Petrileanul Sanatos

230

Bolile iernii: ARTROZA

Se poate scăpa de dureri?

– Milioane de oameni suferă din pricina consecinţelor uzurii articulare, ajungând, adeseori, la cuţit. Totuşi, operaţia poate fi evitată, iar durerile potolite. Totul, cu sfatul specialiştilor –

Când te scoli din pat, simţi înţepături în ge­nunchi, urcarea şi coborârea scării devin o tortură, iar unii bolnavi abia reuşesc să mai ţină în mână ceaşca de cafea. Durerile articulare sunt un însoţitor permanent pentru milioane de oa­meni. Cauza cea mai frecventă a acestei su­fe­rinţe o repre­zintă boala numită artro­ză. Dintre cei ajunşi la vârsta de 45 de ani, deja 10% sunt afectaţi de simpto­mele de uzură a articulaţiilor. Între 45 şi 65 de ani, se confruntă cu artroza o treime din femei şi un sfert din bărbaţi.

De ce aşa mulţi?

Până în prezent, medicina n-a putut elucida pe deplin această problemă, ci a stabilit definitiv numai faptul că vâr­sta constituie principalul factor de risc. „În epoca de piatră, viaţa unui individ se încheia pe la 35-40 de ani. Privind lu­crurile din perspectiva evo­luţiei spe­ciei umane, trebuie să admitem că apa­ratul nostru locomotor n-a fost proiectat pen­tru funcţio­narea pe o durată de timp atât de îndelungată. De aceea, orice per­soană care trăieş­te până la bătrâ­neţe va dezvolta, mai curând sau mai târziu, o ar­troză”, afirmă spe­cialiştii. Probabil că la femei joacă un anumit rol şi modificările hormonale petre­cute în preajma intrării în menopauză, deoarece s-a observat că ele fac mai frecvent artroză, odată ce au depăşit 50 de ani. Dar solicitarea fizică asimetrică, postu­rile de­fectuoase, sedentarismul, supra­ponde­rali­tatea, moşte­ni­rea gene­tică, traumatismele sau afecţiu­nile me­ta­bolice eredi­tare, cum ar fi reumatis­mul, pot da naştere fenome­nelor de uzură încă de la vârste mai tinere.
Expunerea de mai sus poate lăsa im­presia că arti­culaţiile noastre ar fi destul de sensibile. Nimic mai fals. Ele sunt, dimpotrivă, nişte alcătuiri anatomice foarte rezistente. Zi de zi, cele peste o sută de articu­laţii din corpul nostru sunt obligate să facă faţă ac­ţiunii unor forţe enorme. De exemplu, atunci când urcăm o scară, genunchii au de suportat greutatea corpului înmulţită cu trei până la cinci. Ea se va mul­tiplica suplimentar, dacă sărim de la o înălţime oare­care, să zicem, de pe un zid.
Lejeritatea mişcării, ca şi rezistenţa la presiune şi la şocuri este asigurată de cartilajul articular, care înveleşte capetele oaselor. Cartilajele sunt o adevărată minune a naturii: deşi ţesutul, compus din apă, celule şi fibre elastice de colagen, are o grosime de numai câţiva milimetri, el rezistă la presiuni de sute de kilo­grame pe centimetrul pătrat. Cu toate acestea, are o vulnerabilitate: celulele sale se regenerează greu, iar micile leziuni sau accidentele minore pro­voacă pro­bleme deloc neglijabile pe ter­men lung. În plus, de-a lungul dece­niilor, dintele timpului roade straturile cartila­jului, care se usucă şi devine rigid, se uzează şi nu-şi mai îndeplineşte corect funcţia de amortizor. Astfel debutează ar­troza. Într-un stadiu avansat, uzura carti­lajului face ca spaţiul dintre cele două oase să se micşoreze până acolo încât ca­petele lor se freacă unul de altul. Con­secinţele care se fac simţite sunt durerile puternice de la încheieturi, îndeosebi de la genunchi, şolduri, umeri şi degete. Dar boala în sine începe mult mai devreme, are o evoluţie latentă şi, în majoritatea ca­zurilor, rămâne neobservată timp îndelun­gat. Întrucât cartilajul nu este prevăzut cu fibre nervoase, nu-i putem percepe de­gradarea. Durerea apare abia când oase­le încep să se frece unul de celălalt, fiindcă periostul (membrana conjunctiv-fibroasă care acoperă osul) posedă o bună reţea nervoasă. Se pot adăuga acum şi alte simptome neplăcute: inflamarea şi blocarea par­ţială a articulaţiei bolnave.

