DISTRIBUIȚI

Nu! Nu vreau să fiu un jurnalist agreat!
NU! Nu aștepta de la mine, cititorule, să scriu lucruri care să-ţi gâdile orgoliul pentru a putea să-ţi ascunzi defectele. Eu nu pot deveni complice la involuţia ta! Asumă-ţi singur decăderea!
NU! Nu spera să văd ce vrei tu să văd. Când vreau să aflu adevărul, îmi dau jos ochelarii şi caut probele cu puterea minţii, cu forţa responsabilităţii şi cu decenţa bunului simţ la care mă obligă poziţia de fi jurnalist. Adică acea meserie pe care vrei tu să o îngropi, dar care se chinuie să scoată din subteranele întunecate lumina adevărului. Cu orice risc.
NU! Nu apăsa pedala defăimării. Au mai rupt şi alţii cablul de acceleraţie şi au rămas în pană. Nu mă întorc din drum. Pentru că direcţia nu mi-a fost aleasă printr-o procedură discreţionară de tine, om mare! M-am asigurat în stânga şi în dreapta şi mi-am cumpărat harta turistică a propriei vieţii.
NU! NU vreau să fiu un jurnalist agreat! Nu număr like-uri, nu mă hrănesc cu aprecieri gratuite şi false şi nu-mi trebuie nimic din ce nu mi se cuvine.
DA. Ştiu ce înseamnă să ucizi speranţa unui om de a-şi trăi propria viaţă.
DA. Cunosc exact dimensiunea disperării unor oameni care s-au îndepărtat de ceea ce sunt ei.
DA. Înţeleg perfect cât cântăreşte o informaţie deformată pe care o rostogoleşti în mediul public.
Şi, DA, voi toci tastele ca să apăr fiecare bucăţică din adevărul pe care se străduiesc “cei buni şi iubiţi” să-l ascundă. Toate pentru a putea zâmbi mâine privindu-mi portofoliul profesional!

Ramona Rosulescu

GAZETA DE DIMINEATA

15941039_10211712084896045_4369684595419633814_n

Comenteaza

Comenteaza