Și totuși, cine va răspunde pentru falimentul CEH ?

250

Problemele mineritului și cele ale Termocentralei de la Mintia se cunoșteau de foarte mulți ani. Totuși, niciun guvern nu a făcut nimic concret pentru a aduce pe linia de plutire acești doi coloși industriali

Cu fiecare lună care trece este tot mai evident că povestea Complexului Energetic Hunedoara nu va avea happy-end. Și asta pentru că după disponibilizările masive din perioada guvernului Ciorbea, niciun guvern nu s-a aplecat cu atenție asupra problemelor reale din Valea Jiului. Și, implicit, să genereze soluții pentru rentabilizarea acestui secor. Din 1997 până în 2007, anul intrării în Uniunea Europeană, niciun guvern nu a investiot în retehnologizarea și rentabilizarea mineritului. Toți au preferat să folosească acest mamut condus de statul român pentru a fura cât mai mult. Cât despre termocentrala de la Mintia ea a fost lăsată de izbeliște în detrimentul celei de la Paroșeni. În vremea guvernării Năstase, din motive pur politice, s-a preferat să se investească la Paroșeni iar Mintia a fost folosită pentru a se încasa comisioane grase în urma unor contracte de retehnologizare încheiate cu Rusia. Astăzi, utilajele rusești aduse în perioada 200-2004, zac abandonate în curtea Electrocentrale Deva. Între timp, politicienii aflați la putere caută soluții temporare pentru menținerea în viață a celor două unități economice doar pentru că, anul viitor sunt alegeri locale și generale. La ora actualăp, Complexul Energetic Hunedoara este mamutul care produce cel mai scump curent din România. A acumulat datorii de peste 20 milioane euro și pierderi și mai mari. Cu un picior în faliment, Complexul Energetic Hunedoara a primit de la Guvern, la sfârşitul lunii mai, o gură de oxigen sub forma unui împrumut de 45 milioane euro. Următoarea injecție de capital pare aproape imposibilă iar declararea falimentului este o chestiune de maximum doi ani.

Din ciclul: hai să ne căcăm în ploaie

Înființarea CEH a avut loc în 2012 prin fuziunea Electrocentralelor Deva, fostă Mintia, și Paroșeni. În februarie 2013, companiei îi sunt adăugate minele considerate viabile din Compania Națională a Huilei – Lonea, Livezeni, Lupeni și Vulcan.  Artizanul proiectului este Ion Ariton, ministru al Economiei în guvernarea Boc care într-un interviu acordat televiziunii Digi TV recunoaște că la făcut după cum l-a dus capul. “Am unit minele cu termocentralele ca să adun plus cu minus. Avem în plan următoarea etapă să bag și nuclearul și hidro. Să intre și nuclear, și hidro și în Oltenia, și în Hunedoara, ca să fie mixul de așa natură ca să fie pe plus indiferent că e secetă, că îi vânt, că îngheață, că nu-i apă”, a explicat Ariton.

Costurile mari de funcționare, importul de cărbune cu preț ridicat, încheierea afacerilor dezavantajoase sunt motivele care au dus la decăderea complexului.

Remus Borza, administrator judiciar la Hidroelectrica: Complexul Energetic Hunedoara funcționează pe huilă extrasă din cele patru bazine din Valea Jiului și le-am menționat. România într-adevăr are rezerve de cărbune în Valea Jiului estimate undeva la 56-57 milioane tone de cărbune. Complexul Energetic Hunedoara consumă în procesul tehnologic undeva la 1.500.000 de tone de huilă anual.

Culmea fostul director Constantin Jujan susține contrariul. “ Niciodată, nici în structura Companiei Naționale a Huilei nu s-a putut asigura tot necesarul de cărbune pentru cele două termocentrale. Într-o proporție de zece până la 25% a fost nevoie și de altă sursă de cărbune”.

Soluția – importul de cărbune. Mai scump decât cel românesc. 65% din costul energiei produse îl reprezintă prețul cărbunelui. Iar aici la importuri, apare jocul comisionelor atât de drag politicienilor români.

Să importăm fraților, să importăm !

În noiembrie 2011, Complexul Energetic Hunedoara publică un anunț pentru import de cărbune. Nu organizează licitație. Negociază direct cu traderul international de produse energetice – societatea Vitol din Elveția.

Primul lot, de 63.000 de tone de cărbune, este cumpărat cu 99,2 euro/tonă. Apoi, mai sunt încheiate cinci acte adiționale pentru încă 157.000 tone de cărbune.

Tiberiu Borca conducea Electrocentrale Deva la momentul semnării contractului.