Este artroza o fatalitate?
Bolile iernii: ARTROZA

Cartilaj distrus – Cartilaj lezat

Deocamdată, nu s-a desco­pe­rit o cale de a vindeca aceas­tă afecţiune. Totuşi, prin aplica­rea unei terapii optime, sufe­rin­ţa poate fi considerabil amelio­rată, reducându-se astfel consu­mul de analgezice. Şi operaţia poate fi amânată cu câţiva ani, eventual chiar evitată definitiv. Important este să nu neglijăm primele sem­ne, ci să luăm cât mai curând legătura cu medi­cul. Mulţi pa­cienţi se duc prea târziu la doctor, deoarece au ideea greşită că artroza ar fi o boală cu care eşti nevoit să te resemnezi. În realitate, uzura articulară trebuie com­bătută cât mai devreme posibil.
Unul din semnele timpurii caracteristice este du­rerea din momentul punerii în mişcare: dimineaţa, la coborârea din pat, sau după un repaos mai lung în poziţia şezând ori culcat, încheieturile se simt la început înţepenite sau dureroase. Dar şi genunchii instabili la mers, faptul că ne cad frecvent obiectele din mână, ca şi durerile la efort, de pildă la urcarea treptelor, reprezintă simptome ale unei artroze inci­piente. O discuţie detaliată cu medicul, urmată de radiografie, RMN sau ecografie, va stabili dacă boala există într-adevăr.

Ce tratamente ne ajută efectiv?

„Din păcate, nu există o reţetă cu efect garantat împotriva artrozei. Diversele modalităţi terapeutice, cum ar fi acupunctura, suplimentele nutri­ţio­nale des­tinate refacerii cartilajului sau dietele special conce­pute pentru această categorie de bolnavi acţio­nează foarte diferit, de la un individ la altul. Însă principa­lul element, atât în terapie cât şi în prevenţie, este cu siguranţă mişcarea”, spun me­dicii. Cartilajul nu are vase de sânge proprii, care să-l aprovizioneze cu sub­stanţe nutritive. El se hrăneşte doar prin inter­mediul lichidului sinovial, iar acest proces nu funcţio­nează decât cu condiţia ca înche­ietura să se mişte su­ficient. De aceea, renunţarea la mişcare în scopul de a menaja articulaţia este cea mai greşită alegere în situaţia unei artroze.
Un al doilea argument în favoarea activităţii fizice îl reprezintă necesitatea de a întări musculatura şi de a optimiza coordonarea musculară în zona din jurul încheieturii afectate. Cu cât muşchii sunt mai bine antrenaţi, cu atât articulaţia va fi mai stabilizată şi sus­ţinută. Medicii ne sfătuiesc să executăm mişcări uni­forme, ca acelea din schiul de fond, plimbarea cu sprijin în beţe sau mersul pe bicicletă. Înotul şi gim­nastica acvatică sunt şi ele ideale, dacă exerciţiul fi­zic ne provoacă dureri. Deplasarea în apă scuteşte articulaţiile de efort şi, în acelaşi timp, apa caldă are un efect relaxant asupra ţesuturilor şi a musculaturii.

Se ajunge prea repede la cuţit?

„Când se pune problema unei operaţii, este ex­trem de important să iei în considerare, în primul rând, pacientul, şi abia apoi radiografia”, afirmă spe­cia­liştii. Căci simptomele nu coincid de fiecare dată cu imaginea radiologică: „Unii pacienţi au du­reri vio­len­te, deşi radiografia arată doar o artroză mi­noră. Alţii beneficiază de o calitate a vieţii relativ satisfă­cătoare, cu toate că boala lor se află într-un sta­diu avansat, după cum o dovedeşte imagistica me­dicală.”
Operaţia n-ar trebui să fie prima opţiune, însă nici nu poate fi evitată întotdeauna. Dacă, în urma tuturor metodelor terapeutice folosite, pacientul continuă să aibă o calitate a vieţii limitată dramatic, devine nece­sar să se recurgă la artroscopie, la intervenţia de sta­bi­lizare a articulaţiei sau la protezare. „Bolnavul în­suşi este chemat să participe la evaluarea situaţiei sale. Se întâlnesc şi cazuri când pacienţii cer insistent să fie operaţi, deoarece o fizioterapie laborioasă ori cerinţa de a-şi reduce substanţial greutatea corporală li se par prea greu de realizat şi obositoare”. Oricum, ar trebui încercate mai întâi, în mod temeinic, tera­piile nechirurgicale, luând în considerare faptul că nici operaţia nu poate restabili integral starea normală a unei articulaţii.

