Petrileanul din Italia

183

Cei care doreşte…

 

C-am zis de proasta educaţie. Nu am nimic împotriva tacâmurilor, pentru că ştiu să le folosesc. Am zis de bunele proaste maniere, stăpânele noastre necunoscute. Este valabilă descrierea asta, pentru că nu-i de viaţă şi de moarte şi nici nu se pierde în filosofie, dar este a noastră. Noi suntem artişti, poeţi, ingineri, navigatori, dar şi puţin prost educaţi. Nu generalizăm, de acord.

Dar se întâmplă sub ochii noştri, de fapt sub urechile noastre, cum îşi pierd toţi controlul limbajului; cum fac toţi galerie pentru cei care intenţionat îndeamnă să batem “aicia” pasul pe loc. Este fixaţia mea, sunt supărat (tare) pe toţi cei care învaţă poasta educaţie şi (foarte) supărat pe cei care o predau. Aceste persoane care (întâi) arată nepăsători cum se controlează limbajul (şi tacâmurile), pentru că sunt ele (persoanele, nu tacâmurile), un model al societăţii.

..de “aicia” ,de la noi dîn cârciumă,  văd“un minister, cu autorități de management, cu toate programele în sfârșit aprobate, sunt de fapt ca picioarele de la o masă, niciuna nu merge fără cealaltă”. Hâc! (zice) Din sânul unei importante întruniri, domnul nostru prim-ministru (Ponta rullz!).

Susţinem, la fel ca toţi, că nu este vina noastră. Am fost olimpici la română, doar că atunci când scrii din avion, din maşină, se mai strecoară niscaiva greşeli. Deloc ruşinos. (chiar) Dacă (nici) în exprimarea directă nu reuşim să aruncăm cu o imagine “frumoase”, atunci e mai rele.

Sunt supărat, dar oricum nu pot schimba nimic… şi pentru că “cei care doreşte”, suntem puţini.

Sergiu BALABAN DUCK

Gazeta de dimineata

Comenteaza

Comenteaza