Poeme de Ioan Dan Bălan

316
de Ziarul Vaii Jiului
Femeii, un mărţişor din versuri
Încă din Zi Întâi îngân cântece de dragoste
cu texte uitate ori topite în colecţii de vocalize
apoi te primesc alături: apare cifra 8 din două cercuri
fiecare cântă şi se rotesc unul către celălalt
fiecare se fereşte de străzi şi ferestre, de pieţe şi săli pline
(se poate pe un cerc să fie scris TU, pe un cerc să fie scris EU)
TU şi EU adunăm flori ferindu-ne de ochii lumii doritoare
împreună le sărutăm petalele, buzele care sorb grăbite timp
până apar pe noi brânduşe şi ghiocei, toporaşi şi bănuţei
Încă din Zi Întâi, până în Ziua cercurilor rotitoare
timpul ne ridică incognito deasupra ceţii şi norilor
ca petalele tatuate pe epidermă să soarbă din razele soarelui
cu sete de lumină şi cu atâta gingăşie
încât păsările primăverii să se cupleze din gelozie
să trudească pentru cuiburi şi ouă
în toate culorile curcubeului prim în noua primăvară
(Astfel, timpul meu îşi roteşte înţelegerea spre timpul tău
care îngână cântece despre vise, înviere şi Dumnezeu)
Încă din Zi Întâi îngân: să îndrăznesc să te atârn pe ramuri?
poate ar fi în sens să împrumut braţe fragede, muguri de sărut
cât pentru o rotire, o trecere, o stare de rugă
eu, de bine pentru tine, tu, de bine pentru mine
să îndrăznesc să-ţi ascult prospeţimea?…
află-mă afară, ascuns de dragul jocului în dumnezeire
de afară orice dăruieşti are mireasmă de proaspăt
de afară orice pală de vânt-zefir înviorează feţele
şi stârneşte aprige chemări de andru către gină, aşa-i?
Te lauzi că mă ştii…
…dar însumi n-am ajuns să mă ştiu, Iubito
ia-mă de gânduri întru mult aşteptată re-cunoaştere
aşa voi fi în tine, vei procrea vernal
îmi vei salva, pecetlui a doua naştere
te voi mângâia straniu în interior
închipuind imaginea, refăcând trup cu tine
fiecare zâmbet ca furnicar de dor neoprit
va aduna doruri ghem sub desfătări caline
vei strânge vise şi atâtea trăiri rare
căutări cu-nverşunare în trezie şi somn
primăvara se trăiesc orgasme de întâmpinare
vei fi încinsă, Iubito, cuprinsă de chemare
vom iubi fiecare pentru altul, astfel cum se  trăieşte
voi înota în tine, prin mine te vei scălda şi vei afla
sirenele folosind nurii să seducă eroii din poveste
păsările migratoare împlinind zboruri celeste
te lauzi că mă ştii, Iubito, dar sunt o altă lume
primăvara iubirea-i aer topit plăcut în piept
ne vom purifica după cutumele Adameva
să fim crezuţi prin anotimpuri că ştim de drumul drept…
Destăinuire tăcută
Iartă-mă ca pentru început de primăvară
te pipăi nevinovat prin inimă
pe locul în care aduni dor după dor dalb
unde cred că în femeie orice poate fi păstrat
sunt tăcut, strângătoareo
mi-am pus inima la intersecţia metaforelor
pe căile imaginate de fantasmele
 tot de noi întocmite prin verde
sunt sanguin până împletim mărţişor
nevăzut prin vasele lăuntrice
mă feresc de lumea tumultului gregar
fac doar sporturi de sânge şi har
şi pluta către amonte în avatar
cât mă ţin ramele şi patimile
femeie cu cerul de roşu!

Comenteaza

Comenteaza