- Complexul Energetic Hunedoara a fost înființat mort, întrucât funcționează pe o piață de energie care îi este ostilă. Discriminarea este evidentă în condițiile în care cărbunele este extras de la sute de metri adâncime cu echipamente vechi de zeci de ani în timp ce apa curge de la sine, vântul bate sau nu bate, iar soarele arde sau nu arde.
- Prețul de producere al megawatt-ului din cărbune este cel mai ridicat de pe piața energetică, în condițiile în care mineritul nu a beneficiat de investiții semnificative în ultimii 25 de ani.
- Energia produsă din cărbune, huila extrasă încă în Valea Jiului, nu poate concura cu energia eoliană, cu energia hirdro, cea solară și nici măcar cu cea produsă pe lignit. Huila încearcă să facă faţă producţiei de energie nucleară, totul într-o piaţă în care consumul de energie s-a redus și a crescut producţia de energie regenerabilă subvenţionată.
- Strategia României a fost aceea de a închide, de a disponibiliza personalul și de a duce la fier vechi atât consumatorii cât și producătorii de energie electrică.
- Nu s-a pus nimic în loc, iar mixul energetic care ar fi contribuit la un cost echilibrat al megawatt-ului și ar fi salvat de la moarte producătorii de energie pe bază de cărbune este un deziderat vechi de vreo cinci ani. Asta în condițiile în care, periodic, fiecare ministru al Economiei/Energiei a spus că resura de cărbune reprezintă o componentă strategică a strategiei energetice naționale. Strategic pe hârtie, pentru că în realitate strategic e un cuvânt mult prea pompos pentru guvernanții a căror soluţie e doar una: „să închidă”.
Complexul Energetic Hunedoara nu se integrează pe actuala piață de energie. Unii spun că este o piață ostilă, alții spun că e vorba despre schimbarea funcționării sistemului energetic național fără a avea în schimb un proiect rațional. Deciziile politice au fost cele care au distrus. Acum, energia produsă pe huilă, care se produce la acest moment cu undeva la 380 de lei megawatt-ul este sortită pieirii.
Costel Alic, primul director general al Complexului Energetic Hunedoara, susține că trebuie făcute investiții pentru ca energia produsă de structura energetică hunedoreană să aibă loc pe piața de energie, pe care nu o consideră ”ostilă„ ci o greșeală”.
”Piața de energie nu este ostilă. Piața de energie, de fapt sistemul energetic național a fost construit altfel, ca un tot unitar. Pe urmă s-a despărțit pe fiecare sortiment de combustibil și acest lucru nu e un avantaj pentru cărbune. Centralele pe cărbune erau centrale de bază. Hidro erau centrale de vârf, gazul la fel. Era conceput într-un anumit fel sistemul și mergea ca un tot unitar. Acum, despărțindu-se pe categorii de combustibil e mai greu pentru cărbune”, a declarat, pentru Gazeta de Dimineață, Costel Alic.
Potrivit acestuia, pentru ca energia produsă de CEH să fie ”atractivă” trebuie făcute investiții, însă refuză să spună cine ar trebui să le facă. Nu de alta, dar societatea nu are sutele de milioane de lei necesare pentru retehnologizarea minelor și conformarea Termocentralei Mintia la condițiile de mediu impuse de Uniunea Europeană.
”Asta e mare greșeală (schimbarea funcționării sistemului energetic național-n.r.) a anilor după 90. Ce s-a făcut pe o temă de proiectare noi am schimbat. Dacă tema așa a fost să avem un sistem unitar, cum îl facem noi, cum îl despărțim. Tema a fost un sistem creat pe centrale de bază, centrale de mijloc, centrale de vârf care pot prelua vârfurile de sarcină în așa fel încât să funcționeze ca un tot unitar. Cum ajung eu să despart o astfel de temă? Ce temă am dat în loc?”, mai spune Alic.
Teme nu mai avem. Însă încă mai avem huilă. Care se scoate mult prea greu pentru ca energia produsă în final să aibă un preț acceptabil pe piață.
