Petrileanul SERGIU BALABAN DUCK

239

Se taie ca în România

 

Şi în Italia, la fel ca în România se pot întâlni multe camioane pline cu trunchiuri de copaci. Lemn din care se vor construi mese şi scaune pe undeva prin China, acolo unde în prezent, piaţa solicită cantităţi enorme. Calitatea lemnului italian la fel ca cea din codrii virgini ai României este optimă. Şi mai ales, are şi un preţ “bun”.

Lemnul este aur, dar să nu privim în ograda vecinului

(la alţii) Teoretic, pentru transportul lemnelor este nevoie de autorizarea unor instituții: serviciile vamale ale pădurilor provinciale și a faunei sălbatice și Direcția Provincială de Comerț, Industrie. Cumpărătorii nu-şi murdăresc mâinile. O încasează drujbarii şi responsabilii direcţi, aşa cum se observă şi în clipurile urcate de activişti în reţea, recent.

Cu toate astea, dacă te duci la picnic şi îţi laşi maşina pe iarbă (pe dealurile altor ţări iubitoare de natură) poţi plăti o amendă de până la 5.000 de euro. Da, acolo unde nici bufniţa nu se aude, acolo în pustietatea absolută, dacă maşinii tale îi curge ulei (se presupune) iarba poate lua foc şi poate declanşa un dezastru.

În România se încearcă oprirea defrişărilor ilegale, iar din Deva, s-a publicat pe 7 iulie o “dedicaţie specială”. Tot în cadrul grupurilor celor care se opun, Doina Vella spune:

“Ca activistă de drepturile omului aud (încă mult prea) des că noi nu putem face nimic. Dacă e să construiesc o frază cu cuvântul ”nimic”, voi spune așa: Nimic nu este mai puțin adevărat decât faptul că noi, cetățenii, nu putem face nimic atunci când autoritățile iau, în numele nostru și pentru noi, decizii dezastruoase, bazate pe incompetență și corupție și ignorarea deliberată a ideii de bine public.

Când suntem în situație de criză (iar noi suntem de mult într-o situație de criză care se tot adâncește) și suntem mulți, intervine ceea ce sociologii numesc ”efectul spectatorului”: cu cât numărul de martori ai unei situații care trebuie gestionată e mai mare, cu atât e mai puțin probabil să intervină cineva. Pentru că fiecare se lasă pe ceilalți. Bruno Medicina, un trainer de la care am învățat câteva lucruri foarte utile, spune că există două motive majore pentru care oamenii nu fac lucruri: frica și lenea. În rest, probabil că există tot atâtea pretexte câți oameni pe planetă. Ba poate chiar mai multe. Mai toți avem o grămadă de explicații și scuze ca să nu facem niște lucruri necesare. Dar motivele reale sunt doar două: frica și lenea. Deci să nu ne amăgim.

Din când în când, însă, apare câte cineva care arată, fără ostentație, că nu trebuie să fim un puhoi de oameni ca să acționăm. Că nu e neapărat nevoie nici să fim un ONG nici să avem acces la presa mainstream (care continuă să ne cam ignore, de altfel) ca să transmitem un mesaj care să ajungă în mințile și în inimile oamenilor. Că dacă simți nevoia să faci ceva pentru societate, e OK să începi cu pași mărunți, dar important e să începi. Aici și acum. Un străvechi proverb chinez spune că, pentru a face un drum de mii de kilometri, trebuie să începi prin a face primul pas. Azi, Lucian a făcut primul pas dintr-un drum despre care nu știu unde va duce, dar simt că va fi unul bun și rodnic, din care vom avea de câștigat noi, ca societate. 

Gazeta de Dimineaţă a prezentat în ediţia de ieri întâlnirile din fiecare sâmbătă (dar din evenimentul zilnic), ale celor care iubesc pădurile şi spun ei, iubesc România. Se strâng în faţa Regelui Decebal şi cu tot suflul, strigă: Opriţi defrişările! Articolul informează, redactorul  (în mintea lui) susţine.

Ibidem. Tot acolo.

Pădurea este o suprafaţă mare de teren pe care cresc în stare sălbatică specii de arbori și arbuști, specii de plante erbacee, mușchi… Cât de evident este că schimbăm voit descrierea acestui “cuvânt”?

Sergiu BALABAN DUCK

Gazeta de dimineata

Comenteaza

Comenteaza