Deosebirile dintre artroză şi artrită
Bolile iernii: ARTROZA

Caracteristicile artritei reumatoide:
* Afecţiune inflamatorie autoimună
* Rigiditate articulară dimineaţa > 1 oră
* Accentuarea simptomelor după o pauză de odihnă
* Ameliorare datorită mişcării
* Ameliorare la frig (din cauza inflamaţiei)
* Se poate manifesta prin puseuri

Caracteristicile artrozei:
* Provocată de uzură, suprasolicitare sau traumatisme
* Rigiditate articulară dimineaţa < 30 de minute
* Ameliorare prin repaos
* În stadiul avansat, dureri la mişcare
* Ameliorare la căldură, dacă nu există inflamaţie
* Evoluţie latentă de-a lungul anilor

Artroza – soluţii de ameliorare

Bolile iernii: ARTROZA

1. Practicaţi un sport, căci o musculatură vigu­roasă susţine articulaţia, încetineşte procesele degene­rative şi menţine mobilitatea. Ideale sunt acele spor­turi care nu forţează încheieturile, de pildă gim­nastica acvatică, înotul, plimbarea cu bicicleta, nordic wal­king (mersul cu sprijin în beţe), schiul de fond. Deo­sebit de solicitante pentru articulaţii sunt în schimb sporturile care obligă la opriri bruşte şi porniri în viteză, cum sunt tenisul şi fotbalul.
2. Durerile pot fi combătute cu ajutorul me­dica­mentelor antireumatice, cu acţiune anal­ge­zică şi anti­in­flamatoare, care nu conţin cortizon (ex. Diclo­fenac, Ibuprofen, Naproxen). Şi unele prin­cipii active de origine vegetală, cum ar fi extractul de iederă, cre­mele pe bază de arnică, petrol şi ardei iute au un efect de calmare a durerii. Noi vă recomandăm cu căldură un unguent românesc de excepţie: OS­TEO­CICA­TRAT, pe care-l găsiţi la farmaciile veteri­nare.
3. Mai multă glucozamină – este o substanţă nu­tritivă care contribuie la întreţinerea şi refa­cerea ţesutului cartila­ginos. În hrana noas­tră, ea e pre­zentă în can­tităţi infime şi în alimente pe care nu obişnuim să le includem în meniul zilnic (scoici, crabi sau cre­veţi). Administrarea unui supli­ment cu glucoza­mină poate con­stitui o componentă de bază a trata­men­tului prescris pa­cienţilor cu artroză.
4. Reduceţi carnea şi grăsimile la 250 gra­me pe săptămână, deoarece ele conţin foarte mult acid arahidonic, care favorizează procesele inflama­torii din organism. De aceea, unii bonavi preferă să adopte alimentaţia vegetariană şi vegană. Un efect benefic îl au uleiurile de rapiţă, nucă, soia şi in, pre­cum şi macroul, somonul şi heringul. Toate cele enu­merate mai sus conţin un acid omega 3 cu lanţ lung, numit EPA (acidul eicosapentaeonic), care posedă proprie­tatea de a reduce inflamaţiile.
Bolile iernii: ARTROZA

5. Rece şi cald – Multor pacienţi cu artroză căl­dura le face bine, de pildă aplicată sub forma unei alifii cu capsaicină, care le acti­vea­ză circulaţia locală. Şi o baie caldă, la care se pot adău­ga săruri speciale cu acţiune an­ti­reumatică (sărurile de Baz­na), poate reda mobili­tatea arti­culaţiilor după un drum lung prin frigul de afară. Dim­potrivă, în faza agresivă a artro­zei, atunci când încheie­tura e vizibil umflată, răco­ri­rea ei produce o senzaţie plă­cută, de uşurare. Cata­plasmele reci cu brânză de vaci sunt un leac tradi­ţional bine cunoscut.
6. Micşorarea greutăţii corporale exce­den­tare atenuează durerile articulare, îndeosebi în gonar­troză – acesta este un fapt dovedit. Un regim de slă­bire cu re­zultate rapide poate motiva pacien­tul, con­­­vingân­du-l să treacă ulterior la o schimbare a alimen­taţiei pe ter­men lung. Dar, în paralel, ar trebui efectuat şi un program de activi­tate fizică indivi­dualizat cu deo­sebită grijă. Acesta ar avea, pe de-o parte, rolul de a stimula metabo­lismul şi, pe de alta, de a întări mus­culatura, principalul motor al arderii caloriilor.

Bolile iernii: ARTROZA

Comenteaza

Comenteaza