Petrileanca SUSANA HELJIU / La Petrila / Un adăpost civilizat pe timp de iarnă. „Omul criptelor”

459
de Alina PIPAN
Adăpostul pentru persoanele care nu au unde să locuiască este funcţional la Petrila. Din acest punct de vedere probabil că această localitate întrece toate celelalte cinci oraşe şi municipii şi oraşe. În sensul că pe lângă faptul că este funcţional, el oferă condiţii excelente pentru cei adăpostiţi. Joi am trecut pe-acolo şi ne-am convins cu ochii noştri de ceea ce aflasem de la doamna Susana Heljiu, şeful SPLAS, anume că adăpostul oferă condiţii foarte bune, patru persoane putând fi adăpostite la orice oră din zi şi din noapte dacă este cazul.
Spitalul de Boli Cronice Petrila
găzduieşte de mai mulţi ani adăpostul pentru persoanele care nu au în momentul de faţă un acoperiş deasupra capului şi care solicită la SPLAS să fie adăpostite. Conduşi de la poartă de o doamnă foarte amabilă, căreia îi mulţumim şi pe această cale, am ajuns pe coridorul de la parterul spitalului, unde există o cameră pentru oamenii fără adăpost. Racordată la reţeaua de încălzire pe gaz a spitalului, camera e călduroasă, la ora prânzului caloriferul fiind fierbinte iar înăuntru în mod foarte clar o temperatură de peste 20 de grade, în condiţiile în care afară era minus un grad. Patru paturi cu aşternuturi curate şi tot ce trebuie completează încăperea, care mai deţine o chiuvetă cu apă rece şi caldă, o masă şi câteva scaune. „Grupul sanitar e la capătul coridorului şi e cel pe care-l folosim şi noi”, ne spune doamna care ne-a condus. Practic, orice persoană are strictul necesar de a supravieţui. Masa era la ora respectivă plină de fructe şi de tot felul de alimente, iar pe un scaun exista o plasă plină de pâine şi de alte cele. „Avem un domn care locuieşte la noi de vreo câteva luni, a fost adus din cimitir, unde trăia! Astea sunt alimente pe care i le aduc oamenii, cărora le este milă de el”, ne-a mai spus portăriţa spitalului.
„Omul criptelor”
Legat de acest petrilean, aflasem mai multe despre el înainte să vizităm adăpostul de la doamna Susana Heljiu, şeful SPLAS: „Avem un adăpost, zic eu, foarte bun, cu tot ce trebuie, la spitalul din localitate, unde marele avantaj este că sunt şi medici în caz de nevoie pentru astfel de persoane cu numeroase probleme sociale şi de sănătate. Avem adăpostit în momentul de faţă, de o bună bucată de vreme, un locuitor al Petrilei. Domnul Ulici din localitatea noastră l-a depistat în cimitir, unde se aciuase şi dormea pe o criptă. L-a adus la noi, i-am făcut buletin, că nu avea şi l-am primit în adăpostul de la spital. Are 54 de ani, are aparţinători, dar nu vrea să meargă acasă la fiica sa, deoarece susţine că nu-l place pe ginere. Mă rog, chestiuni de familie, dar ce pot să vă spun este că dumnealui n-a lucrat niciunde, deci nu are pensie şi nici o altă formă de venit. Vedeţi dumneavoastră, ca şi acest om, sunt unii dintre noi care sunt obişnuiţi cu un alt mod de viaţă. Au probleme cu igiena, au probleme cu organizarea vieţii, folosesc alcool, fumează, au o viaţă dezordonată. Asta e, noi nu putem să facem nimic, în afară de faptul că din punct de vedere al legii, dar şi moral, creştinesc, trebuie să-i ajutăm. În orice caz, i-am spus clar, în adăpost nu se fumează, nu se consumă alcool, nu se face scandal şi nu se deranjează pacienţii şi personalul. Şi trebuie păstrat un minim de igienă corporală. Este un loc călduţ, unde se poate odihni, iar ca să mănânce zilnic, poate să vină la cantina socială, unde este primit cu două feluri de mâncare şi desert. Alţii nu vin la acest adăpost, că ar fi vorba de mult mai mulţi, deoarece probabil că nu vor să respecte cele impuse de noi, preferând ca din banii pe care-i cerşesc să-şi cumpere ţigări şi băutură, că altfel nu-mi explic de ce nu vin, deşi ştiu de acest adăpost. Omul acesta s-a integrat, a primit cadou şi pijamale şi haine de schimb din partea noastră şi a unor oameni de treabă din spital şi din oraş, iarna aceasta fiind asigurat cu un adăpost. Păcat că nu se poate înţelege cu cei din familie, mare păcat… Fata i-a spus: La mine vii, oricând, te primesc, dar trebuie să te speli, să nu consumi alcool şi să nu fumezi în casă, că am copii şi nu pot să-i neglijez sau să le pun în pericol sănătatea. I-a zis că preferă să doarmă în cimitir pe criptă… Ce să mai zici… Din păcate, mai multe nu putem face şi încercăm să-l ajutăm cum putem. Că e şi el un suflet, nu putem sta indiferenţi”.

 

Comenteaza

Comenteaza