DISTRIBUIȚI

1.Spune-mi câteva lucruri despre tine: nume, vârstă, facultate/job, oraș, pasiuni.

Eu sunt Marius Bucur, m-am născut la scurt timp de a ieși gloanțele pe țeavă, acum 26 de ani, la revoluție. Am trăit o bună perioadă de timp în orașul natal, la Petrila. După  terminarea liceului am evadat ca orice adolescent cu dor de ducă, către o metropolă românească pentru studii superioare. Inițial am ales Brașovul dar ulterior am ajuns în Ardeal, la Cluj. Aici am ales Geografia ca facultate, din simplul motiv pentru care am trăit vreme de 18 ani la poalele munților Parîng, Vîlcan, Șureanu și Retezat. Parîngul a fost muntele din fața geamului meu, tot vreme de 18 ani, atât cât am locuit la Petrila.

Iubesc sportul si călătoria așa cum o iubesc pe mama. Nu vreau sa fiu un om obișnuit și nici nu mă mulțumesc cu o viață mediocră. Eu vreau să trăiesc altfel. Vreau să descopăr locuri, vreau să mă bucur că sunt parte din lumea asta. Doar că nu am timp suficient să văd totul. De aia pedalez!

2.Cum ți-a venit ideea să pornești cu bicicleta pe granițele României?

Ideea de a face un ocol al României pe granițele ei, a venit in urmă cu doi ani, atunci când terminasem un tur prin Transilvania, tot pe bicicletă. Mi-am propus să fac ceva nou, ceva ne mai făcut de nimeni până atunci. Urmând ca doi ani mai târziu să-mi îndeplinesc visul.

3.Ce a însemnat „Turul Granițelor României pe Bicicletă” ?

Pentru mine acest tur a fost de fapt cea mai lungă călătorie de până acum, dar și cea mai solicitantă din toate punctele de vedere. O călătorie în care mi-am testat cu adevărat antrenamentul și experiența acumulate până atunci, limitele fizice si cele psihice.

România este o bucățică de pământ minunat, de care prea puțini dintre noi ne-am convins cu adevărat. Totul a fost diferit față de ce am văzut și am făcut până atunci. Tocmai de aceea am ales acest traseu al turului, traseu ne mai făcut de nimeni până acum. Mi s-a întâmplat de multe ori să mă opresc din pedalat, să mă uit in jurul meu, și să nu-mi vină a crede ochilor că sunt chiar in țara mea, în România.

M-am bucurat din plin de fiecare formă de relief, de fiecare zi în parte, de fiecare pedală care însemna drumul spre reușită. Cel mai mult m-a dezamăgit faptul că în toți acești 3000 de kilometri am intâlnit doar doi români care pedalau pe distanțe lungi ca și noi. 90% din bicicliștii pe care i-am intâlnit pe traseu erau străini. Cei mai mulți erau nemți, dar am întâlnit și englezi sau francezi. Fapt care aduce ușor în evidență, că noi românii, călătorim foarte puțin în general, nu doar pe bicicletă, ceea ce este trist din pacate.

Călătoria aduce foarte multe avantaje vieții, pe langă autocunoaștere, cunoașterea a noi oameni și locuri, eliminarea prejudecăților, face din tine o formă de educare. Eu funcționez pe principiul a două gânduri:

”Nu le vom ști niciodată pe toate, important e să invățăm ceva de la viața asta” și

”Călătoria este cea mai bună formă de educare”.

Se mai spune că omul face locul. Lucru care a fost valabil și în cazul turului nostru.

Cei mai mulți dintre oamenii pe care i-am intâlnit și cunoscut în traseu au fost oameni simpli, de la țară, foarte curioși din fire, care căutau să se apropie cât mai mult de noi pentru a afla povestea noastră, cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm. Am intâlnit oameni minunați. Unii ne-au ajutat cu ce le-a stat in putință, fie apă sau informații despre drumuri, alții ne-au invitat în curțile și casele lor, ne-au oferit un loc confortabil pentru odihnă, mâncare și fructe, iar noi i-am bucurat cu povestea noastră.

4.Care a fost traseul urmarit?

Traseul pe care noi l-am urmărit în acest tur a fost de fapt un ocol al României cât mai aproape de linia imaginară a granițelor cu țările vecine, dar și atingerea celor patru puncte cardinale extreme ale României (N – Horodiștea, E – Sulina, S – Zimnicea, V – Beba Veche).

Practic am pedalat pe cel mai apropiat drum al granițelor țării in paralel cu aceasta, atât cât ne-a permis infrastructura. Au fost multe locuri în care ne despărțeau doar câțiva zeci de metri de linia de frontieră.