”Avem o piață de energie ostilă CEH-ului. Funcționăm în aceeași piață cu producătorii pe bază de alte resurse: apă, eoliană, nucleară care au un preț mai mic de producere al megawatt-ului. De când a fost spart sistemul hotărându-se că e fiecare cu bucata lui și din 2013 de când am ieșit din piața reglementată, au început problemele pentru energia produsă pe bază de huilă”, a declarat, pentru Gazeta de Dimineață, Cristian Iștoc, liderul Departamentului Energetic din cadrul Sindicatului Muntele.
Piața reglementată era ca o gură de oxigen pentru producătorii de energie pe bază de cărbune. Asta pentru că primeau un preț pe megawatt egal cu costul de producere al acestuia. Acum, CEH-ul funcționează pe Piața Zilei Următoare, că doar e economie de piață, iar prețul mai mic dictează.
În urmă cu vreo doi ani, Guvernul a dat o hotărâre prin care permitea CEH-ului accesul garantat în sistemul energetic național cu 200 de megawatti. Actul nu a stipulat însă și un preț reglementat, așa că ajutorul a fost numai pe jumătate.
”Există hotărâre de Guvern cu acces garantat la 200 MW, dar nu scria că la prețul real de cost și ANRE invocă acestă scăpare. Adică spun că ne lasă să livrăm 200 de megawatti conform HG, dar că nu scrie să ne dea și prețul real. Plătesc cât e pe piață, ceea ce noi considerăm că e o interpretare greșită. De aceea îi spune acces garantat, se subînțelege. Dacă te lasă cu un leu, nu aveai Hotărâre de Guvern”, mai spune Iștoc.
Și cum SEN-ul a fost dat peste cap de niște minți luminate sau băieți deștepți în România piața de energie e la fel ca o junglă, în care hienele așteaptă să se înfrupte din putregaiurile care au pierdut lupta supraviețuirii. O știu și minerii, o știu și energeticienii care cântă de câțiva ani, precum o placă stricată, că e nevoie de un mix energetic. Care a fost promis, luat în calcul, dar care nu se mai creează, România fiind printre puținele țări europene în care companiile produc energie pe un singur tip de combustibil.
”La noi companiile folosesc preponderent o singură sursă primară pentru producerea energiei. Avem pe apă, pe cărbune, pe energie eoliană, pe biomasă, gaz, păcură în timp ce în Europa se folosește mixul de tehnologii și atunci asigură o funcționare mult mai bună. Indiferent dacă scade sau crește consumul de energie, producătorul pe bază de cărbune nu poate să stea în aceeași piață cu șanse egale lângă producătorii pe bază de apă, vânt, biomasă, gaz. Mixul ar fi în favoare atâta timp cât ne-ar include și pe noi”, a completat Iștoc.
Însă includerea Complexului Energetic Hunedoara într-un holding, adică o companie în cadrul căreia energia electrică este produsă din mai multe tipuri de combustibil este privită cu ochi sceptici. Minerii și energeticienii nu mai cred în promisiuni și spun că suspectează faptul că vor să includă într-un astfel de holding doar CE Oltenia, complex care stă mai bine din punct de vedere economic decât CEH-ul.
”De aici și momeala cu divizarea, că ne dau banii pentru certificatele de CO2, dacă acceptăm divizarea pentru că se dorește închiderea mineritului în liniște. Nu pe termocentrale e problema convulsiilor sociale ci pe minerit”, spun surse apropiate Complexului Energetic Hunedoara.
Înființat în noiembrie 2012 prin fuziunea termocentralelor Mintia și Paroșeni, CEH-ul a înglobat, în vara lui 2013 și minele considerate viabile din Valea Jiului. Deși ar fi trebuit să plece de la zero, a ajuns la datorii de 600 milioane de lei în doi ani de funcționare. Minele trebuiau retehnologizate, tocmai pentru a scădea prețul de producere al gigacaloriei, anul trecut însă managementul defectuos de care a dispus complexul încă de la înființare și-a pus din nou amprenta asupra viitorului acestei societăți.
Statul a contribuit decisiv la marginalizarea CEH pe piața de energie. A supervizat un management defectuos. Când s-a spus că în companiile naționale e nevoie de depolitizare și transparență, ministrul care a avut curajul să afirme acest lucru și să ceară managerilor planuri pe cel puțin 10 ani, Răzvan Nicolescu, a fost schimbat.