La trei ani de la încheierea contractului, ANAF susține ca Electrocentrale Deva a plătit, pentru cărbunele importat, cu 20 de euro/tonă mai mult decât pentru cărbunele din Valea Jiului. Întreaga afacere a scos din conturile Complexului Energetic Hunedoara peste 22 de milioane euro. Tiberiu Borca este acum consilier local în Deva, din partea PNL. Agenția Națională de Integritate a descoperit că este în incompatibilitate. În calitate de consilier local, a aprobat semnarea unui contract cu Electrocentrale Deva, unde avea o funcție de conducere.

La jumătatea anului 2012, compania de stat încheie un nou contract cu Vitol. Alte 200.000 tone de cărbune sunt cumpărate prin negociere directă. De această dată, Electrocentrale Deva nu mai publică niciun anunț internațional. Director general este Costel Alic, membru PSD și fost prefect de Hunedoara.

Valoarea contractului se ridică la 18 milioane euro plus TVA. Fiscul din România spune că Electrocentrale Deva a plătit cu 1,8 euro/tonă mai mult decât pentru cărbunele românesc. În 2015, Costel Alic este condamnat, în primă instanța, la trei ani de închisoare într-un dosar în care DNA l-a acuzat de fraudarea privatizării exploatației de cuarț de la Uricani.

În total, din înțelegerile cu elvețienii, Electrocentrale Deva importă, pe o perioadă de doi ani, 420.000 de tone de cărbune din Rusia, Ucraina și SUA, prin portul Constanța, pentru care plătește 40 de milioane de euro. În urma controlului, inspectorii ANAF nu au stabilit un prejudiciu concret din această afacere. Au decis, în schimb, să sesizeze Parchetul.

Un alt lot de patru contracte de import de cărbune, încheiate cu firme din Ungaria, este acum investigat de ANAF. Inspectorii fiscali au suspiciuni că, la compania românească, nu au ajuns întregile cantități contractate și nici că huila energetică importată nu era de calitate superioară. Pe 23 august 2011, compania Hardington LLC din Washington trimite Electrocentrale Deva o ofertă pentru vânzarea a 20.000 de tone de cărbune din Rezerva de Stat a Ungariei. Prețul este de 80 euro pe tonă. Trei zile mai târziu, compania românească refuză oferta, pentru că prețul era prea mare. În aceeași zi, Hardington LLC cere cu 15 euro mai puțin. Afacerea se perfectează. La Registrul Comerțului american, firma nu există.

Conform documentelor contabile, Electrocentrale Deva cumpără de la firma americană Hardington LLC peste 95.000 de tone de cărbune. Ar fi trebuit să plătească 6,7 milioane euro.

La finalul anului 2012, Hardington Worldwide LLC dispare din afacere. În locul ei, apar patru societăți comerciale din Ungaria: GR-Carbon Kft, Energo-Ru Kft, Psycholucia Kft și Train Hungary Kft. Ele ar fi trebuit să ducă la capăt contractele. Apare același Victor Daniel Benga. Valoarea contractelor însumate este fix valoarea contractului inițial cu firma americană – 6,7 milioane de euro.

O rețetă de succes: cărbune și sex

Prima înțelegere încheiată este cea cu Psycholucia Kft. Firma din Ungaria, înregistrată ca SRL non-profit, urma să livreze 25.000 de tone de cărbune, pentru 1,7 milioane euro plus TVA.

Psycholucia a fost înființată în 2009 și are care obiect principal de activitate consilierea psihologică pentru angajații companiilor și organizarea trainingurilor pentru sexologi. Cu trei luni înainte de semnarea contractului cu Electrocentrale Deva, compania își adaugă în listă comercializarea de combustibili. Acționarul majoritar al companiei este Bojtor Lucia Zsuzsanna, care, potrivit asociației sexologilor din Ungaria, este sexolog acreditat.

Concluzia: după trei ani de funcționare, societatea care ar fi trebuit să salveze mineritul din Valea Jiului se pregătește de faliment. Mai multe firme i-au cerut insolvența, după ce Complexul Energetic Hunedoara a intrat în incapacitate de plată. În 2015, Complexul Energetic are datorii de 202 milioane euro și pierderi de 225 milioane euro.

Complexul Energetic de la Deva este, practic, o uzină care produce datorii, spun specialiștii în energie. Cele două termocentrale produc cel mai scump curent din România. Pentru fiecare Megawatt vândut cu 36 de euro consumă între 68 și 86 euro.

În 2013, complexul a produs trei milioane de Megawatti, pentru care statul ar fi cheltuit 204 milioane euro. Pentru această energie, ar fi primit 109 milioane euro. Pierderea este de 95 milioane euro.

Tiberiu Stroia

Comenteaza

Comenteaza