Orașele semnificative prin care noi am trecut au fost: Satu Mare, Iași, Galați, Tulcea, Constanța și Drobeta Turnu Severin, în rest doar orașe mici, predominant comune și sate.

Am atins toate formele de relief posibile din punct de vedere geografic (munți, podișuri, dealuri, câmpii și delta). Cea mai mare altitudine fiind în Pasul Prislop situat între Munții Rodnei și Munții Țibleș, pasul care face trecerea din Maramureș în Bucovina (1413 metri), iar cea mai mică altitudine fiind de 0 metri la malul Mării Negre (Vama Veche).

5.În ce a constat antrenamentul tău dinainte de tur?

In ceea ce privește antrenamentul strict pentru acest tur al României, a fost unul obișnuit, ca pentru orice alt tur făcut de mine. Alerg zilnic pe pista de atletism a stadionului Cluj Arena, prin oraș, în Parcul Central. Când nu alerg, pedalez! Fie prin pădurile din jurul Clujului, fie pe asfalt. Un antrenament zilnic ajunge în medie la 100 km pedalați. Pe lângă toate acestea urc des pe munte, fac snowboard de aproximativ 10 ani, iar schi am facut de mic copil. Urmez o alimentație cât se poate de sănătoasă, consum proteine, grăsimi vegetale, fructe, legume și mulți carbohidrați. Nu sunt fumător iar alcoolul îl consum destul de rar și în cantități relativ mici.

Nu mi-a fost teamă de condiția mea fizică, sunt intr-o formă de zile mari și acum.

6.Ai avut sponsori? (Dacă răspunsul e da, poți să-i enumeri.)

Iulius Group a fost sponsorul oficial al ”Turul Granițelor României pe Bicicletă”. Am avut o serie de sponsori și parteneri media: ActionCamera, Cluj Guided Tours, MinorSwing Hammocks, Radio România Cluj, Ziar de Cluj, Știri de Cluj, Ora de Cluj, Cotidian Transilvan, News Bucovina.

Pe aceasta cale țin să mulțumesc tuturor celor care au făcut donații, ne-au ajutat, sprijinit de orice natură, ne-au transmis un gând bun ori s-au gândit la noi.

7.Cât timp a durat?

Au fost în total exact 30 de zile. Turul a luat startul la data de 12.05.2015 și s-a finalizat în data de 10.06.2015, chiar de ziua mea de naștere. Linia de finish a fost aceeași cu linia de start, șoseaua europeană din spatele gării a orașului Oradea.

8.Câți km ai parcurs?

Am parcurs un total de 3000 de kilometri în cele 30 de zile. A fost o medie de 100 km/zi. Mai mult cu 30 km/zi decât am plănuit acasă. Asta pentru că nu a plouat deloc. Cele aproximativ 10 zile cu ploi pe care le așteptam, nu au mai venit. În cele 30 zile de tur a plouat in total vreo 4-5 ore, care au însemnat foarte puțin pentru noi.

9.Te-a însoțit cineva?

Coleg de echipă și de pedală a fost chiar tatăl meu în vârstă de 52 ani, fost miner în Valea Jiului, actual pensionar. Tata se menține intr-o formă fizică deosebită, având în vedere că a lucrat 23 de ani în subteran. Face sport zilnic, parcurge zeci sau chiar sute de kilomentri pe bicicletă, aleargă sau merge pe jos zilnic kilometri întregi. Își face piața, toate cumpărăturile sau orice alt lucru cu bicicleta.

Sunt bucuros să am lângă mine un coechipier cu o vârstă dublă față de a mea, intr-o formă fizică de invidiat, și acela să fie chiar tatăl meu.

10.S-a schimbat relația ta cu persoana/persoanele care te-a/te-au însoțit, după acest tur?

Relația tată și fiu a rămas aceeași dintotdeauna, în schimb am avut foarte mult timp la dispoziție să conviețuim, să comunicăm, să ne ”suportăm”. Tata este cel mai bun prieten al meu.

11.Ce probleme ai întâmpinat pe drum?

De-a lungul a celor 30 de zile probleme mari nu am întâmpinat iar starea noastră fizică a fost una acceptabilă atât cât trebuia să ne continuăm zilnic traseul. Probleme tehnice au fost câteva, dar având în vedere că vorbim de 3000 de kilomentri a fost ceva normal și de așteptat pentru noi. Au fost câteva spițe slăbite de la gropi, roți descentrate, dar care s-au rezolvat destul de ușor; vreo 4-5 pene, o explozie de anvelopă a roții din spate din cauza căldurii, a drumului prost și a asfaltului încins. În rest pot spune că am scăpat ieftin, e bine că nu am întâmpinat probleme mult mai mari. Noi am plecat bine pregătiți și echipați de acasă, lucru care s-a dovedit pe parcursul turului.

