din septembrie, cu prestaţie serioasă, fără nume şi fără preţ. Asta, din ciclul “Lumea e rea, viaţa e grea…”

Sergiu BALABAN DUCK

Gazeta de dimineata

Comenteaza

Comenteaza