DISTRIBUIȚI

E noapte rece, vantul bate,

Cu suieratul lui prelung

Si din ecouri departate

Atatea ganduri ma ajung.

Ce bine e sa fii acasa

Sa ai destul castig,

Sa nu ma chinuie nici foamea,

Nici sa nu rabd pe drum de frig.

Ce bun a fost cu mine Domnul!

Si nu stiu cum sa-i multumesc,

Cum l-as primi sa stiu ca vine,

Sa-mi fie oaspete ceresc.

Si-n jocul straniu de lumina

A flacarilor din cuptor

Pe gene cade toropeala

La zvonul unui somn usor.

Deodata o bataie-n poarta;

Tresar, e cineva pe drum.

Ma uit la ora, e tarzie

Numai talharii umbla acum.

Rasuna iarasi o bataie

Si inca una, doua, trei

Si strig atunci:

–  Cine-i acolo? E cam tarziu acum,

– Ce vrei?

Si glasul de afara-mi spune:

– Vin dintr-un loc indepartat

Umblat-am cale lunga

Sunt obosit si s-a noptat,

N-ai vrea caldura dinauntru

S-o -mparti cu mine pana la zi

Ti-as multumi cum stiu mai bine ,

Si-n rugaciuni te-ai pomeni.

Primeste-ma pana maine

Ca am nainte un drum lung

N-ai vrea din coltul tau de paine

Sa-mi dai si foamea sa-mi alung?

Ma strecurai langa fereastra,

Sa-l vad prin geamul aburit.

Era urat si plin de zdrente,

Parea murdar si obosit.

Nu-ti cer decat un colt de paine

Uscat sa fie, sa mi-l dai

Sa dorm pe jos pe-o rogojina,

Dar mila rogu-te sa-mi dai.

Ma gandii o clipa lunga

Si am strigat apoi rastit:

Straine, du-te mai departe

Aici nu-i han de gazduit

Cum n-ai gandit mai dinainte

Unde-ai sa dormi,

Ce-ai sa mananci,

E prea tarziu sa-mi bati la poarta.

Si-am auzit cum pasii-afara

Incet, incet s-au departat

Pana ce-n liniste, doar vantul

A mai ramas stapan pe sat.

Si multumit in patul moale,

Am adormit apoi curand

Si am visat in neagra noapte

Un vis ce nu-l mai uit nicicand.

Parea din norul de lumina

Domnul Iisus se cobora

Si-n casa mea avea sa-mi spuna

Ce nimeni altul nu stia.

Credeam ca-mi va vorbi de bine,

Va lauda tot ce-am muncit,

Dar s-a apropiat de mine

Si trist cu lacrimi mi-a grait:

– Prietene, am vrut azinoapte

Sa odihnesc in casa ta,

Am vrut din painea ta la cina

Un colt, sa fie partea mea,

Dar mi-ai raspuns:

Ca pentru mine tu n-ai nici paine si nici pat

Si m-ai lasat in frig afara,

Sa plec flamand si instristat.

Casuta ta nu era mica

Sa odihnesc in casa ta.

De ce n-ai vrut sa ai la masa un

Ostenit in casa ta?

Si m-a privit cu ochii umezi

Pana ce norul l-a luat

Si-am inteles ca EL fusese

Pribeagul ce l-am alungat.

Trezit din somn cu-nfiorare

M-am repezit afara-n frig

Si-am inceput in gura mare

Strainul inapoi sa-l strig,

Dar vai, demult plecase omul

In intunericul pustiu

Si vantul imi soptea din ramuri

Ca ma trezisem prea tarziu.

 

 

 

Comenteaza

Comenteaza