S-au făcut întâlniri, s-au ținut discursuri, s-au lansat promisiuni, s-au conturat strategii din niște birouri. S-a demonstrat în 2011 când primarii din Valea Jiului au constatat, cu stupoare, că în planurile de strategie energetică, huila de Valea Jiului nu era cuprinsă, nici măcar cunoscută.
Acum se vorbește din nou despre o strategie energetică națională. Fostul ministru al Energiei, Răzvan Nicolescu, spunea, înainte de a fi schimbat, la Petroșani, ”cărbunele este un combustibil primar strategic pentru mixul energetic al României şi va rămâne aşa în anii care urmează”.
La începutul acestei luni, actualul ministru al Energiei, Andrei Gerea, spunea tot la Petroșani că în actualul context geo-politic, România are nevoie de siguranță energetică, motiv pentru care nu pot fi închise capacitățile de producție pe bază de cărbune, însă acestea trebuie eficientizare.
”Strategia energetică a României din punctul meu de vedere va trebui să fie construită în jurul unui concept foarte clar și anume securitatea energetică. Conjunctura internațională impune acest lucru și pentru noi este vital ca România să fie asigurată din acest punct de vedere al surselor de energie și al capacităților de producție. Un element important din siguranța energetică înseamnă eficiența energetică și eforturile noastre vor fi îndreptate spre acest concept inclusiv aici la Complexul Energetic Hunedoara. Acest concept sper că ne va putea permite totodată să oferim ajutotul de care are atâta nevoie, în mod evident și cu acceptul partenerilor noștri financiari de dialog la nivelul Uniunii Europene”, a completat ministrul Energiei, Andrei Gerea.
Ministrul a afirmat şi că România nu-și permite ‘luxul’ de a renunța la producția de energie electrică pe bază de cărbune, context în care a apreciat că ar trebui asigurat un mix energetic care să ofere României confortul necesar din punct de vedere al producției de energie.
”Fără o strategie energetică adaptată la situaţia geopolitică actuală, România nu ştie ce fel de mix energetic îşi propune pentru următorii 20-30 de ani, atât pe zona de producţie, cât şi pe zona de consum de energie, nu ştie care sunt mecanismele prin care îşi poate valorifica gama diversificată de resurse de care dispune şi, nu în ultimul rând, nu ştie care este sistemul optim de impozitare a resurselor naturale în România (aşa-numitele redevenţe), care trebuie corelate obligatoriu cu noua strategie energetică a României”, arăta la începutul acestei luni, într-o decarație politică depusă la Camera Deputaților, Lucian Bode, fost ministru al Economiei și ministrul Energiei în Guvernul din umbră al PDL.
În tot acest timp în care doar declarațiile oficialilor nu pot susține energia produsă de CEH, rezerva industrială de huilă de care dispune România este de 600 de milioane de tone. Însă din cauza lipsei investițiilor din acest sector, guvernele au preferat să dea bani pentru închideri și disponibilizări, nu pentru retehnologizări. Doar 90 de milioane de tone de huilă reprezintă rezerva deschisă și exploatabilă. În condițiile actuale de exploatare, Valea Jiului exploatând anual undeva la 2,2 milioane de tone de huilă, exploatarea poate continua încă 40 de ani.
Cu toate acestea, guvernanții sunt mai dispuși să dea bani pentru închiderea minelor și să accepte ducerea grupurilor energetice la fier vechi. De aici răsar afaceri bănoase, dar nu pentru stat sau angajați.
Complexul Energetic Hunedoara acoperă circă 7% din consumul de energie electrică la nivel naţional.
Preşedintele Sindicatului Muntele, Petre Nica, a declarat pentru GDD că, luni, va preda un punct de vedere scris atât membrilor Consiliului de Administraţie de la CEH, cât şi ministrului Andrei Gerea.
Nica spune că Sindicatul Muntele nu va agrea nicio decizie care să nu contribuie la păstrarea locurilor de muncă şi la continuitatea activităţii CEH pe o piaţa de energie realistă în contextul în care statul român, prin clasa politică garantată, a ignorat de ani de zile toate semnalele pertinente şi aplicate venite din teritoriu.
Mihaela MIHAI