Având în vedere că am avut de parcurs un traseu mai puțin populat și circulat, starea drumurilor a fost una destul de precară, drumurile din localitățile și din afara localităților de la graniță nu sunt intr-o stare tocmai bună. E drept că au fost și locuri unde asfaltul era minunat dar de cele mai multe ori drumurile au fost intr-o stare proastă. S-a întâmplat ca GPS-ul să ne confirme un drum național asfaltat, iar când ajungeam la fața locului nici urmă de asfalt, drept pentru care făcem câte o schimbare de plan. Am mers pe toate drumurile posibile: pe pământ, nisip, pietriș, piatră cubică, ciment și asfalt de o mie de feluri și de culori.

Ne-am bucurat foarte mult că am scăpat de ceea ce ne era cel mai teamă, adică de ploi.

În schimb am avut parte de temperaturi foarte ridicare de până la 35 grade Celsius, lucru care ne-a adus un accentuat disconfort termic. Eu am avut arsuri pe mâini din cauza soarelui, care ulterior s-au transformat in beșici cu apă. Au fost zile în care am pedalat pe o temperatură de 30+ grade cu bluză termică pe mine, deoarece pielea mea nu mai suporta razele soarelui. Căldura, vântul și umiditatea au dus și la o alergie de polen în partea de Nord a podișului Moldovei.

12.În ce măsură este importantă alimentația într-un astfel de tur?

Alimentația și hidratarea sunt unii din factorii principali al fiecărui tur, poate chiar cele mai importante. Pentru noi a fost destul de simplu cu procurarea și prepararea hranei, am avut cu noi un primus și câteva vase în care am preparat hrană caldă din când în când. De cele mai multe ori mâncam hrană rece și uscată, dar foarte consistentă pentru organism. Problema cea mai mare a fost apa, deoarece temperaturile au fost ridicate, trebuia să consumăm în jur a 5-6 litri de lichide zilnic de persoană. Apa din bidoanele noastre devenea în scurt timp nebăubilă pe o temperatură de 30+ grade, iar lipsa hidratării avea să ne aducă probleme.

Casa noastră pentru 30 zile a fost în mare parte cortul și sacul de dormit. 70% din nopți le-am dormit în cort, iar 30% fie în unități de cazare, la prieteni ori cunoștințe.

13.Ce echipament ai folosit?

Bicicletele a căror șa am incălecat-o 3000 de kilometri, au fost biciclete cu cadru de aluminiu, echipate de touring, cu anvelope semi slick, care cântăreau undeva la 35-40 kg cu tot cu bagaj. Înainte de plecare am făcut fiecare o înlocuire de pinioane, lanț și pedalier. Pe parcurs le-am întreținut simplu, doar prin curățare cu un spray degresant, după care cu un ulei fin. La câteva zile mai făceam reglaje mici la frâne sau la schimbătoare, deoarece lanțul se lărgise încet-încet. De fiecare dată am schimbat camera spartă iar la explozie am schimbat și un set de anvelope, care s-a distrus și el din cauza drumurilor și a greutății bagajelor.

14.Ce alte proiecte de ciclism mai ai în plan pentru 2015-2016?

Plănuiesc câteva tururi de anduranță cum ar fi Transalpina, Transfăgărășanul, Transrarăul și Transbucegii. Vreau să mai fac tururi în țară prin care să leg mai multe orașe mari, tururi cu o medie de 1500-2000 de kilometri.

Planurile mărețe sunt pentru anul viitor, sper eu. Plănuiesc un tur al Europei care să cuprindă cele mai mari capitale, metropole și orașe, tur care va dura 3-4 luni și va însuma undeva la 6000 de kilometri, dublul proiectului ”Turul Granițelor României pe Bicicletă”.

15.Te-a schimbat această experiență în vreun fel?

Da, m-a schimbat! M-a facut un om mai bogat decât eram până atunci. Un om mai bogat cu inima.

Între timp m-am mutat pe alt nor și am început să visez mai mult, să vreau mai mult, să-mi doresc mai mult. Am învățat sa fiu încrezător și să-mi transform proiectele și visele în realitate.

Pe plan spiritual, cel mai important lucru pentru mine ca om, este libertatea. Nu pot s-o definesc, sa pun mâna pe ea. Îmi dau seama doar atunci când îmi lipsește.
Mulți dintre noi n-o simt, nu știu cum este…
Și de ce?!
Fiindcă pentru mulți, obsesia, libertatea, înseamnă un frigider, un smartphone, un televizor plat, o nouă mașină.
Da` asta nu este libertate!

De aceea eu îți urez să dai un sens vieții tale.

Cu dragă inimă,

Marius Bucur

Comenteaza

Comenteaza